A fentat moartea a doua oară » Alpinistul român Alex Găvan a scăpat de avalanșele de pe Everest

Cutremurul puternic de 7,9 grade din Nepal continuă să facă ravagii şi după 48 de ore de la producerea lui. Zeci de replici, unele de 7 grade, scutură pămîntul, oraşe, suflete. Numărul victimelor creşte constant şi nemilos, aseară ajungînd la 2.300 de morţi.

Undele seismelor fac să se cutremure pînă şi cel mai mare munte din lume, Everestul (8.848 metri), la poalele căruia se află zeci de alpinişti, fie aflaţi pe munte în pregătirea ascensiunilor, fie la aclimatizare în tabăra de bază de la 5.300 metri altitudine.

Printre ei se numără şi românul Alex Găvan, care a fost surprins de cutremur în timp ce se afla în cort. El a transmis în ţară primele informaţii despre dezastrul de pe munte, dar şi despre colegii săi. Ieri, la prînz, a anunţat că replica de 6,7 grade a declanşat alte trei avalanşe majore, după cele de sîmbătă, care au prins sub zăpadă mai mulţi alpinişti şi şerpaşi.

S-a alăturat grupurilor de ajutorare

Găvan, care-şi propusese să ajungă pe vîtful Lhotse, vecin cu Everestul, s-a transformat fără să vrea în corespondentul postului american de ştiri CNN, care a relalat pe tot parcursul zilei de ieri despre situaţia alpiniştilor aflaţi acolo.

Pentru român au apărut apoi mai multe solicitări de interviuri din presa internă şi internaţională, dar la finalul zilei de ieri, a decis să ofere o singură declaraţie comună pentru a putea să se alăture celor plecaţi în ajutorul colegilor izolaţi pe munte.

"Există un timp pentru a acţiona şi un timp pentru a vorbi. De această dată sîntem în prima situaţie. Orice declaraţie făcută în această situaţie nu poate nici să îi aducă înapoi pe cei care au murit şi nici să îi ajute pe toţi cei care sînt acum într-o situaţie de urgenţă. În acest moment, îngerii păzitori sînt elicopterele, care sînt aşteptate, dacă vremea permite, precum şi toţi cei care vor avea grijă de cei răniţi în această noapte. Orice alte cuvinte ar însemna pentru mine o lipsă de respect faţă de marea amărăciune şi marea durere pe care le trăiesc oamenii. Acesta este un timp al acţiunii", a explicat Alex.

Se închide muntele!

Pentru Găvan, este a doua experienţă nefastă pe care o trăieşte la un an distanţă în tabăra de bază de pe versantul sudic al Everestului. Anul trecut, a încercat să urce pe Acoperişul Lumii, dar avalanşa produsă în aprilie şi care a făcut 16 victime printre ghizii nepalezi, a închis sezonul de ascensiuni. Aceeaşi decizie este aşteptată să fie luată de şi acum de autorităţile nepaleze.

22 alpiniştişi şerpaşi au murit în avalanșele produse pe Everest în urma cutremurelor , iar numărul celor dispăruți este de cel puțin 217, au anunţat aseară autorităţile nepaleze

 În căutarea înălţimilor interioare

Înainte cu cîteva zile de producerea cutremului, Alex Găvan a acordat Gazetei Sporturilor un amplu interviu. Alpinistul a vorbit despre pericolele din timpul ascensiunilor, depre asumarea riscului, ce crede de folosirea oxigenului suplimentar şi ce lecţii de viaţă îi oferă munte.

Are 33 de ani, a escaladat deja 6 din cei 14 munţi de peste 8.000 de metri altitudine existenţi şi în acest sezon şi-a propus să atingă vîrful Lhotse (8.516 m). Nu a folosit în nici una dintre ascensiuni oxigen suplimentar şi şerpaşi.

Trei vîrfuri atinse de Alex Găvan au reprezentat premiere româneşti: Shisha Pangma (8.027m) în 2013,  Makalu (8.463m) în 2008 şi Gasherbrum I (8.068m) în 2007. A primit o mulţime de distincţii de la instituţii de afară, dar şi din ţară.

Este fotograf, dar şi speaker motivaţional. Transformă fiecare experiență a sa pe munte într-o sursă de inspirație și motivație pentru cei din jur, prin discursuri pe teme de viziune, strategie, tactică și leadership.

