”Magic” Johnson: mărturie după 20 de ani de luptă cu SIDA » "M-am salvat pe mine şi am salvat vieţi"

Acum 20 de ani, cînd Earvin "Magic" Johnson, vedetă absolută a baschetului mondial, anunţa că are SIDA. Pe atunci, speranţa medie de viaţă a unui bolnav de SIDA era de 4 ani.

Astăzi, ea a crescut la 30 de ani după introducerea progresivă a noi generaţii de medicamente! Magic Johnson a povestit de curînd aventura luptei sale cu această boală, felul în care-şi duce viaţa şi de ce a preferat "să muncesc feroce în loc să lenevesc pe marginea unei piscine"

Earvin "Magic" Johnson. Unul dintre giganţii baschetului mondial a rezistat în faţa necruţătoarei maladii. Şi a ajutat mulţi alţi oameni atinşi de virusul HIV

Acum, americanul care a vrăjit lumea cu jocul său divin are 51 de ani. Au trecut două decenii de cînd a anunţat că are SIDA.
Magic. Pur şi simplu. Probabil cel mai inteligent baschetbalist din toate timpurile. Şi cel mai talentat. A exprimat bucuria jocului ca nimeni altul. Surîsul său după un no-look pass sau după un coş de la mare distanţă sau după o acţiune individuală la care nimeni nu se gîndea îi impresiona chiar şi pe cei mai aprigi rivali. Pentru că nu era nimic sfidător în acel surîs. Era doar fericirea de a face cu pasiune ce îi plăcea. La LA Lakers şi în Dream Teamul american, la Olimpiada din 1992, în fiecare clipă a carierei sale. Earvin "Magic" Johnson.

Apoi, cu acelaşi surîs, plin de optimism, a înfruntat în 1991, la doar 31 de ani, vestea că suferă de SIDA. Şi nu a supravieţuit doar patru, cinci ani, cît prevesteau vocile sumbre. Iată-l acum, în 2011, două decenii mai tîrziu, plin de viaţă, transformat într-un antreprenor de succes care conduce afaceri de miliarde de dolari, dialogînd cu jurnaliştii de la L'Equipe într-un tulburător interviu în care atinge toate momentele importante ale vieţii sale.

"A fost o zi magnifică"
- Magic, în urmă cu douăzeci de ani, pe 3 noiembrie 1991, ai anunţat la Western Forum din Los Angeles că ai fost atins de virusul HIV, informaţie care a făcut turul lumii. Cum ai trăit acea zi?
- Cum putea fi? Părăseam sportul care îmi era foarte drag, casa mea, Lakers... Şi nu aveam să mai regăsesc şansa de a juca alături de prietenii mei, cu care plecasem la război atîţia ani şi alături de care cîştigasem cinci titluri de campion în NBA. Kareem Abdul-Jabbar, Michael Cooper, James Worthy, Byron Scott... Fusese o zi teribilă, dar, cu recul, cred că în acelaşi timp a fost o zi magnifică.

- Cum aşa?
- Din acea zi, am educat oamenii asupra pericolului SIDA. M-am salvat pemine şi am salvat vieţi! I-am învăţat pe tinerii sportivi din lumea întreagă ce înseamnă această maladie. Iar NBA m-a susţinut în fiecare clipă în misiunea mea.

Imaginea luptei împotriva SIDA
- De ce ai dezvăluit vestea că eşti bolnav imediat cum ai aflat de la medicii lui Lakers?
- Trebuia să iau o decizie. Ori făceam publică suferinţa mea, ori nu spuneam nimănui. Sînt convins că am luat hotărîrea cea mai bună. O doamnă impresionantă, Elisabeth Glaser, care se stingea de SIDA, m-a ajutat să deschid ochii şi să privesc drept în faţă, spre viaţă. Ea mi-a prezis că voi trăi mult, pentru că tratamentele se vor îmbunătăţi. Ceea ce s-a şi întîmplat. În 1991, nu exista decît un singur medicament. Astăzi, sînt treizeci. Tot ea m-a făcut să înţeleg şi să accept statutul de bolnav şi mi-a spus că trebuie să devin imaginea luptei împotriva acestei maladii, să învăţ lumea cum se poate trăi cu virusul şi cum poate fi combătut. Am acceptat. La puţin timp, ea a murit. Niciodată nu-i voi putea mulţumi suficient acestei femei.

