Articol de David Istrate - Publicat vineri, 28 februarie 2025 09:30 / Actualizat vineri, 28 februarie 2025 09:48
Petre Brănișteanu, fostul mare baschetbalist al Stelei București, a decedat în cursul acestei nopți, la vârsta de 66 de ani, după ce fusese internat la Spitalul Universitar din Capitală, la secția de Terapie Intensivă.
Născut în 17 februarie 1959, în aceeași zi cu Michael Jordan, Petre Brănișteanu a fost unul dintre cei mai buni jucători de baschet din România, câștigător a 10 titluri alături de Steaua București, ultimul în 1991.
Petre Brănișteanu a semnat inițial cu Dinamo, dar a fost deturnat de Mihai Nedeff la Steaua
Baschetul nu a fost, însă, primul sport din viața acestuia. În 1968, la vârsta de 9 ani, Petrică a început să joace hochei, sport pe care l-a practicat chiar și după ce s-a apucat de baschet. „Este un sport complementar foarte bun. Domn profesor Chiraleu m-a lăsat și la hochei”, spunea Brănișteanu în ultimul interviu pe care l-a oferit, publicat cu două zile înainte de deces de televiziunea națională.
În timp a devenit un mare stelist, însă pe clasa a 12-a, în februarie 1978, Brănișteanu a semnat cu Dinamo București, fiindcă era vecin cu Dan Niculescu, iar Gheorghe Novak l-a convins.
„Dar, la mine, era o problemă. Familia era stelistă. Tata fusese în armată, știam ce înseamnă și nu mă vedeam acolo. Dacă făceam armata o zi, eram și acum la batalionul disciplinar”, a povestit, cu umorul lui caracteristic, Brănișteanu. „Am zis că mă duc unde am șanse să devin mai repede ofițer”, a adăugat acesta.
Mihai Nedeff a intervenit, a vorbit cu conducerea Stelei și l-a „furat” pe Brănișteanu de la Dinamo, aducându-l la Steaua și oferindu-i un prim salariu de 3701 lei care, până la Revoluție, a ajuns la 5600 de lei.
Petre Brănișteanu, un conducător de joc exploziv: „Mi se spunea «țăcănitul» de mic”
În același an, Brănișteanu a făcut parte din echipa națională de juniori a României care a ajuns până în finala Campionatului European. Imediat după turneu, a plecat la Steaua, unde a fost primit de marele Titus Tarău. „Bine ai venit, puștiule, la noi”, i-a spus pivotul trupei militare, după care i-a arătat locul lui din vestiar.
Petre Brănișteanu și Costel Cernat au preluat ștafeta după schimbul de generație produs la Steaua București și au condus echipa spre 10 titluri naționale. Conform presei din acele timpuri, Brănișteanu era un conducător de joc exploziv, care coordona foarte bine echipa atât în apărare, cât și în atac, și avea mai multe arme ofensive la dispoziție.
Era un aruncător bun de la distanță și ca dovadă stau cele două meciuri în care a înscris câte 13 coșuri de 3 puncte. În același timp, Brănișteanu era un jucător coleric, care contesta adesea arbitrajul.
„Mă certam, mă luam cu arbitrii tot timpul. Dacă mă lovea unul, îl urmăream și trei campionate și i-o trăgeam. Mi se spunea «țăcănitul» de mic”, spunea, în urmă cu un an, Brănișteanu, la Arena Sport.ro.
„N-am fost rău, chiar puteam să ajung golan. Când eu aveam 15 ani și el 40, tatăl meu a murit. Am rămas cu mama, care, săraca, se ducea la serviciu dimineața, se întorcea seara. Puteam să o iau cum o iau toți. Dar, având norocul să fiu la acest liceu nr. 35 și plăcându-mi acolo, n-am avut nicio problemă”, a explicat fostul sportiv.
Protagonist al legendarelor derby-uri între Steaua și Dinamo, încheiate cu „repriza a treia”
Baschetul devenise numărul 1 în viața lui Brănișteanu, într-o perioadă în care se jucau foarte multe meciuri, erau deplasări numeroase, în special în zona balcanică și cantonamentele durau și câte o lună. În plus, în timpul liber, antrenorul îi ducea la Biblioteca Americană din București, unde se uitau la meciuri din NBA.
