Colecţie de bronz » Tiberiu Dolniceanu a urcat pe treapta a treia la Campionatele Mondiale de la Moscova

Articol de Roxana Fleşeru - Publicat miercuri, 15 iulie 2015 00:00

Sabrerul român bifează astfel încă o ediţie pe locul al treilea la CM, după Budapesta 2013 şi Kazan 2014.

14-14. Emoţii, gînduri şi adrenalină. Toate trebuie temperate, toate trebuie ascunse. Pentru Tiberiu Dolniceanu, 27 de ani, băiatul cu tatuaje şi ochi verzi, au fost două momente de acest gen pe parcursul zilei de ieri. Unul în sferturile de finală, cu Eunseok Oh, şi altul în semifinale, cu americanul Daryl Homer. O luptă cîştigată, alta pierdută.

Pînă la aceste momente de cumpănă, Tibi a trecut în primul tur de Pablo Moreno, din Spania, cu 15-9, apoi de japonezul Kenta Tokunan cu 15-9. În optimi avea să dea peste campionul mondial din 2013, Veniamin Reşetnikov. Cel care îl învingea în semifinale la Budapesta. De data aceasta, Tibi a fost cel care s-a impus. Cu precizie şi stăpînire de sine, el a ieşit învingător de pe planşă cu 15-9.

Răbdare răsplătită

De aici începe povestea aceea în care mergi pe sîrmă şi poţi să cazi oricînd. Cam aşa e în scrimă, atunci cînd mai ai nevoie de o singură tuşă pentru a arunca masca de bucurie sau de tristeţe.

În sferturile de finală, Dolniceanu l-a înfruntat pe Eunseok Oh. La pauză, sud-coreeanul conducea cu 8-6. Îndemnat de pe margine de Mihai Covaliu să aibă răbdare, sabrerul l-a ascultat, iar răsplata a venit sub formă de tuşe, 10-10. Cînd trecea unul în faţă, celălalt egala şi tot aşa, pînă la 13-13.

Cînd Tibi a împuns cu sabia pentru 14-13, a sărbătorit intens, lăsîndu-se pe genunchi şi ţipînd. Dar nu era nimic sigilat pentru că adversarul n-a fost demoralizat. 14-14. Lovitura pentru medalie a fost dată de român. Exuberanţă, bucurie, însă concursul nu era încheiat.

Tibi păşea pe tărîmuri cunoscute, la ultimele două ediţii ale CM ajunsese pînă în semifinale, dar de fiecare dată se oprise acolo. Poate era momentul lui, să treacă de barierele bronzului. Premisele erau bune. Daryl Homer e mai jos în clasamentul mondial decît Tibi. Dar dacă în scrimă ar fi după clasament şi nu după forma prinsă, Gu Bongil, liderul ierahiei, nu ar fi pierdut în sferturi.

Teamă pentru gleznă

Primele secvenţe ale confruntării dintre american şi român se scurg repede, aşa cum se întîmplă la sabie, arma care nu dă timp de strategii avansate. Tibi a fost în control în prima parte şi conducea cu 8-6 la pauză. Totul se desfăşura în favoarea românului, însă la un atac, el a călcat mai apăsat pe glezna dreaptă, punctul vulnerabil a lui Dolniceanu din vara lui 2013. Din acel moment, parcă toată încrederea s-a disipat, la fel ca spray-ul aplicat pe punctul dureros.

De la 13-11 s-a făcut 13-13, apoi 14-13 şi inevitabil 14-14. Pentru multe secunde, arbitrul nu i-a putut departaja. "Acţiune simultană" s-a transformat în refren. Pînă la urmă, Daryl Homer a fost cel care a îndrăznit mai mult şi din săritură a dat tuşa care făcea diferenţa dintre bronz şi celelalte medalii. Şi aşa celor două medalii de bronz mondial de acasă li s-a mai alăturat una.