Airbagul la putere » Constructorii auto inventează “pungi de aer” care mai de care pentru a spori siguranţa pasagerilor

Ce este airbagul? Este un echipament de securitate pasivă a pasagerilor, controlat electronic, fiind numit sistem de reţinere suplimentară (SRS). În cazul unei coliziuni, sacul de nylon se activează automat, intervalul fiind de milisecunde, se umflă instantaneu datorită unui generator de azot, şi protejează pasagerii din maşină de posibile răni grave.

Pionierii airbagurilor au fost însă germanul Walter Linderer şi americanul John Hetrick în anii '50. N-au reuşit mare lucru pentru că acesta se declanşa cu ajutorul aerului comprimat, iar experimentele au arătat faptul că nu acţiona imediat. Declanşarea pirotehnică pe bază de capse, care se foloseşte acum, a descoperit-o japonezul Yasuzaburou Kobori în 1963.

Primul, în anii '50

În 1971, Ford a construit prima platformă experimentală de maşini, oferind opţional "pungile de aer".

Airbagul, care sprijină în acest fel centura de siguranţă, a apărut în 1981, prima maşină care a folosit acest sistem de protecţie fiind Mercedes S-Klasse, W 126, iar 6 ani mai tîrziu, Porsche 944 Turbo a fost primul automobil avînd în echiparea standard dublu- airbag pentru şofer şi pasager.

Tehnologia a evoluat, iar acum clienţii sînt foarte atenţi la acest capitol. Fiecare constructor se înarmează cu cît mai multe airbaguri şi fel şi fel de alte sisteme de siguranţa activă şi pasivă.

În medie, majoritatea automobilelor dispun acum de 6 airbaguri, două faţă, două laterale şi două tip cortină (foto 3). Mai există şi "pungi de aer" pentru genunchi, introduse pentru prima oară de Toyota pe modelul Avensis.

Volvo va revoluţiona această piaţă. Constructorul suedez s-a gîndit şi la pietoni, iar Volvo V40 este modelul pe care a fost implementat deja primul airbag pentru pietoni. Acesta este montat în partea superioară a compartimentului motor.

În cazul unei coliziuni, capota maşinii se desface instant din prinderile sale pentru a face loc unei perne de aer în formă de U care se umflă la baza parbrizului şi în zona montanţilor (foto 2), exact zonele pe care cel accidentat le loveşte după impact. Airbagul acoperă cam o treime din parbriz, iar şoferului îi rămîne vizibil cu exteriorul partea centrală a parbrizului.

Ford a punctat şi el. A introdus în producţia de serie centurile de siguranţă pe spate cu airbaguri încorporate. Primul model cu acest sistem a fost Explorer, doar pentru piaţa din SUA, acum 2 ani. 40% dintre americanii care şi-au cumpărat Explorer au optat şi pentru acest sistem de siguranţă. Centurile se declanşează complet în 40 de milisecunde, cînd senzorii de impact detectează un accident. Primul model european din gama Ford care va introduce în producţia de serie va fi noul Ford Mondeo în 2013.

Noul Mondeo, airbaguri în centuri

Imediat s-a mişcat şi Mercedes-Benz care a anunţat că modelul de lux S-Klasse va avea şi el astfel de pungi de aer în centurile din spate. Germanii spun că acestea sînt mai sigure pentru că, în cazul unui accident, zona de contact între corp şi centură este mai mare, forţele de impact fiind distribuite pe o zonă mai mare.

Evoluţia nu s-a oprit aici. Toyota a lansat deja pentru modelul IQ un airbag pentru lunetă (foto 4). Fiind o maşină mică, cu bancheta din spate foarte aproape de lunetă, astfel se protejează pasagerii din spate în cazul unui impact posterior.

Urmează airbagul central

Toyota şi General Motors lucrează deja la airbagul central. Primii au dezvoltat o pungă de aer ce se deschide între cei doi pasageri din spate pentru a evita o lovitură cap în cap a acestora în situaţia unui accident. Americanii de la GM au gîndit acest airbag însă pentru şofer şi copilot. (foto 5)