"Doar atît? Înseamnă că voi trăi foarte mult"
- Ai petrecut ultimii douăzeci de ani în acest duel acerb cu HIV. Care au fost cele mai dure momente?
- Începutul a fost înfiorător, pentru că trebuia să iau atîtea medicamente, ceea ce era absolut nou pentru mine. Înghiţeam între zece şi cincisprezece pastile pe zi, pentru că medicii nu ştiau să dozeze tratamentul din cauza greutăţii mele. "Eşti atît de mare...", îmi repetau. Acesta a fost regimul meu cotidian luni la rînd. Apoi, cu timpul, numărul pastilelor a scăzut, iar eu nu trebuia decît să fiu disciplinat. Doctorul mi-a zis: "Dacă vrei să trăieşti mult, respectă tratamentul, practică sport şi păstrează o atitudine pozitivă". Îmi amintesc că i-am răspuns: "Doar asta să fac? Înseamnă că voi trăi nu mult, ci foarte mult". Şi uite că am avut dreptate! Iată-mă aici, după douăzeci de ani. Iar viaţa e foarte frumoasă.

"Moartea nu mă interesa, viaţa, da!"
- La acea vreme, nimeni nu îţi dădea mai mult de patru, cinci ani de viaţă, la fel ca tuturor persoanelor afectate de HIV. Ţi-a fost teamă că vei muri?
- Moartea nu mă interesa, viaţa, da!, eram pregătit să mă bat pentru ea. Am un spirit puternic, sînt un competitor de cursă lungă. Aşa că am văzut în HIV un adversar la baschet. Şi l-am atacat, am făcut totul, totul, ca să-l elimin. Nu, nu mi-a fost şi nu mi-e frică de moarte!

- Cum te simţi astăzi? Eşti salvat?
- Niciodată n-am pus problema aşa. Ideea mea este că îmi voi trăi viaţa pînă la capăt avînd în mine un virus mortal. Am o soţie adorabilă, pe Cookie, de douăzeci şi unu de ani, şi trei copii incredibili. Iar băiatul cel mare mi-a dăruit o minune de nepoţel. Cum să-mi "abandonez" familia acum? Nici nu se pune în discuţie să-i las singuri!

O zi din viaţa lui Magic
- Descrieţi-ne o zi tipică din viaţa lui Magic, astăzi.
- Mă trezesc de fiecare dată la 4 dimineaţa. Un duş rapid, apoi fac cîteva mişcări de încălzire, la ora 5. La 6, sînt în sala de sport, pentru un pic de forţă. După, alerg, în jur de şapte kilometri. Mă întorc, îmi iau mănuşile de box şi omor un sac pentru a-mi ţine inima în mişcare. Un nou duş şi direcţia birou, unde rămîn toată ziua, pentru că am devenit un om de afaceri. Seara sînt acasă pentru a cina alături de familie. Mă culc devreme, urmează o nouă zi. În care reiau ceremonialul.

Omul care ajută săracii
- Cum ţi-a venit ideea de a fonda o societate al cărei scop era să recreeze o reţea economică în cartierele abandonate de la periferia marilor oraşe?
- O aveam încă de cînd jucam baschet. NBA mi-a permis să cîştig suficienţi bani, pe care i-am pus deoparte. Voiam să construiesc ceva important cu el, nu să-i arunc. Am investit acel capital într-o societate, Magic Johnson Enterprises. Şi, în douăzeci de ani, am ridicat 125 de cafenele Starbucks, zeci de săli de cinema şi de fitness în cartierele mărginaşe. Conduc, de asemenea, o importantă antrepriză imobiliară cu un capital de un miliard de dolari. În sfîrşit, partenerii mei sînt fericiţi, pentru că societăţile mele sînt în cîştig, iar cîştigul e cheia în afaceri. Bat în lemn, să continue la fel.

