Cine este Biniam Girmay, eritreeanul care a făcut istorie în Gent-Wevelgem: „Nu-mi place să mă laud, nu uit de unde am plecat. Dar în curse sunt total nebun!”

Biniam Girmay (Intermarché-Wanty-Gobert) a câștigat duminică Gent-Wevelgem, depășindu-l pe francezul Christophe Laporte (Jumbo-Visma) în ultimii 250 de metri ai cursei clasice și obținând astfel cea mai mare victorie din scurta sa carieră, un rezultat istoric pentru un african.

Eritreeanul a făcut parte dintr-un grup de patru oameni care a evadat din plutonul restrâns pe un lung plat cu 24 km înainte de final, după finalul tuturor cățărărilor. 

Cei patru au rezistat cu brio și în mod neașteptat micului pluton din spate, din care făceau parte toți favoriții zilei, inclusiv sprinteri de top.

În cele din urmă, când Girmay a deschis sprintul cursa era deja jucată. Laporte a recuperat parțial distanța luată de eritreean, dar nu a mai avut timp să îl depășească. Dries van Gestel (TotalEnergies) a prins podiumul, în fața unui Jasper Stuyven (Trek-Segafredo) epuizat.

„Uimitor”, dar nu chiar o surpriză

„Este incredibil, uimitor. Nu mă așteptam la așa ceva. Abia îmi schimbasem planul acum câteva zile, vineri. Am venit doar pentru un rezultat bun. Această cursă este incredibilă. Incredibilă”, a declarat Girmay după sosire.

Victoria sa este una istorică, dar nu neapărat surprinzătoare. 

Eritreeeanul impresionase deja audiența, cu două zile mai devreme. Vineri mai exact, în cealaltă clasică a weekendului, E3 Saxo Bank Classic, el a terminat pe locul 5. 

Girmay a declarat ulterior nu numai că nu mai alergase niciodată în E3, dar că nici măcar nu văzuse cursa la televizor. A fost momentul în care echipa a decis să îl arunce și în Gent-Wevelgem.   

Îndrăgostiți de ciclism

Girmay provine dintr-o familie de sportivi din Asmara, capitala Eritreei. A jucat fotbal în copilărie, dar a schimbat sporturile când tatăl său, vechi fan al ciclismului, i-a cumpărat o bicicletă la începutul adolescenței.

Ciclismul este extrem de popular acasă la Girmay. Eritreea este o țară devastată de război, iar o parte dintre locuitorii ei au fugit peste hotare și s-au stabilit în întreaga lume, ca refugiați. Steagul colorat al Eritreei poate fi văzut la aproape fiecare cursă, iar sprijinul pentru cicliștii lor este enorm.

„Toată lumea iubește acest sport în Eritreea, inclusiv eu. Există curse în fiecare weekend în Eritreea și în jurul Asmarei o dată la două luni”, a spus Girmay în ianuarie într-un interviu pentru Cyclingtips. 

„Când am început să fac ciclism aveam aproximativ 13 ani. Fratele meu mi-a dat bicicleta lui și am ieșit la o mică plimbare. Atunci am început treptat să simt pasiunea. Tatăl meu mi-a cumpărat apoi o bicicletă nouă. Îmi amintesc că era foarte scumpă”, a continuat el. 

„Există multă pasiune în tinerii cicliști din Eritreea, dar dacă vrei să devii profesionist trebuie să ai norocul de a fi la locul potrivit la momentul potrivit”, a explicat el. 

„Trebuie să fii văzut. Există multe curse locale și doar câteva curse mari, cum ar fi cele din Rwanda și Gabon. Acela este momentul în care trebuie să te arăți echipelor europene.

Omul care l-a învins pe Remco Evenepoel în juniorat

Inspirat de isprăvile unor sportivi precum Daniel Teklahaimanot și Merhawi Kudus, primii cicliști eritreeni care au participat la Turul Franței, în 2015, el a avansat în rândurile juniorilor, succesele sale obținându-i un loc la Centrul Mondial de Ciclism (WCC) al UCI din Aigle, Elveția.

WCC este un institut fondat de UCI pentru a ajuta cicliștii din țările care nu au o cultură a ciclismului bine stabilită sau care au mai puține oportunități economice.

„Există o poveste lungă despre cum am ajuns acolo, dar versiunea scurtă este că după ce am câștigat două medalii de aur la campionatele africane din 2018, m-au contactat și am ajuns în Elveția, după care am început să concurez în Europa”, a explicat el pentru Velo News.

