Un drum la lac cu BMW i8 » TopGear nu a ales niciodată ce-i ușor. A decis să ducă un hibrid sport într-o călătorie de 2.500 de kilometri

"Mă întîmpină o răcoare proaspătă de șapte grade în timp ce ies din metrou în vestul Londrei. Vreau să scot ce-i mai bun din expediția asta. Este primul pas dintr-o călătorie-mamut de 2.500 de kilometri, iar la destinație va fi sigur mai rece decît atît. Planul este să conduc un BMW i8 de la biroul nostru la Kall, în centrul Suediei.

În mod clar, o expediție care cere pregătiri serioase, așa că l-am alimentat cu benzină super-fără plumb pînă la refuz și l-am lăsat la încărcat peste noapte. Cauciucurile de iarnă sînt montate; un șut rapid îmi confirmă că anvelopele Bridgestone Blizzaks sînt umflate. Și ieri am dus i8-ul la spălătorie – cu un consum de vreo 56 l/100km.

Rowan, fotograful, se agită deja în jurul lui i8 cînd ajung cu geanta  plină ochi conform indicațiilor, cu haine cu multe fermoare și șireturi. Primul obstacol este să ne înghesuim lucrurile într-o masină cu motor central și 2 locuri, construită în jurul unui tub de carbon care mănîncă din spațiu. Geanta lui Rowan si cablurile de alimentare au umplut portbagajul de 154 l al lui i8.

Doar 13 km cu motorul electric

i8 este cu 13 cm mai înalt decît Lamborghini Huracan. Cu lucrurile mele înghesuite între plafon și spătarul scaunului, coborîm portierele tip fluture  și pornim. Am trecut zilnic prin parcare pe lîngă i8-ul nostru, minunîndu-mă de contraforturile înaripate și de interiorul elegant, contopite în caroserie, dar este prima dată cînd conduc Mașina Anului TopGear 2014.

Poziția la volan este la locul ei – joasă, cu loc la picioare, cu un volan perfect rotund ieșind telescopic și generos din bord.

Confortabil. Îmi ia o clipă să pun navigația iDrive-ului, conexiunea Bluetooth a telefonului, încă o manevră neînsemnată. Pentru că exista sentimentul familiar de BMW,  momentele de confuzie lipsesc cu desăvîrșire.

Mai puțin cu portierele. Și reflecțiile primejdioase din oglinzile de pe aripi. Nu e lipsa de vizibilitate, doar că de fiecare dată cînd arunc o privire la curburile epice din spate, rămîn cu gura căscată la aerodinamică.

Abia cînd intră în Canary Wharf, motorul turbo, în trei cilindri, de 1,5 l se trezește la viață. Am parcurs cam 13 km doar cu motorul electric, ceea ce probabil justifică scutirea de la taxa de congestionare, dacă nu și discount-ul guvernamental de 7.000 pe care mașina asta de 137.000 de euro îl pretinde.

Autonomia electrică declarată de producător este de 37 de km, dar tentația să accelerezi de la 0 la 50 km/h și să o ții în bucata aia de cuplu satisfăcătoare într-o liniște aproape perfectă e irezistibilă. Și deși ești conștient că într-un oraș supercinic cum e Londra, reușești să întorci mai multe capete decît o duzină de Lamborghini-uri în Knightsbridge, i8 nu este totuși un vehicul care să intimideze. Ai tracțiune după cerere, suplețe și o vedere decentă în oglinzi.

În timp ce mergem spre sud, lapovița și ploaia biciuiesc parbrizul, iar noi începem o cursă precum cea cu țestoasa și iepurele, cu un potop care ne devansează pînă în Germania.

De ambele părți ale Canalului, apa lucește adunată pe autostradă și mă surprind strîngînd de volan în așteptarea unei acvaplanări care nu mai vine.

Nordul Franței este o infinită burniță blurată și singurul semn că am intrat în Belgia este zgomotul produs de rulajul pe asfaltul nasol al șoselelor. Cîteva minute mai tîrziu, clic-clacul camerei lui Rowan prinde în obiectiv plăcuța cu "Bine ați venit în Olanda" și zgomotul încetează.

Aerodinamica superalunecoasă duce la o stranie lipsă de zgomot a vîntului. Începe să-mi placă mașina asta. Stau de cinci ore în ea și nici urmă de oboseală. Teama că acest festin tehnologic extrem de elaborat se va comporta ca o divă greu de întreținut se dovedește nefondată.

Și nici o mașină făcută din carbon nu are dreptul să fie așa de rafinată. Nu tu rezonanță, nu tu vîjîială! În căutarea unui test mai serios, intrăm în patria mamă.

262 km/h pe autobahn-ul german

«259...261...261...haide, haide...262. Bine, ajunge.» Ne reîntîlnim cu ploaia la 30 de km vest de Dortmund și reușesc să merg cu 262 km/h pe porțiuni efemere între marcajele reflectorizante ale zonelor fără restricții de pe autobahn.
Scuzați optimismul de vitezoman, dar i8 este grozav cînd vine vorba de viteza maximă.

În timp ce Rowan verifică dacă poza obligatorie cu "mergînd  prin Germania cu viteză" este clară, eu mă uit după o benzinărie. Talpa asta a aprins becul rezervorului și după 530 de km facem prima oprire în Barmingholten.

Rezervorul e o treabă de 42 de litri, ca la orice mașină de oraș, așa că ăsta este primul din cele cinci stopuri pentru alimentare între Londra și Kall. În medie, i8 va consuma 6,8 l/100 km de-a lungul acestei călătorii, cu un minim de 6,4 l/100 km.