A adus faţă în faţă şefii bandelor!
- Îţi aminteşti ziua cînd ai inaugurat primul cinematograf, în 1999, în ghetoul Crenshaw, din Los Angeles? Ai invitat acolo bandele care deţineau controlul asupra zonei, e adevărat?
- Exact. La Crenshaw, am pătruns în mijlocul teritoriului împărţit de bandele Crips şi Blood. Cu cîteva luni înainte de lansare, am spus: "OK, să chemăm şefii bandelor!". Au venit, s-au aşezat la aceeaşi masă, am luat prînzul cu ei şi le-am zis că acel cinematograf nu aparţine nimănui, nu are culoare, nici în afara lui, nici înăuntru. Membrii bandelor se recunoşteau după culoarea pe care o arborau. "Vă primim cu plăcere dacă vă lăsaţi însemnele acasă. Aici nu veţi aparţine nici unei facţiuni". Au acceptat ca cinematograful să rămînă în afara teritoriului lor. Am angajat cîte 40 de membri din fiecare bandă pentru a ne ajuta la construcţie. Mulţi dintre ei s-au adaptat atît de bine, încît şi azi lucrează tot acolo. Unii sînt printre cei mai buni! Proiectul a mers excelent, continuînd în Harlem, New York, lîngă Chicago, Cleveland, Washington... Acum, oamenii se pot duce să vadă un film la cinema chiar şi în acele zone dificile.

- Cît de mare e concernul pe care îl conduci?
- Cifra de afaceri e undeva peste un miliard.

"Ce înseamnă să lenevesc?"
- De ce ai vrut să ridici un imperiu, cînd puteai să leneveşti pe marginea unei piscine, ca mulţi coechipieri de la Lakers sau din Dream Team?
- (Rîde) Ce înseamnă să leneveşti? Eu nu ştiu! Sînt prin natura mea un muncitor feroce. La fel cum a fost tatăl meu întreaga viaţă, cu două joburi în acelaşi timp. Dar să nu crezi că nu mă şi odihnesc. În fiecare an, petrec trei săptămîni în Europa. Ultima oară, Cannes, Antibes, Monte Carlo, Saint-Tropez, Sardinia, Portofino... Dar, în afara vacanţelor, îmi place să muncesc. Nu am hobbyuri. Hobbyul meu este să muncesc!

Baschet cu tata
- Vorbeai de tatăl tău, care a trudit întreaga viaţă într-un atelier de asamblare la General Motors. L-ai văzut de multe ori muncind cînd locuiaţi la Lansing, Michigan. El te-a inspirat?
- Nu a fost doar tatăl meu, ci şi modelul meu! El m-a ridicat. A lucrat treizeci de ani şi nu a întîrziat nici măcar o dată, nu mai vorbim să lipsească. În treizeci de ani! Părintele meu mi-a oferit bazele solide pe care m-am format. În acelaşi timp, el m-a atras spre baschet. Seara, cînd venea de la job, nu se plîngea de oboseală. Ieşeam împreună pe un teren din apropiere. Şi era dur. Mi-a impus să am în joc rigoarea pe care el o avea la muncă. Tatăl, modelul şi cel mai bun prieten.

- Eşti mai ocupat decît atunci cînd erai sub contract cu Lakers?
- Soţia mea, Cookie, îmi tot spune: "Cît de mult regret vremea cînd jucai...". Astăzi, sînt mult mai ocupat. Am construit o antrepriză care merge foarte bine. Pentru a o menţine, trebuie să muncesc mult, mult, mult.

