Secretele colantării unui monopost » TopGear, în ediție dublă, iulie-august, este pe piață

Înaintea curselor pe care le cunoaștem azi ca Mari Premii, exista Cupa Gordon Bennett. Era o competiție pe națiuni și fiecare mașină se alinia la start în culorile țării pe care o reprezenta. Cum roșu, alb și albastru erau deja luate, Marea Britanie avea nevoie de altceva. Problema a fost rezolvată în 1903, cînd a venit rîndul Marii Britanii să organizeze Cupa. Ținînd cont însă că în Anglia sporturile cu motor erau interzise în acea perioadă, evenimentul a fost organizat în Irlanda și, în semn de respect pentru gazde, echipa britanică și-a vopsit mașinile în verdele tradițional irlandez.

Verde irlandez de curse. Dacă ar fi să respectăm adevărul istoric, atunci așa ar fi trebuit să se numească. Dar, în ciuda originilor sale, a devenit culoarea tradițională pentru mașinile de curse britanice, cu diferite nuanțe de verde de-a lungul timpului. Această tradiție a rămas în picioare pentru următorii 60 de ani, cînd culorile naționale au fost înlocuite cu un design mult mai complex. Era perioada apariției primilor sponsori în Formula 1.

Se întîmpla în 1968, cînd monopostul Lotus 49 a apărut la Monaco în culorile roșu și alb ale sponsorului Gold Leaf Tobacco. Cu o sincronizare perfectă între costurile din ce în ce mai mari, audiențe în creștere și sponsori cu bugete mari, monoposturile de curse au devenit niște panouri în mișcare care făceau reclamă la țigări, băuturi și produse petroliere.

În același timp, la Le Mans erau Jaguarurile în culorile Silk Cut, Porsche în culorile Rothmans și cine poate uita culorile legendare albastru/portocaliu ale celor de la Gulf Oil? Aceste scheme de design au marcat perioade întregi și logo-urile acestor companii au devenit inseparabile de mașinile sau piloții care au evoluat în aceste culori. Uneori designul s-a bucurat de mult mai mult succes decît mașina în sine pe circuit. Pentru fiecare operă de artă existau însă altele care nu aveau nici un fel de simț artistic. O atrocitate.
Deci, cît poate să fie de greu? Este vreo formă misterioasă de artă care are nevoie de cunoștințe speciale sau e pur și simplu o joacă de-a coloratul pentru adulți?

Pentru a afla asta, încercăm să ne creăm propriul design. Sau, mai bine, punem pe cineva care se pricepe. Numele său este Ian Hutchinson și el este responsabil pentru unele dintre cele mai celebre scheme de culori din anii '80 și '90, incluzînd aici monopostul Jordan 191 cu logo-ul 7Up, cîteva dintre monoposturile Marlboro McLaren și Mild Seven Benetton sau Renault. Tot el a fost cel care a creat designul modelelor Jaguar cu logo-ul Silk Cut care au triumfat în cursa de la Le Mans.

"La un moment dat, lucram pentru mai multe echipa din Formula 1", spune el. "Era perioada dinaintea secretomaniei, înainte ca grafica să fie realizată de departamente speciale, cînd echipele aveau încredere în tipi care umblau cu schițe sub braț și creau designul pentru mașinile de curse. Știam cum arată designul și mașina cu mult timp înainte de cursă. Așa aveam un punct de plecare și puteam să-mi imaginez rezultatul final"

Era o perioadă cînd nu se foloseau computere și se lucra pe planșă, cu creion și culori. Așa cum spunea și Ian, designul trecea din cap direct pe planșă și apoi pe mașină. Iar în acea perioadă monoposturile din Formula 1 erau mai simple și mai frumoase decît cele din zilele noastre și munca unui guru în ale designului de mașini de curse era mult mai ușoară. Principiile au rămas însă aceleași: sponsorul care plătește trebuie să aibă un impact vizual maxim, iar mașina trebuie să arate periculos de bine. Folosind o mașină de test, logo-ul TopGear și cîțiva sponsori fictivi vom încerca să arătăm, cu ajutorul lui Ian desigur, cum se face asta.

PASUL 1: Plasarea logo-ului

O mașină de curse nu este ca o pînză albă și nu începi cu un design frumos în care arunci logo-urile sponsorilor. De fapt, trebuie să faci exact invers. Mai întîi pui logo-urile în zonele specificate prin contract și pleci de la ele. Apoi mai trebuie să ții cont de regulament: fiecare mașină trebuie să aibă un număr, logo-ul constructorului, numele pilotului, steagul țării și multe altele, așa că trebuie să ai în cap toate aceste reguli cînd începi să lucrezi.

