Articol de Mirela Neag - Publicat miercuri, 12 august 2009 00:00
Constantina Diţă în România: aleargă, sapă în grădină, fierbe zarzavat pentru iarnă, face grătar cu prietenii. În SUA: aleargă, îngrijeşte florile din grădină, se ocupă de fiul ei, Rafael
Constantina Diţă s-a stabilit în Statele Unite ale Americii de mai bine de 10 ani. Locuieşte în oraşul Boulder, statul Colorado. Localitatea situată la o altitudine de 2.000 de metri a devenit pentru atletismul românesc "centrul de pregătire al maratonistelor", aici antrenîndu-se şi Lidia Şimon, şi Luminiţa Talpoş, şi Nuţa Olaru.
Puşa şi-a cumpărat o casă superbă în Boulder. De fiecare dată însă cînd se iveşte un motiv, o ocazie, ea se urcă în avion şi vine în România. "Anul acesta am venit acasă de patru ori: în iarnă, de Sărbători, de Paşte, în luna mai şi acum", spune Diţă.
Pușa și-a cumpărat o casă superbă în Boulder. De fi ecare dată însă cînd se ivește un motiv, o ocazie, ea se urcă în avion și vine în România. “Anul acesta am venit acasă de patru ori: în iarnă, de Sărbători, de Paște, în luna mai și acum”, spune Diță.
Dorul de satul natal, de mamă, de fraţi şi de surori, de ţară, toate aceste lucruri o pun la grea încercare pe sportiva care a uimit o lume întreagă, cucerind la vîrsta de 38 de ani medalia de aur olimpic la maraton la Beijing 2008.
- Dacă ai fi obligată la un moment dat să alegi între România şi America...
- E greu, dar în sufletul meu sper ca într-un viitor nu foarte îndepărtat şi România să intre în rîndul ţărilor civilizate şi dezvoltate, pentru că eu aici vreau să mă întorc.
Roşii, cartofi, ardei
Atleta a plecat azi în SUA. A stat două săptămîni acasă, în satul natal, Spahii, din comuna gorjeană Turburea. Cu ce s-a ocupat? "Am plivit în grădină, am scos cartofii, am cules roşii şi am făcut pastă pentru iarnă împreună cu mama şi cu sora cea mare, Ana". "Şi zarzavat pentru mîncăruri", o completează mama, Elena Diţă. Casa părintească, în care s-a născut sportiva, a fost dărîmată pentru a fi refăcută. "În toamnă am pus-o la pămînt. Nu se mai putea locui în ea. A fost o furtună cu grindină mare şi a spart acoperişul, a plouat în ea", explică Puşa. Acum, mama stă în casa ei, situată peste drum.
Grijă pentru mama
- Mama a îmbătrînit, are 78 de ani. Nu mai poate. A muncit destul...
- Nu am ajuns la capătul puterilor...
- Lasă, mamă, că acum facem noi, copiii...
- Şi eu ce fac, mă uit la voi? Porc nu mai cresc, dar la găini nu o să renunţ...
Dialogul între mamă şi fiică ar fi continuat dacă nu ar intervenit Ana. "Haideţi în grădină să culegem cîteva legume pentru diseară!". Fac un grătar cu prietenii. "Am pregătit carne de porc, de vită şi de pui. Avem de toate, frigiderele sînt pline", spune Constantina.
- Viaţa e la fel şi în America?
- Nicidecum. Vorbim de lucruri diferite. Acolo mă pot antrena. Aici nu am unde. Acolo alerg mult pe şosea sau pe trasee special amenajate pentru jogging.
- De ce nu poţi alerga şi aici, în România?
- De exemplu, aici s-a asfaltat drumul din sat, iar maşinile gonesc şi cu 150 kilometri pe oră. Îmi este, pur şi simplu, frică să mai alerg aici. În America, alergătorii, pietonii, bicicliştii şi şoferii au, fiecare, banda lor de siguranţă. Aici e haos şi nimeni nu se gîndeşte la siguranţa oamenilor...
Alergare şi Rafael
Ce face Constantina Diţă în America? Se antrenează, aleargă zilnic zeci de kilometri, apoi se reface, se ocupă de pregătirea fiului său, Rafael.
- Dar prieteni aveţi?
- Avem chiar destui.
- Şi vă întîlniţi des?
- Acolo este altă mentalitate. Toată lumea se află într-o permanentă criză de timp. De aceea, ne întîlnim cu prietenii duminica, la biserică, iar în timpul săptămînii ne salutăm sau doar vorbim la telefon.
- Deci nu vă vizitaţi des?
- Aici intri in curtea vecinului ca la tine acasă. În America te duci la poartă şi doar te saluţi: "Hi!", iar ei îţi răspund "Hi!". Şi atît.
Dar tot în America se întoarce. "Acolo, în ciuda crizei financiare de acum, viaţa e mult mai relaxată. Pe stradă se circulă cu calm, oamenii sînt mai civilizaţi, mai educatţi, iar tu eşti respectat. Aici, nu". Cel puţin deocamdată.
Casa părintească, în care s-a născut sportiva, a fost dărîmată pentru a fi refăcută. “În toamnă am pus-o la pămînt. Nu se mai putea locui în ea. A fost o furtună cu grindină mare și a spart acoperișul, a plouat în ea”, explică Pușa. Acum, mama stă în casa ei, situată peste drum.