- Ce e mai dur? Să conduci afacerile sau jocul lui Lakers şi al Dream Team-ului?
- Fără nici o îndoială, să conduc afacerile. La Dream Team şi la Lakers, totul era natural. Am fost un lider înnăscut, adoram victoriile şi detestam înfrîngerile. Chiar şi astăzi e la fel. Nici cu fata mea de 16 ani, cînd jucăm unu contra unu, nu vreau să pierd. O las să marcheze primele nouă puncte, apoi revin... (rîde). Următoarele zece puncte sînt ale mele şi cîştig.

"Pe teren eram în transă"
- Cum te simţeai pe parchet?
- Era o plăcere imensă. Trăiam într-o altă lume, intram în transă şi nimic altceva nu mai conta în jurul meu. Întreaga mea atenţie era captată de dorinţa de a învinge. Şi eram înconjurat de jucători mari. Abdul-Jabbar, Worthy, la Lakers...

- Michael Jordan şi Larry Bird la Dream Team...
- Echipa Statelor Unite. Dream Team. Visul meu s-a împlinit, cu Michael Jordan la dreapta mea şi cu Larry Bird la stînga. Jordan, Bird şi nu numai ei. Barkley, Ewing, Robinson, Malone, Stockton, Pippen, Drexler... Cui să-i pasez? Toţi erau de Hall of Fame! A fost o experienţă imposibil de uitat. Cele mai frumoase clipe ale carierei.

- Cînd ai intrat în afaceri, mulţi se întrebau dacă eşti potrivit ca antreprenor... Acum, imaginea s-a schimbat radical. Cum ţi-ar plăcea să fii considerat? Drept baschetbalistul genial, regele pasei în orb, sau drept un om de afaceri clarvăzător?
- Acum, oamenii încă mă văd ca un baschetbalist. "Hei, Magic!", sînt strigat pe stradă. Însă toţi care au lucrat cu mine ştiu că îmi cunosc bine afacerea. Pentru cei mai tineri, care nu m-au văzut jucînd baschet, eu sînt înainte de orice un businessman. Cred că foarte mulţi îşi vor aminti de mine ca un om de afaceri. Şi acest lucru îmi face plăcere.

Magic despre Obama: "Un debutant!". Acum sînt prieteni
Pe 25 ianuarie 2010, la recepţia oficială organizată de Barack Obama pentru LA Lakers, campioană NBA în 2009, preşedintele a imitat faimoasele pase în orb date de Earvin Johnson. Se uita într-o parte şi simula o aruncare în direcţia opusă. Magic era acolo, încîntat (foto). A devenit omul de încredere al lui Obama pentru dificila problemă a ghetourilor americane. Şi totuşi, în 2007, pe cînd o sprijinea pe Hilary Clinton în lupta cu Obama pentru candidatura democrată la preşedinţie, l-a caracterizat astfel pe viitorul şef de stat: "un debutant". Acum, Johnson este unul dintre apropiaţii lui Barack Obama, mereu invitat cînd preşedintele îşi serbează zilele de naştere.