Oxigenul suplimentar echivalent cu dopajul!

- Alex, încerci pentru a treia dată să atingi vîrful Lhotse, care are peste 8.500 metri altitudine. Vei urca tot fără oxigen suplimentar şi şerpaşi?!
- Eu cred în ascensiunile oneste, curate şi asta înseamnă fără oxigen suplimentar şi fără porteri de altitudine. Eu văd oxigenul suplimentar şi şerpaşii ca pe nişte ajutoare şi nu mai e nici o diferenţă între tine şi Lance Armstrong! E ca şi cum te-ai dopa!

- Nu e vorba şi de o ambiţie, încăpăţînare a ta?
- Deloc. Vîrful e important pentru orice alpinist. Din afară sîntem priviţi ca nişte nebuni care-şi riscă viaţa inutil. Pentru mine este însă mult mai important cum urc muntele. Nu mă caţăr pentru a demonstra ceva cuiva, ci o fac în primul rînd pentru mine. Vreau performanţă, dar vîrful nu e un scop final, ci o consecinţă.

- Continuă ideea...
- Începînd cu 7.500 metri, aclimatizarea organismului încetează. Chiar dacă stai la această altitudine o lună, două, organismul nu se mai obişnuieşte, are o limită şi încet, încet, începe să moară. Dacă recurgi la oxigen, corpul îşi revine, dar aşa nu mai poţi experimenta mentalul. Pentru mine, alpinismul e mai mult decît sport. Prin escaladarea culmilor exterioare îmi caut înălţimile interioare.

"Eu administrez riscul"

- Frumos spus, dar şi riscul e mai mare...
- Este riscant pentru cei care privesc din afară şi se uită doar la statistici. Din cele 6.000 de ascensiuni pe optmiari, mai puţin de 200 au fost realizate fără oxigen şi şerpaşi şi nu sună bine. Eu cred că în astfel de expediţii e vorba de cum administrezi riscul.

- Explică...
- Cum am mai spus, cînd urci cu oxigen şi şerpaşi vrei să demonstrezi ceva cuiva. Nu mai e o chestie profundă, ci te gîndeşti la faimă, să atingi un record, şi începi să rişti foarte mult. Pui presiune pe tine şi ieşi din starea de pole-position mental, din zona de echilibru, de luciditate, iar ascensiunea se transformă în ruletă rusească. Eu am la activ 13 tentative pe optmiari şi doar 6 reuşite. De şapte ori a trebuit să spun «Stop!».

- Cît de greu e să vezi vîrful şi totuşi să renunţi la el?
- Aici, la nivelul mării, avem tendinţa de a complica lucrurile. Pe munte, alegerile sînt simple. Totul este să le iei cînd încă mai ai energie fizică. Degeaba renunţi la vîrf cînd nu mai eşti în stare să faci doi metri. În momentul în care am spus «Stop!», pentru a-mi păstra sănătatea mintală trebuie să închid subiectul. În momentul în care am luat o decizie, trebuie să fiu conştient că a fost cea mai bună în acel moment. E inutil să stau să întorc decizia pe toate părţile. Nu mai contează. E trecut. Iar trecutul nu-l pot schimba.

Gîndirea pe termen scurt, o greşeală

- Dar nu apare frustrarea de genul "Dacă continuam, ajungeam în vîrf!"?
- Una din greşelile pe care le facem în viaţă este să gîndim pe termen scurt. "Nu mi-a ieşit proiectul ăsta, ce tragedie, sînt un ratat!". Pentru mine, Lhotse e un munte de la care am învățat foarte multe, tocmai pentru că nu am reușit să îl urc încă. Lhotse mi-a arătat cum este să ajungi la 8.000 și să decizi să te retragi, fără ca retragerea să însemne renunțare la vis. Este o lecție despre cît de onest poți fi cu tine însuți și cu ceilalți, ca alpinist și ca om. Decizia să te întorci e una care-ţi dă ocazia să pleci data viitoare. Visul continuă...

- Şi cum arată proiectul tău pe termen lung?
- Să urc toţi optmiarii, fără oxigen suplimentar. Procentul mediu al reuşitelor în expediţii este de 50 la 50. Marelui alpinist Reinhold Messner i-au trebuit 29 de expediţii ca să urce toate cele 14 vîrfuri. O rată de reuşită de doi la unu.

