Articol de Cătălin Oprişan - Publicat vineri, 10 februarie 2023 15:57 / Actualizat vineri, 10 februarie 2023 17:23
Rosemary Cheverton, astăzi la 90 de ani, a fost una dintre stewardesele din tragedia de la München, din 1958, când echipa lui Manchester United a fost decimată. A salvat, atunci, multe vieți
"În mod normal, avioanele acelea, de tip Elizabethan, aveau doar două posturi de însoțitor de bord, dar, pentru că zborul acesta dispunea și de bar, am fost a treia stewardesă. Băieți superliniștiți, au jucat cărți mare parte din drum. Am plecat de la Manchester în Iugoslavia, am stat la meci, pe un frig crunt, apoi, reîntoarcerea".
Piloții – James Thain și Kenneth Rayment – aveau experiență, fuseseră în RAF. Cu 44 de oameni la bord, aeronava a decolat de la Belgrad, unde Manchester United tocmai se calificase în semifinalele Cupei Campionilor Europeni. Nu "ducea" un zbor dintr-o bucată, așa că realimentarea s-a făcut la München. 6 februarie 1958. Două încercări eșuate de a decola, gheață, ninsoare.
În picioarele goale, pe un ger cumplit
"Pentru că stăteam pe un scaun suplimentar, nu puteam vedea deloc afară", povestește amintindu-și perfect toate detaliie, Rosemary Cheverton, fata de la bar. Pe atunci avea 25 de ani. "Parcă s-a petrecut ieri!", adaugă. În mod normal, trebuiau să rămână în RFG încă o noapte. Dar pilotul a forțat...
"Totul s-a petrecut extrem de repede. Stăteam de vorbă cu pasagerul din fața mea, râdea, oarecum, de mine, pentru că aveam un accent ceva mai interesant, voia să știe de unde sunt. Apoi, ne-am zdruncinat puțin și am văzut lumina de afară. Aeronava se rupsese!", continuă.
"Am simțit cum am agățat gardul, apoi mi-am dat seama că am lovit o clădire". S-au strecurat afară. Ea, o colegă, pilotul și operatorul radio. Co-pilotul rămăsese prins în scaun, avea să decedeze mai târziu. "Totul era strivit. Nu prea puteai vedea mare lucru".
Bill Foulkes, legendarul fundaș, avea să spună: "Stewardesele au fost senzaționale. Una dintre ele alerga pe afară, în picioarele goale, pe un ger cumplit. Însă nu realiza asta!". Stewardesa era Rosemary. A tras după ea un stingător, apoi, altul. "Abia realimentaseră, flăcări peste tot".
L-a salvat pe președintele AIPS!
"Frank" Taylor, jurnalist, viitorul președinte al Asociației Internaționale a Presei Sportive, scrisese pentru "News Chronicle". "Era rănit destul de rău. Sângera. Mi-am dat jos sacoul, l-am învelit, tremura de frig". Atunci a apărut portarul Harry Gregg, cu un copilaș în brațe. Ce căuta acolo?
"De la Belgrad s-a urcat cu noi în avion și Vera Lukici, soția atașatului sârb la Londra. Cu ea era și cea mică, fiica, Vesna, 22 de luni. Lucrurile acestea sunt mai puțin știute pentru că, deși erau trecute pe foaia de zbor, nu s-a prea vorbit despre ele", adaugă Rosemary.
I-a dat fetița lovită puțin la cap și la ochiul stâng, iar stewardesa a strâns-o în brațe, în timp ce Harry plecase în salvarea mamei. "Mi-a zis ceva de genul: «Domnișoară Devonshire, dacă e să pățim ceva urât, să aveți grijă de copilaș!»".
Din cele 44 de suflete de la bord, 20 au decedat pe loc. Trei, la spital. Mulți "Busby Babes".
S-a refugiat în Statele Unite
Rosemary n-a mai putut rămâne în Anglia. Retrăia, tot timpul, acele clipe, avea senzația că vin peste ea. "Iubeam prea mult zborurile. După 18 luni de la tragedie, am plecat, definitiv, în Statele Unite. Am vrut să mai rămân în avion, dar nu mai puteam. Am continuat să lucrez în domeniu, însă la sol". S-a stabilit în Carolina de Nord, s-a căsătorit cu un fotograf.
La 50 de ani de la nenorocire, cei de la United au chemat-o la festivități. A venit. S-a regăsit cu Harry Gregg. "Rose, nu știu dacă ai auzit asta vreodată. În timp ce mă întorceam după victime, căpitanul a urlat la mine, cu referire la avion: «Nenorocitul ăsta o să explodeze, nu te mai apropia de el»! Dar eu te văzusem pe tine, în cămașă și fără pantofi în picioare, deși afară ningea. Cum dracu' să renunț?".
Astăzi, din tragedia de la München mai trăiesc doar cinci oameni. Cel mai cunoscut e Sir Bobby Charlton. Și fata de aur de la bar.