Reperele unei cariere uluitoare
1959 - pe 14 august se naşte la Lansing (Michigan) într-o familie creştină cu 9 copii
1974 - reuşeşte un triple double (36 de puncte, 18 recuperări, 16 pase decisive) în al doilea sezon la liceul Everett şi este supranumit "Magic", în ciuda refuzului mamei sale, care îl considera un sacrilegiu
1979 - o propulsează pe Michigan State spre titlul universitar după succesul cu Indiana, al cărui lider era Larry Bird; Johnson a fost primul ales la draft de către LA Lakers
1980 - înscrie coşul decisiv în al şaselea meci al finalei NBA cu Philadelphia Sixers. În absenţa lui Kareem Abdul-Jabbar, Magic, încă rookie, a jucat pivot, realizînd un meci de pus în ramă (42 de puncte, 15 recuperări, 7 assisturi) şi fiind declarat MVP-ul finalei. Performanţă niciodată repetată de un rookie
1982 - cîştigă al doilea titlu în NBA şi al doilea titlu MVP al finalei, după un nou succes în faţa teamului din Philadelphia
1983 - învins cu Lakers de Boston Celtics şi Larry Bird
1987 - ales MVP al sezonului în premieră; al 4-lea titlu, după cel din 1985
1988 - ultimul titlu NBA şi desemnat pentru a doua oară cel mai bun jucător al întregului sezon
1991 - bătut în finală de Detroit Pistons în stagiunea precedentă, Lakers sînt dominaţi în ultimul act de Michael Jordan şi de Chicago Bulls; se retrage după ce anunţă că este bolnav
1992 - se întoarce în All Star Game, apoi joacă alături de Dream Team la Olimpiada de la Barcelona; este căpitan şi cucereşte titlul suprem
1994 - asigură interimatul pe banca lui LA Lakers spre sfîrşitul sezonului; devine acţionar minoritar la Lakers, cumpărînd 5 la sută din acţiunile clubului
1995 - creează societatea Magic Johnson Enterprises
1996 - ultimele meciuri la Lakers
1999 - deschide primul cinema la Crenshaw, cartier rău famat la periferia Los Angeles-ului; numit ambasador al păcii ONU
2007 - o susţine pe Hilary Clinton în duelul cu Barack Obama pentru alegerea candidatului democrat la preşedinţia SUA
2010 - deschide primul multiplex la Harlem, New York

* "Iată-mă aici, după douăzeci de ani. Iar viaţa e foarte frumoasă"
* "Ideea mea este că îmi voi trăi viaţa pînă la capăt avînd în mine un virus mortal"
* "Cu Dream Team, am spulberat lumea întreagă. A fost momentul cel mai înalt atins în cariera de baschetbalist"
* "Începutul luptei cu SIDA a fost înfiorător, pentru că trebuia să iau atîtea medicamente, ceea ce era absolut nou pentru mine. Înghiţeam între zece şi cincisprezece pastile pe zi, pentru că medicii nu ştiau să dozeze tratamentul din cauza greutăţii mele"
* "Moartea nu mă interesa, viaţa, da!, eram pregătit să mă bat pentru ea. Am un spirit puternic"
* "Tata mi-a fost model în viaţă. El m-a ridicat. A muncit treizeci de ani şi nu a întîrziat nici măcar o dată, nu mai vorbim să lipsească! Părintele meu mi-a oferit bazele solide pe care m-am format"
* "Am fost un lider înnăscut, adoram victoriile şi detestam înfrîngerile. Chiar şi astăzi e la fel. Nici cu fata mea de 16 ani, cînd jucăm unu contra unu, nu vreau să pierd"
* "NBA mi-a permis să cîştig suficienţi bani, pe care i-am pus deoparte. Voiam să construiesc ceva important cu el, nu să-i arunc"

13 ani a jucat Magic la un singur club, LA Lakers (1979-1981; 1996)

5 titluri de campion al NBA a cucerit Magic cu echipa din Los Angeles

17.707 puncte a adunat Magic Johnson în întreaga sa carieră; o medie de 19,5 puncte pe meci

6.559 recuperări a strîns coordonatorul lui Lakers; 7,2 recuperări pe meci

10.141 de pase decisive a oferit Johnson coechipierilor săi

1 miliard de dolari este cifra de afaceri anuală a concernului lui Magic Johson

25 de mii de oameni beneficiază astăzi de Magic Johnson Enterprises, potrivit Wall Street Journal

7 mii de metri pătraţi are multiplexul Magic Johnson din Harlem, New York; are 9 săli de proiecţie sofisticate, o sală de jocuri video şi un fast food