Cînd tragi schimbătorul de viteze bondoc spre stînga, în modul sport, acumulatorul este alimentat de un generator. Dacă mergi o oră cu 190 km/h, încarci bateria pentru o plimbare silențioasă prin Hamburg, unde ne oprim în "Hafen City" pentru pozele nocturne.

Bristol, Liverpool și Londra, priviți în altă parte: Hamburg a atins apogeul reamenajării de lux a cheiurilor. Depozitele falnice de cărămidă roșie înșirate pe malurile Elbei, odinioară forfota industriei motoare din Hamburg, sînt acum transformate în locuințe și birouri. i8 este perfect în acest peisaj, un far al progresului, mai puțin strălucitor, dar  relevant.

Alunecînd peste podurile din grinzi nituite, rupînd liniștea cu bîzîitul motorului electric și scrîșnetul roților pe pietrele din pavaj, pare amenințător și este, mai ales în acest decor, o afișare grandioasă a temperamentului german.

Acum șaptezeci și doi de ani, nu departe de aici,  un raid aerian al RAF făcea 43.000 de victime în rîndul civililor. Sărim în timp în 2015, și locul ăsta, mașina asta sînt atît de moderne, atît de avantgardiste... încît mă bucur că Europa de vest a învățat să conviețuiască în pace.

Rowan preia volanul pentru schimbul de noapte, spre nord, în direcția micului port Gremersdorf. La viteze mari, i8-ul seceră cu atîta perversitate prin aerul rece și umed încît vortexuri de stropi fini sînt aruncați în noapte.

Acest tunel de vînt în timp real (și un McDonald’s) mă ține treaz pînă cînd, în miez de noapte, fericiți că am scăpat de fanfaronada asta de furtună, ajungem la motelul nostru, cu tematică bizară de Route-66.

"Numai 150.000 de euro?"

Cînd pilotezi un i8, statutul de celebritate îți este asigurat și ar fi bine să ai în minte toate specificațiile tehnice, de îndată ce ai executat mult repetata ieșire grațioasă din mașină. Pe feribot se adună un mic public care începe să lanseze neobosit întrebări. Tot ce lipsește este semnul de "Presă" prins la pălărie. "Cît bagă?", "Electrică sau hibrid?", "Numai 150.000 de euro?", "Pot să mă așez în ea?"

E clar că i8 pare mai rapid și mai scump decît este. Și mai puțin confortabil. O doamnă care își alimentează BMW-ul Serie 5 într-o benzinărie din Danemarca, remarcă i8-ul încărcat pînă la căpriori și ne propune spontan să facem schimb. Foarte amabilă desigur, dar nu are nici o șansă.

Continuăm. Prînzul de duminică aduce cu el a șasea și ultima trecere de frontieră, o dată cu traversarea celor 6,5 km ai rafinatului pod Oresund, ce leagă Danemarca de Suedia.

În punctul său cel mai înalt, între stîlpii centrali de 204 m, curbura lui este atît de severă, încît fie că mă uit în fața sau în spate, tot ce văd este drum și cer – nu pămînt, nu apă – doar un drum imaculat spre ceruri. Nu poate fi decît Scandinavia.

Frigul mușcă deja cînd Rowan se dă jos să pozeze podul, în timp ce vîntul împinge portierele în sus, pe telescoapele cu gaz. Abia spre seară însă, peticele de zăpadă de pe marginea drumului încep să invadeze carosabilul, iar temperatura scade la -10˚C.

"Ce mașină spectaculoasă!"

Luni dimineață, ultima etapă a călătoriei ne cheamă. Plecăm din pensiunea ciudată și trecem scîrțîind prin zăpada proaspătă. Chiar și în această dimineață sub zero, sistemul furios de complex al hibridului nu dă nici un rateu.

Și apoi se întîmplă ceva ciudat. În timp ce ne apropiem de Kall, zăpada începe să se subțieze, se retrage de pe marginea drumului și apoi dispare din pădurea de pini. Accelerăm bucuroși că stratul de gheață a fost înlocuit cu asfalt.

Drumul pînă la fabrica de cherestea, baza noastră, este un maro prăfuit și nu o pîrtie albă virgină. "Cea mai caldă iarnă din ultimii 40 de ani, n-am mai văzut așa ceva", chicotește Egon, proprietarul.

În timp ce Rowan își inspectează cutia cu jucării în așteptarea unui pericol înghețat, jos, la lac, eu cobor din i8-ul aproape curat, uluit de cum aerodinamica a curățat funinginea de pe flancuri. Ce mașină spectaculoasă.

Ideile mele preconcepute despre zona de confort a lui i8 s-au transformat în praf – e beton. În timp ce mă strecor pentru o ultimă dată pe sub portiera șoferului și apăs pe butonul de oprire a motorului, apuc să văd o fracțiune de secundă temperatura mediului ambiant, înainte ca ecranul LCD să se stingă. 2.500 de km mai tîrziu, afară sînt șase grade". 

Caracteristici tehnice BMW i8

Tehnologie BMW eDrive: electromotor hibrid sincron, cu electronică de putere, modul integrat de încărcare şi mod generator pentru recuperare

Transmisie

• pentru motorul cu ardere internă: automată, cu şase trepte
• pentru electromotor: automată, în două etape

Performanţe

Consum

Ce mai puteți citi în TopGear de mai

• Ultimul editorial al lui Jeremy Clarkson din TopGear
• Teste cu Porsche 911 Targa 4GTS, Mercedes C450 4matic, Nissan Pulsar, Mazda 2, Nissan Qashqai, BMW 220d Cabrio, Honda CR-V, Mercedes GLA 45 AMG, Mazda 6
• McLaren 570S, primul McLaren ceva mai ieftin
• Ce mașină a condus Richard Hammond