Acolo i-a văzut Brănișteanu pentru prima oară pe Julius Erving, Wilt Chamberlain, Kareem Abdul-Jabbar și pe cel cu care împarte ziua de naștere, Michael Jordan, pe care îl considera cel mai bun baschetbalist din istorie.
A fost un jucător dificil? „N-are sens să spun că nu îmi plăcea să pierd. Cui îi plăcea? Nu mi-a prea plăcut să fiu cu șaua pusă pe mine. Eram un jucător de construcție. Scăpam repede de minge. Am fost un jucător care nu ierta pe nimeni dacă era lovit. N-am fost rău cu nimeni. Dacă eram vreun jucător dificil, nu mai aveam atâția prieteni.”
Cele mai dragi amintiri de pe terenul de baschet sunt din derby-urile Steaua-Dinamo, care se jucau mereu cu sala plină. În timpul celor două reprize, între jucătorii celor două rivale eterne se dădea o luptă pe viață și pe moarte, însă apoi urma „repriza a treia” în care steliștii și dinamoviștii mergeau împreună să mănânce, să bea bere și să dezbată jocul.
„Ne opream la Primăvara, vizavi de Caragiale. Acolo ne făceam a doua încălzire. Aveam de la club o masă și o hârtie în valoare de 50 de lei și mergeam la CCA. Îți ajungea de o ciorbă, un șnițel și un spritz. O popică de vin cu apă minerală. Ne luam neveste, prietene, copii”, a rememorat Brănișteanu, care a explicat că jucătorii lui Steaua și cei ai lui Dinamo se întâlneau să joace fotbal în unele seri.
„Am fost la națională din 1976 până în 1992. Nu ne-a obligat nimeni cum să stăm în cameră. Eu am stat cu Vinereanu, iar Ermurache stătea cu Dan Niculescu. Și acum suntem prieteni. Punem mâna pe telefon, ne adunăm 12-15 inși imediat.”
Peste 400de meciuri a adunat Petre Brănișteanu în echipa națională a României
Petre Brănișteanu a refuzat o ofertă de a juca în Israel: „Nu regret nimic”
Petre Brănișteanu și jucătorii Stelei nu aveau o relație foarte bună doar cu rivalii lor, ci și cu reprezentanții altor sporturi din cadrul clubului. Echipele de baschet, fotbal, volei mergeau împreună în cantonamente, la Forban, unde, indiferent de condiții, alergau în jur de 16 kilometri zilnic.
„Mi-e dor de toată viața de atunci, viața de sportiv. Nu pot să spun că n-am făcut și noi prostii, dar nu le știa nimeni. Crezi că n-am fugit din cantonament să ne ducem să bem un spritz?”, și-a amintit, cu zâmbetul pe buze, fostul fundaș al naționalei.
În 1987, România a participat la Campionatul European de baschet din Atena, despre care Brănișteanu spunea că a fost cel mai important succes al carierei. În 1991, după ultimul titlu cu Steaua București, acesta a primit o ofertă din Israel, însă avea 32 de ani și a refuzat. „Nu regret nimic din ce am făcut. Pentru că am făcut fiindcă așa am vrut eu”.
După plecarea de la Steaua București, Petre Brănișteanu a mai jucat câțiva ani la Erbașu București, după care, la 39 de ani, a ieșit la pensie. Încă de dinainte de a se retrage, a început să antreneze și le-a pregătit pe Erbașu, CSU Ploiești și Rompetrol București.
Cu toate că a adunat această experiență și că s-a implicat activ în dezvoltarea baschetbalistică a lui Vlad Moldoveanu, fiul său vitreg, Brănișteanu nu a rămas în zona antrenoratului.
„Nu sunt nepotul lui Shakespeare. Având foarte mulți jucători străini, trebuie să știi bine engleză. Nu sunt un vorbitor de limbă engleză, recunosc. Am făcut 13 ani de franceză și un pic de germană”, a explicat Brănișteanu.
Acesta a activat și în zona de management sportiv, fiind manager un an și jumătate la CSM București. Petre Brănișteanu a candidat la președinția Federației Române de Baschet și a fost implicat în activitățile acesteia. În ultimii ani, a lucrat la Direcția Generală pentru Evidența Persoanelor din București.
Dacă ar fi să mă mai nasc o dată, tot de asta m-aș mai apuca. Și nu sunt singurul. Același lucru l-aș face. Chiar dacă mă dor toate. Baschet
- Petre Brănișteanu (1959-2025)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