O curiozitate des repetată despre Girmay este că aceea că ar fi fost singurul om care l-a învins vreodată pe Remco Evenepoel la juniori, când acesta era aproape imbatabil. 

De fapt au fost doi oameni care l-au bătut pe Remco, dar unul dintre ei a fost într-adevăr eritreeanul, a asigurat fostul ciclist Robbie Hunter, acum impresar, potrivit Eurosport.  

„Când concura ca junior cu Remco Evenepoel, Girmay a fost unul dintre cei doi oameni care l-au bătut pe Remco, dar nicio echipă nu voia să-l ia. Singura echipă care l-a vrut la vremea respectivă a fost Delko”, a spus Hunter, cu referire la echipa de ligă secundă franceză, între timp desființată din cauza lipsei de fonduri. 

Hunter a mai vorbit anul trecut despre obstacolele uriașe cu care se confruntă cicliștii africani, care încearcă să fie observați și invitați la echipe de top. Girmay este deocamdată unul dintre puținii norocoși. Talentul său uriaș a fost suficient pentru a depăși birocrația și pentru a spulbera ezitările echipelor care ezită să angajeze cicliști africani.

„Dacă este greu pentru un ciclist european, este mai greu pentru noi”

După ce a înregistrat câteva rezultate remarcabile pentru Delko, Girmay a semnat pentru Intermarche-Wanty-Gobert Materiaux în septembrie anul trecut.

Câteva săptămâni mai târziu, în cursa pe șosea din cadrul Campionatului Mondial Under 23, Girmay făcea istorie. Un sprint puternic l-a adus pe locul doi - iar el a devenit primul african de culoare care a urcat pe podium la un Campionat Mondial. S-a întors în țară ca un erou.

„A fost un moment important pentru mine”, a spus el, „pentru continentul meu, pentru Eritreea și mai ales pentru ciclismul de culoare, pentru a arăta lumii potențialul nostru”.

„În multe curse sunt singurul ciclist de culoare din peloton. Dacă este greu pentru un ciclist european, este mai greu pentru noi”, a adăugat Girmay.

Anul acesta, în primul său sezon întreg de WorldTour, Girmay nu a pierdut timpul. Tânărul câștigat cea de-a 15-a ediție a Trofeo Alcudia, parte a Challenge Mallorca, la doar al doilea său start al anului.

De atunci, a adunat o serie impresionantă de rezultate, inclusiv trei clasări în top 10 la Paris-Nisa și un loc 10 la Milano-Torino. 

Până duminică, poate cel mai impresionant dintre toate rezultatele fusese locul 12 la Milano-San Remo, în fața fostului câștigător Michal Kwiatkowski (Ineos Grenadiers) și a lui Primoz Roglic (Jumbo Visma).

Cum se vede Turul Italiei în Eritreea

Girmay nu este convins că va alerga în Turul Flandrei, a spus deja că vrea să ajungă acasă, să își vadă familia.

Următorul său obiectiv major este la puțin peste două luni distanță și este unul important: „Giro d'Italia", a spus el. Este primul mare tur pentru eritreean, dar unul destul de familiar.  

Mai mult decât orice altă cursă, a explicat el, acasă, în Asmara, „toată lumea se uită la Marile Tururi după-amiaza”. „Unii oameni chiar își opresc munca și se uită doar la Giro d'Italia”, a spus Girmay.

Este încă neclar ce fel de ciclist este Girmay, deși rezultatele bune din clasice îl indică drept un puncheur. El însuși a spus că îi plac cursele de o zi și că visul lui este să câștige Paris-Roubaix. Dar și o etapă din Turul Franței. 

Victoriile sale arată de asemenea că are un sprint puternic, dar nu se știe prea bine deocamdată cât de bine se cațără. 

Acest lucru va deveni mai clar în viitor, inclusiv în viitorul apropiat, în Giro, acolo unde în fiecare după-amiază, eritreenii vor fi probabil cu ochii pe el.  

Girmay nu și-a manifestat vreo emoție în legătură cu asta. Partea bună a acestei presiuni, a spus, este că „îți dă mai multă motivație”.

Tânărul ciclist nu este nici dornic să se laude, deși rezultatele i-ar permite asta - este deja un star în devenire în țara sa. Spune despre el însă că este modest, ca majoritatea celor din Eritreea. 

„Nu sunt doar eu - celor din țara mea nu le plac oamenii care se laudă”, a declarat el în ianuarie el. Le place viața liniștită și ușoară. Eu știu de unde am plecat. Este important să nu uit asta. În cursă sunt însă diferit. Sunt complet nebun”, a mai spus Girmay.