PASUL 2: Crearea liniei principale

Odată ce ai făcut asta, poți începe să creezi forme și linii în jurul acestor elemente. Ideea este de a crea senzația de mișcare, chiar dacă mașina stă pe loc. Linii cursive, dinamice, pe orizontală creează o senzație de viteză, în timp ce liniile verticale au efectul invers. Ca o regulă generală, folosește-te de liniile mașinii – formele aerodinamice au o frumusețe naturală și nu are niciun sens să te împotrivești cu un design care să nu respecte asta. Pe măsură ce noile monoposturi din F1 sunt din ce în ce mai urîte este și mai greu să faci asta, mai ales cînd forma mașinii se schimbă uneori de la o cursă la alta, ceea ce face ca un departament in-house să fie obligatoriu. Nu de alta, dar toată lumea se ferește să lucreze cu un furnizor extern care ar putea să paseze informațiile unor alte echipe, ceea ce s-a mai întîmplat în lumea spectaculoasă din Formula 1.

PASUL 3: Identitatea de brand

Ce arată bine pe un pachet de țigări s-ar putea să nu arate la fel de bine pe laterala unui monopost care atinge o viteză de 320 km/h pe liniile drepte, mai ales cînd vorbim de transmisiile la tv. De cele mai multe ori brandurile au manuale întregi despre cum trebuie să fie imaginea produsului, dar acestea nu se potrivesc de fiecare dată pe o mașină de curse, pentru că cei care au creat acest brand book fie nu s-au gîndit la asta, fie habar nu au cum arată o mașină de curse. Pentru a avea secunde importante de expunere, ceea ce se traduce în sponsori fericiți care vor scoate mai mulți bani, există cîteva trucuri pe care le poți folosi, fără a altera identitatea vizuală a sponsorului.

PASUL 4: Iluziile optice

Acum poate părea ceva normal, dar în acea perioadă tehnica folosită de Ian, de a adăuga o umbră în jurul logo-urilor, a fost ceva revoluționar. Astfel logo-ul ieșea și mai mult în evidență. Cu alte mici trucuri, gen un contur mai gros în jurul fiecărei litere, vizibilitatea crește în timpul transmisiilor tv. Cel mai dificil lucru este însă ca un brand să accepte un logo distorsionat pe mașină.

PASUL 5: Vizibilitate la viteză mare

Dacă trebuie să aplici un logo standard pe o mașină cu forme acesta se pierde imediat. Pentru ca acesta să se vadă corect trebuie întins pentru a se mula pe formele mașinii. Dacă te uiți la colant fără să fie pus pe mașină ai să crezi că designerul e nebun, dar o dată aplicat totul apare corect și imaginea este cea a brandului pe care-l știi. De cele mai multe ori pe hîrtie, sau pe computer acum, totul arată prost, dar la TV, în timpul transmisiilor în direct, nici nu realizezi de fapt cum este designul original și nu vezi decît o imagine clară a brandurilor. Într-o anumită perioadă, echipele chiar aveau zile de teste în care făceau cîteva tururi în fața camerelor de vederi, cu opriri la boxe, pentru a vedea care design se potrivește mai bine și care asigură o vizibilitate optimă a tuturor sponsorilor.

PASUL 6: Adaugă culoare

Acum vine partea distractivă și este timpul să adăugăm puțină culoare. Fiecare brand are un set de reguli stricte care include și codul de culori Pantone. Noi am ales paleta de culori TopGear pe albastru, dar putea să fie la fel de ușor un roșu aprins de la Marlboro. Provocarea este de a integra aceste culor iîn linia mașinii, dar și în jurul logo-urilor. Nu este indicat să folosești tot timpul culoarea de bază a fiecărui brand și poți să te joci cu diverse nuanțe care în final să completeze imaginea brandului. Alb este o culoare care nu încarcă vizual, face ca mașina să arate mai joasă și o dungă albă pe mașină ajută întotdeauna la amplasarea logo-urilor sponsorilor mai mici, care nu au scos atît de mulți bani din buzunar, dar care vor totuși să fie vizibili.

PASUL 7: Poliția bunului gust

Culorile vor duce întotdeauna la controverse, dar de cele mai multe ori mîinile designerului sunt legate pentru că nu pot influența nuanța corporatistă care va defini în final mașina. Asta dacă nu cumva te cheamă Eddie Jordan. Cînd a venit în F1, în 1989, era hotărît să aibă o mașină verde în culorile țării sale de origine, Irlanda. Eddie a căutat doar companii care aveau o identitate de brand apropiată de ceea ce își dorea și așa a ajuns la 7Up. Ian a avut ocazia să creeze un design legendar în culoarea verde "Irish Racing Green", iar Eddie Jordan a fost mulțumit că avea o mașină așa cum și-a dorit.