Articol de Marian Ursescu - Publicat luni, 22 august 2011 00:00 / Actualizat luni, 22 august 2011 10:08
Campioana Europei în 2010, Corina Căprioriu ţinteşte o medaliile la Mondialele de la Paris, care vor debuta mîine în capitala Franţei.
La 25 de ani, Corina Căprioriu are ţinte înalte în sport. Nu concepe să nu urce pe podium la Mondialele de la Paris, care încep marţi, dar şi la Jocurile Olimpice de la Londra, de la anul. Pentru acest lucru e dispusă să facă orice. "Dacă m-ar închide antrenorul în sală pînă atunci, nu aş zice nu!", spune Corina.
"Are gura mare!"
"E una dintre cele mai ambiţioase fete cu care am lucrat. Cînd îşi propune ceva, nu se lasă. E însă şi încăpăţînată pînă la Dumnezeu. Face mai mereu ce o taie pe ea capul", o caracterizează antrenorul Florin Bercean. De multe ori a vrut să o trimită acasă. "Are mereu gura mare, ne certăm, dar apoi realizează că a greşit şi vine să-şi ceară scuze. Îi spun mereu, degeaba, porumbelul a zburat", adaugă Berceanu.
În sala de antrenament însă, nu are ce să-i reproşeze Corinei. În ultimele zile, s-a luptat cu băieţii de la categoria ei. Nu are scrupule, nu are teamă. Dă cu ei de podea de parcă ar fi nişte păpuşi de antrenament. "Nu sînt nişte campioni mondiali, dar nici prea slabi. Uite, ăla a fost locul 7 la Campionatele Naţionale! Corina însă îi dovedeşte la antrenamente. E greu, băieţii au forţă, dar ea compensează prin rapiditate şi e isteaţă!", o laudă Berceanu.
- Corina, cum e să te lupţi cu băieţii?
- Greu, dar nu am ce face. Băieţii sînt dinamici, au mai multă forţă, dar asta e şi valoarea adversarelor pe care le întîlnesc în vîrful ierarhiei la Mondiale. Mă ajută mult astfel de antrenamente.
- Nu te sfieşti să dai cu ei de pămînt.
- Păi, dacă nu dau eu, mă pun ei la podea. Oricum, după un astfel de antrenament, parcă îmi pică mîinile. Dar mă refac imediat.
Nu visează decît la austriaca Filzmoser, la japoneza Matsumoto. "Ele sînt pe partea mea de tablou. Pe Sabrina Filzmoser am bătut-o în finală la Europene, în 2010. Am pierdut apoi la Europene, în acest an, la Istanbul. Veneam însă după fractura de piramidă nazală.
Nu eram pregătită. Am dominat-o trei minute, dar apoi am murit, nu mai aveam suflu. Tot aşteptam să mă pună şi nu mai reuşea. Am luat bronzul pînă la urmă, cea mai muncită medalie", spune Corina.
L-a umplut de sînge
Pe cînd era junioară, la 17 ani, Corina Căprioriu stătea la cămin, în Cluj-Napoca. O dată, la masă, cu nişte colege, cîţiva băieţi au rîs de o prietenă de a ei. "Eram la masă şi i-au zis ceva de genul, uite-o şi pe vaca aia cît mănîncă. M-am dus la ei la masă şi l-am luat pe unul de guler. A dat să mă lovească, m-am ferit şi cînd i-am dat un pumn, l-am umplut de sînge. I-am spart arcada, dar şi eu mi-am fracturat degetul inelar", povesteşte amuzată Corina.
"Nu a mai zis nimeni nimic, s-a făcut linişte", adaugă Corina. Judoka nu se consideră însă o dură. "Sînt colerică şi îmi sare repede ţandăra. Să nu te iei de mine, că reacţionez. Nu mă pot lăsa călcată în picioare!", încheie Căprioriu.
"Dacă nu sîntem la zece în cameră, e problemă!"
În cantonamentul lotului olimpic de la Cluj Napoca, Corina Căprioriu spune că e foarte mare disciplină. "Noi să ieşim în oraş după ora 9:00 seara? E imposibil, chiar dacă am vrea!
Antrenorul Florin Berceanu ştie tot ce se întîmplă, deşi nu stă cu noi. Dacă la 9:45 maximum zece nu sîntem în cameră, e problemă mare!", spune Corina. "Nu mai ştiu de cînd nu am fost într-o discotecă. Oricum, dacă pierd o noapte, o săptămînă parcă sînt apoi întoarsă pe dos", explică judoca.
"Îmi doresc enorm să mă întorc cu o medalie de la Mondiale. Mi-ar da încredere înainte de Olimpiadă. Ştiu că pot, am muncit mult. Depinde foarte mult de ziua respectivă, de felul cum mă voi simţi psihic" (Corina Căprioriu)
Cum şi-a lovit maşina
"Pe 17 noiembrie 2010 mi-am luat permisul auto. Imediat mi-am cumpărat şi maşina, un Opel Astra", povesteşte Corina. E fascinată să conducă, la două săptămîni după ce şi-a luat permisul, a plecat singură acasă, la Lugoj. "Am şi lovit-o! În ianuarie, veneam de la antrenament şi în faţa hotelului unde stăm, în Cluj, am parcat cu faţa. Mi-am zis atunci, că tot era parcarea goală, ia să parchez şi cu spatele, să vedem pot. Dar în loc să bag în marşarier, am băgat maşina în viteza întîi. Am călcat acceleraţia şi am intrat cu ea într-un gard. Mi-am spart radiator, bară. Dar asta e, nu înveţi altfel", a încheiat Corina.
Iubeşte apa
Corina Căprioriu spune că a văzut Marea Neagră pentru prima dată în viaţa ei în 1999, la 13 ani. "Am fost în cantonament cu lotul şi atunci pot spune că am fost prima dată la mare. Am mai fost a doua oară, trei zile, anul acesta, în luna mai, după Mondialele din Turcia", povesteşte Corina. "Îmi place foarte mult să stau la plajă, să mă bălăcesc, dar nu prea am avut ocazia. Şi la Rio de Janeiro, la Grand Prixul la care am fost, mi-a plăcut enorm. Am rămas impresionată de statuia lui Iisus de pe muntele Corcovado", a adăugat
Căprioriu.
)
)
)
)
)
)
)
