Articol de Luminița Paul - Publicat luni, 03 octombrie 2022 20:34 / Actualizat luni, 03 octombrie 2022 20:55
Sabrerul Florin Zalomir, găsit mort în apartamentul său din Otopeni, a dedicat scrimei decenii întregi din viața sa, „e ceea ce ştiu cel mai bine”, spunea el. Momentul său special a fost la JO de la Londra 2012, când a dat tușa finală contra Rusiei
„Decisesem ca Olimpiada să fie ultimul meu concurs. Acum însă, sunt în fiecare zi cu ei aici, la lot", mărturisea sabrerul în 2013, la un an după momentul extraordinar de la Londra 2012, când echipa masculină de sabie a României cucerea medalia de argint, o premieră pentru scrima de la noi. „Orice aş face, va fi în lumea scrimei pentru că e ceea ce ştiu cel mai bine", spunea Zalo. Se aflau într-un cantonament la Cheile Grădiștei. Obișnuința atâtor ani nu se putea șterge atât de ușor.
Scrima. Era ceea ce știa cel mai bine. S-a apucat de acest sport la 10 ani, la Iași, orașul natal, îndrumat de antrenorul Iulian Bițucă. La 17 deja era medaliat cu bronz european la juniori la Bratislava. În 2000, devenea și vicecampion mondial la aceeași categorie de vârstă, în competiția găzduită de South Bend. Doar un an mai târziu făcea saltul la seniori cu un bronz mondial cu echipa la Nîmes.
A fost o trecere de succes, dar presărată cu destule dubii. „Dintr-odată, te trezești la concursuri că îi întâlnești pe toți adversarii tăi de la juniori, alături de mult mai mulți alți sportivi, mai rodați. Nu mai ești acolo, pe podium, mereu", povestea el anul trecut într-o discuție cu Gazeta. „Ai deseori în față adversari mai experimentați, care știu cum să gestioneze unele situații mult mai bine decât tine. E ceva ce însă capeți și tu, cu timpul".
Florin Zalomir a găsit siguranța pe planșă la 28 de ani
Pentru Zalomir, acea siguranță dată de experiență s-a făcut simțită „pe la 28 de ani". Adică în 2009, atunci când echipa tricoloră din care a făcut parte, alături de Rareș Dumitrescu, Tiberiu Dolniceanu și Cosmin Hănceanu, devenea campioană mondială la Antalya, 45-44 după o finală dramatică împotriva Italiei. Un succes în premieră.
Poate însă că momentul lui special a fost acolo, la Londra, în 2012. În semifinala contra Rusiei, când antrenorul Mihai Covaliu a decis să facă o schimbare, să nu mai închidă Rareș, ci Zalomir. „Tot anul merseserăm cu Dumi, dar mă gândisem şi la ideea tactică-surpriză pentru ruşi. Era riscant să schimbi. Am discutat cu Zalo, i-am spus de ce cred că e varianta cea mai bună", a dezvăluit Cova ulterior.
Mihai Covaliu: „Ştiam că poate să reziste la presiune"
La ruşi, ultimul avea să fie Aleksei Iakimenko, campionul european en titre la acel moment. „Arbitrul era de partea lor, nu era ceva care să ne mire. Dar eu am crezut tot timpul, chiar şi la 40-39, că Zalo poate să-l bată pe Iaki. Ştiam că poate să reziste la presiune, că are experienţă, că e călit şi că în momentele grele te poţi baza pe el", a continuat Covaliu. Ce a spus atunci Zalomir? „Fuseserăm învăţaţi să ne uităm mai puţin sau deloc la scor şi să intrăm pe planşă doar cu gândul că trebuie să dăm cinci tuşe. Aşa am făcut tot timpul, m-am gândit să-mi fac treaba mea, bucata mea".
A intrat pentru asaltul final la 40-39. „Mă gândeam că toată lumea de acasă se uită la mine, că se transmite concursul la televizor. Voiam să fac tot ce pot ca să câştig. În cap aveam o morişcă de idei, mi se învârteau toate, ce să aleg, asta nu, asta da. Până la urmă, se pare că am ales bine. I-am bătut, am demonstrat că putem fi mai buni decât ei", a povestit el pentru Gazetă.
Zalo a rămas alături de scrimă, da, mai puțin în ultima perioadă, cea dinaintea tragicului său sfârșit. A fost antrenor al lotului național de sabie, apoi a încercat o revenire în activitate în 2019, fără rezultatul dorit. A lucrat cu Bianca Pascu, medaliată cu bronz mondial și european. Apoi s-a îndepărtat. Deși era ceea ce știa cel mai bine.
Florin Zalomir, interesat de știință
În 2012, vicecampionii olimpici au făcut o vizită la Science Museum din Londra alături de echipa Gazetei. Florin Zalomir (foto) era cel mai interesat, a mers direct la unul dintre birourile de informaţii în căutarea îndrumărilor exacte. S-a întors un pic descumpănit. „I-am întrebat ce îmi recomandă şi ştiţi ce mi-au zis? «Un pub»". Colegii lui şi Cova au izbucnit în râs. Zalo primise însă şi indicaţia valoroasă: trebuie urcat pînă la etajul al treilea. I-a plăcut atât de mult încât a spus că intenționează să vină într-una din zilele următoare, de dimineaţă, ca să exploreze pe îndelete cele 7 etaje cu minunăţii. „Cel mai mult mi-a plăcut Muzeul Ştiinţelor Naturale din New York. E incredibil tot ce se găseşte acolo! Am văzut şi un documentar foarte interesant", a punctat el.