Constantina Diţă în România: aleargă, sapă în grădină, fierbe zarzavat pentru iarnă, face grătar cu prietenii. În SUA: aleargă, îngrijeşte florile din grădină, se ocupă de fiul ei, Rafael
Constantina Diţă s-a stabilit în Statele Unite ale Americii de mai bine de 10 ani. Locuieşte în oraşul Boulder, statul Colorado. Localitatea situată la o altitudine de 2.000 de metri a devenit pentru atletismul românesc "centrul de pregătire al maratonistelor", aici antrenîndu-se şi Lidia Şimon, şi Luminiţa Talpoş, şi Nuţa Olaru.
Puşa şi-a cumpărat o casă superbă în Boulder. De fiecare dată însă cînd se iveşte un motiv, o ocazie, ea se urcă în avion şi vine în România. "Anul acesta am venit acasă de patru ori: în iarnă, de Sărbători, de Paşte, în luna mai şi acum", spune Diţă.
Pușa și-a cumpărat o casă superbă în Boulder. De fi ecare dată însă cînd se ivește un motiv, o ocazie, ea se urcă în avion și vine în România. “Anul acesta am venit acasă de patru ori: în iarnă, de Sărbători, de Paște, în luna mai și acum”, spune Diță.
Dorul de satul natal, de mamă, de fraţi şi de surori, de ţară, toate aceste lucruri o pun la grea încercare pe sportiva care a uimit o lume întreagă, cucerind la vîrsta de 38 de ani medalia de aur olimpic la maraton la Beijing 2008.
- Dacă ai fi obligată la un moment dat să alegi între România şi America...
- E greu, dar în sufletul meu sper ca într-un viitor nu foarte îndepărtat şi România să intre în rîndul ţărilor civilizate şi dezvoltate, pentru că eu aici vreau să mă întorc.
Roşii, cartofi, ardei
Atleta a plecat azi în SUA. A stat două săptămîni acasă, în satul natal, Spahii, din comuna gorjeană Turburea. Cu ce s-a ocupat? "Am plivit în grădină, am scos cartofii, am cules roşii şi am făcut pastă pentru iarnă împreună cu mama şi cu sora cea mare, Ana". "Şi zarzavat pentru mîncăruri", o completează mama, Elena Diţă. Casa părintească, în care s-a născut sportiva, a fost dărîmată pentru a fi refăcută. "În toamnă am pus-o la pămînt. Nu se mai putea locui în ea. A fost o furtună cu grindină mare şi a spart acoperişul, a plouat în ea", explică Puşa. Acum, mama stă în casa ei, situată peste drum.
Grijă pentru mama
- Mama a îmbătrînit, are 78 de ani. Nu mai poate. A muncit destul...
- Nu am ajuns la capătul puterilor...
- Lasă, mamă, că acum facem noi, copiii...
- Şi eu ce fac, mă uit la voi? Porc nu mai cresc, dar la găini nu o să renunţ...
Dialogul între mamă şi fiică ar fi continuat dacă nu ar intervenit Ana. "Haideţi în grădină să culegem cîteva legume pentru diseară!". Fac un grătar cu prietenii. "Am pregătit carne de porc, de vită şi de pui. Avem de toate, frigiderele sînt pline", spune Constantina.
- Viaţa e la fel şi în America?
- Nicidecum. Vorbim de lucruri diferite. Acolo mă pot antrena. Aici nu am unde. Acolo alerg mult pe şosea sau pe trasee special amenajate pentru jogging.
- De ce nu poţi alerga şi aici, în România?
- De exemplu, aici s-a asfaltat drumul din sat, iar maşinile gonesc şi cu 150 kilometri pe oră. Îmi este, pur şi simplu, frică să mai alerg aici. În America, alergătorii, pietonii, bicicliştii şi şoferii au, fiecare, banda lor de siguranţă. Aici e haos şi nimeni nu se gîndeşte la siguranţa oamenilor...
Alergare şi Rafael
Ce face Constantina Diţă în America? Se antrenează, aleargă zilnic zeci de kilometri, apoi se reface, se ocupă de pregătirea fiului său, Rafael.
- Dar prieteni aveţi?
- Avem chiar destui.
- Şi vă întîlniţi des?
- Acolo este altă mentalitate. Toată lumea se află într-o permanentă criză de timp. De aceea, ne întîlnim cu prietenii duminica, la biserică, iar în timpul săptămînii ne salutăm sau doar vorbim la telefon.
- Deci nu vă vizitaţi des?
- Aici intri in curtea vecinului ca la tine acasă. În America te duci la poartă şi doar te saluţi: "Hi!", iar ei îţi răspund "Hi!". Şi atît.
Dar tot în America se întoarce. "Acolo, în ciuda crizei financiare de acum, viaţa e mult mai relaxată. Pe stradă se circulă cu calm, oamenii sînt mai civilizaţi, mai educatţi, iar tu eşti respectat. Aici, nu". Cel puţin deocamdată.
Casa părintească, în care s-a născut sportiva, a fost dărîmată pentru a fi refăcută. “În toamnă am pus-o la pămînt. Nu se mai putea locui în ea. A fost o furtună cu grindină mare și a spart acoperișul, a plouat în ea”, explică Pușa. Acum, mama stă în casa ei, situată peste drum.
)
)
)
)
)
)
)
)
