Articol de Vladimir Moraru (Los Angeles) - Publicat luni, 01 august 2022 19:40 / Actualizat luni, 01 august 2022 19:45
A murit, la 88 de ani, Bill Russell, icoană a sportului american și legendă a baschetului mondial, considerat de mulți cel mai mare campion din istoria sportului, un erou a cărui statură proiectează dincolo de lumea sportului și mult deasupra celor 2 metri și 8 centimetri cu care l-a înzestrat natura.
Russell nu a fost cel mai mare baschetbalist din toate timpurile, Michael Jordan și Wilt Chamberlain își vor disputa pentru eternitate în mințile noastre acest titlu virtual pentru care populația mai tânără ar fi înclinată să voteze pentru LeBron James sau Kobe Bryant. Dacă titlurile sunt, în sporturile de echipă, adevărata măsură a dimensiunii unui campion, mai importante decât statisticile individuale, Russell a fost cel mai mare câștigător din istoria sportului.
În 13 ani, între 1957 și 1969, Russell a cucerit 11 titluri NBA cu Boston Celtics, din care 8 consecutive (1959-1966), un record pentru cele patru ligi profesioniste în sporturile de tradiție din America. Îl urmează pe listă, în NBA, foștii coechipieri Sam Jones (10), Satch Sanders, KC Jones, John Havlicek și Tom Heinsohn, toți cu 8. Jordan are 6, LeBron 4, Chamberlain două. Când am ajuns în Los Angeles, în 1984, Lakers, ultima echipă a lui Chamberlain, încă aveau un complex de inferioritate față de Celtics, început cu un sfert de secol înainte.
Rivalitatea cu Chamberlain
Performanța este uimitoare în primul rând pentru că Russell a jucat practic întreaga carieră împotriva lui Chamberlain, cea mai dominantă forță din istoria baschetului. Mai înalt cu 8 centimetri, atlet conceput parcă de PlayStation, Wilt are recorduri care nu vor fi bătute niciodată: 100 de puncte într-un meci, 50,4 puncte pe meci pentru întreg sezonul, 55 de recuperări într-un meci, 23 de recuperări pe meci pentru un sezon etc. Russell a câștigat însă titlurile, 9-2, și meciurile directe, 57-37 în timpul sezonului, 29-20 în playoffs, 8-4 în finale.
Russell a făcut toate astea jucând într-un oraș care n-a candidat niciodată la vreun premiu de model de integrare rasială. Multă vreme suporterii lui Celtics i-au fost ostili fățiș, epitetele derogative aruncate din tribună nefiind nici pe departe cele mai umilitoare episoade ale vieții lui în Boston. S-a închis în el, a refuzat să semneze autografe, a devenit, înainte chiar de Black Power, Martin Luther King, Muhammad Ali, Malcolm X, Jim Brown sau Tommie Smith, un avocat în lupta contra rasismului, pentru dreptate socială.
Decorat de Obama
A trecut timpul, nu știu cine s-a schimbat mai mult, Russell sau orașul, dar s-au împăcat. Lumea și-a dat seama că rebelul incomod e un om drept și demn, dintr-o bucată, un model și inspirație pentru orice tânăr care aspiră la gloria sportivă. Nu știu dacă chiar l-au iubit, dar le-a câștigat respectul. Iar baschetul l-a îmbrățisat, și-a găsit în el un elder statesman, un bătrân înțelept. Trofeul care se acordă an de an celui mai bun jucător al finalei NBA, MVP Trophy, poartă numele lui Bill Russell. În 2011, președintele Barack Obama l-a decorat cu Presidential Medal of Freedom, cea mai înaltă distincție civilă a Americii. Un fel de Sir al Americii.
În anii '60, la București
L-am văzut de-aproape în 1962, când o selecționată NBA All Stars a jucat două meciuri la București contra naționalei României, primul la vechiul patinoar de la "23 August", al doilea în potcoava peluzei dinspre Izvor a Stadionului Republicii. Russell era în lot, dar nu a jucat, era accidentat. L-am văzut jucând trei ani mai târziu, în filme alb-negru aduse din SUA de Vasile Popescu, antrenorul echipei naționale care fusese câteva luni în America la "schimb de experiență."
Concuram în campionatele naționale de atletism juniori la Poiana Brașov, unde era în cantonament și lotul național de baschet. Marele jucător Mihai Nedef, care era și asistent la catedra de baschet la IEFS, unde tocmai terminasem primul an, m-a "strecurat" în camera în care jucătorii naționalei vizionau filmele cu meciuri din NBA. I-am văzut pe cei doi giganți luptând pentru recuperări la marginea de sus a panoului. Cred și azi că rivalitatea Russell – Chamberlain rămâne cea mai frumoasă poveste din legenda baschetului și una din cele mai mari rivalități din istoria sportului.
15,1puncte pe meci a fost media carierei pentru Bill Russell, iar cea a recuperărilor 22,5
5titluri de MVP a strâns Russell, în 1958, 1961, 1962, 1963 și 1965
12selecționări pentru All-Star Game a avut legenda americană
"Pentru mine nu a contat absolut deloc cine ce face atâta vreme cât am reușit ca echipă"
Bill Russell
)
)
)
)
)
)
)