Partener cu Bolotov!

- Ce s-a întîmplat în primele două expediţii pe Lhotse?
- Prima dată, în sezonul de primăvară 2012, m-am retras de la altitudinea de 7.600 metri. Am ajutat să fie coborît  de pe munte un indian despre care crezusem că făcuse edem cerebral. L-am dus în tabăra de bază, apoi a ajuns la spital. De fapt, suferise un atac vascular cerebral. Două săptămîni mai tîrziu a murit. Am participat la ceremonia funerară, unde au fost peste o mie de indieni, şi cred că am contactat acolo un microb care a dus la pneumonie.

- Şi a doua renunţare...
- A avut loc în acelaşi an, în sezonul de toamnă. Atunci, alpinistul rus Alexei Bolotov mi-a propus să facem echipă.

- Stai puţin. Marele Bolotov, considerat unul dintre cei mai tari căţărători?!
- Da. Din păcate, un an mai tîrziu a murit în timp ce încerca să deschidă o rută nouă pe Everest...

- Revino la poveste...
- Deci făceam echipă cu Bolotov. Tabăra de bază pentru Lhotse e comună cu cea pentru Everest. Eram pe versantul nordic, cel dinspre Tibet, şi eram aproape singuri. Era o privelişte de vis. În Valea Tăcerii, eu şi Bolotov urcam pe zăpada virgină! După ce am atins altitudinea de 8.000 de metri, în noaptea ascensiunii finale am renunţat din cauza condiţiilor meteo nefavorabile.

"Trebuie să renunţi la ego"

- Şi care este lecţia de viaţă pe care ţi-o oferă muntele?
- În tot ceea ce faci, trebuie să ai tot timpul mintea liberă de orice păreri preconcepute, astfel încît să reuşeşti să găseşti soluţii pentru situaţii care par asemănătoare, dar care cer o altă rezolvare decît data trecută.Uneori e riscant să aplici în prezent o tehnică din trecut. Nu trebuie să gîndeşti într-o anumită paradigmă. Dacă ai avut succes cu o anumită strategie, iei din el experienţa şi atitudinea de învingător, acel positive vibe ca să poţi să te reinventezi.

- Cînd reuşeşti să urci un vîrf de 8.000 metri? Cînd reuşeşti în viaţă?
- Doar în momentul în care eşti capabil să te dezbraci de orice haină falsă. Nu ai şanse să fii viu dacă nu renunţi la ego. De aceea, la altitudine te simţi gol de tentaţiile egoului. Paradoxul este că deşi alpiniştii au egouri mari, să ajungă în vîrf, acolo şi atunci trebuie ca egoul să se dizolve într-un timp real! Chiar dacă, la întoarcere, îţi iei înapoi o parte din tine.

"Munţii se urcă nu doar cu pioleţi şi colţari, ceea ce putem avea cu toţii, ci mai ales cu smerenie"
Alex Găvan

"La altitudine, dacă nu iei deciziile corecte nu te mai întorci. Trebuie să ai un mindset în care să nu te laşi afectat de exterior, de presiunea sponsorilor, a mass-media, a colegilor"
Alex Găvan

Alţi 3 români pe Everest

În afară de Alex Găvan, în taberele de bază de pe Everest se mai află 3 alpinişti români: Teo Vlad, care încearcă să urce pe versantul nordic, dinspre Tibet, şi Zsolt Torok şi Justin Ionescu, aflaţi pe partea sudică.

Dintre cei trei, doar Teo Vlad a anunţat ieri că este în siguranţă. Se pare că Torok şi Ionescu se află izolaţi în tabăra de Bază avansată, de la 6.400 metri.

"Aventurierul Google", prins de avalanşă

Dan Fredinburg, cel care se autointitulase "Aventurierul Google", se află printre victimele făcute de avalanşele declanşate pe Everest. "Din păcate, am pierdut pe unul dintre noi în această tragedie", a comunicat ieri Google despre directorul său executiv.

Fredinburg, un vechi membru al companiei, era în Nepal cu alţi trei angajaţi Google pentru a urca pe Everest. "Ceilalţi trei googleri sînt bine şi ne străduim să-i aducem repede acasă", se spune în comunicat.