Al treilea Oscar pentru Freire în Milano-Sanremo

Oscar Freire a cîştigat prima cursă clasică de prestigiu a sezonului, Milano-Sanremo, după ce i-a învins la sprint pe Tom Boonen ( QuickStep) şi Alessandro Petacchi ( Lampre). Este cea de-a treia victorie în La Primavera pentru spaniol, după cele din 2004 şi 2007

În ciuda victoriilor, a şarmului incontestabil, ba chiar şi spectacolului pe care îl făcea pe şosea, italianul Mario Cipollini nu are toate atuurile pentru a fi numit un Pelé al ciclismului mondial. Totuşi, unul dintre argumentele în favoarea comparaţiei cu marele fotbalist brazilian ar fi pronosticurile nefericite pe care italianul le indică obsesiv la fiecare eveniment major pe două roţi în care este chestionat. Explicînd cum va sta situaţia pe linia de sosire din Milano-Sanremo, Cipollini a arătat cu degetul spre Cavendish, a avertizat asupra formei bune în care se află Boonen, i-a complimentat pe Bennati şi Petacchi, după care s-a aventurat să-i nominalizeze pe Cunego, Pelizotti sau Boasson Hagen. "Super-Mario" a încercat orice variantă plauzibilă, în afară de cea cîştigătoare.

Cum s-a desfăşurat cursa
Într-un puseu de bunăvoinţă şi îngrijorare defensivă, Scott Sunderland a complimentat cu generozitate prima cursă clasică de anvergură a anului: "Milano-Sanremo e unică şi e nevoie de un efort consistent şi constant ca să o cîştigi". Nimic mai adevărat, dar ce a omis să evidenţieze  directorul sportiv al celor de la Sky e încăpăţînarea vecină cu nebunia pe care orice rutier trebuie să o aibă pentru a sta şapte ore în şa, pentru a trece ascensiunile arţăgoase din ultimii 50 de kilometri şi pentru a suporta felicitările de complezenţă pentru un loc 150 binemeritat. Şi toate acestea dacă nu plouă, liderul echipei nu alege să te sacrifice inutil sau trupul refuză tratamentul infernal la care îl supui.

Maxime Bouet (AG2R)  a hotărît să bea pînă la capăt paharul amărui al celebrităţii de cîteva ore şi a atacat acolo unde nimeni nu ar fi cutezat să o facă, la 30 de borne de Milano.  Ucraineanul Dmytro Grabovskyy (ISD), cel mai bun căţărător din Tirreno-Adriatico, a profitat de un tren numit Maxime Monfort (HTC), Laurent Beuret (Carmiooro), Alan Perez Lezaun (Euskaltel), Manuele Mori (Lampre), Roy Sentjens (Milram) şi Frank Hoj (Saxo) pentru a-l reconvoca pe francez cu 60 de kilometri înainte de final, după care a ţinut de unul singurul stindardul nesupunerii pînă în primii metri de pe Cipressa.

Grupul principal a preluat iniţiativa pe cea mai dură ascensiune a zilei. Favoriţii au făcut schimb de priviri suspicioase, au lucrat pentru a contra orice tentativă nerecunoscătoare din partea nepoftiţilor şi au înregistrat orice urmă de slăbiciune a rivalilor. Apele s-au învolburat pe ultima căţărare a zilei, Poggio di Sanremo, la cîteva lungimi de bicicletă după atacul nereuşit al francezului Yoann Offredo (Française des Jeux). Sub biciul năucitor al veteranului Stefano Garzelli (Acqua & Sapone), britanicul Mark Cavendish a predat iniţiativa coechipierului Michael Rogers, dar zeii ciclismului nu au conspirat pentru o nouă victorie uluitoare în dreptul Columbiei.

Vicenzo Nibali (Liquigas) a invocat amnezia şi nesăbuinţa atunci cînd a ales să zdruncine inutil grupul fruntaş, în timp ce Filippo Pozzato (Katusha) şi-a amintit fără nicio urmă de succes că este ultimul italian care s-a impus în La Primavera. Viteza ameţitoare, travaliul suprauman reportat în 298 de kilometri şi sprinterii asmuţiţi asupra primul trofeu important al curselor de o zi au avut darul de a resemna orice atac fantezist pînă la sprintul masiv.

Cu trei kilometri înainte de sosire, lucrurile păreau să prindă contur pentru un Daniele Bennati poziţionat impecabil în spatele lui Nibali, în timp ce Tom Boonen (QuickStep) afişa o mină promiţătoare, încruntată, de "dandy" şifonat ce ar putea în orice moment să explodeze şi să arate tuturor că belgienii încă mai pot face istorie şi fără pavate. Dar nu a fost ziua niciunuia de mai sus.

Cînd artificiile au început să lumineze cerul cenuşiu din Sanremo, Oscar Freire a ignorat gîfîiala de şcoală veche a lui Alessandro Petacchi (Lampre), i-a luat faţa august lui Boonen şi a cîştigat al treilea Milano-Sanremo din carieră. Spaniolul în vîrstă de 34 de ani a dovedit încă o dată că merită cele trei tricouri-curcubeu din carieră, a zdrobit orice urmă de opoziţie pe linia de sosire şi, probabil, a amînat cu încă un an data retragerii.

"Să cîştigi în Milano-Sanremo e un sentiment fantastic. Mă bucur că am putut să o fac din nou. Toţi coechipierii mei au muncit foarte mult şi m-au păzit de toţi adversarii. Le dedic victoria" (Oscar Freire)

"Am făcut tot ce am putut. Am avut poziţie bună la sprint, am sprintat cu toate forţele, dar la final  m-a bătut cu două lungimi de bicicletă. Sînt frînt :D" (Tom Boonen)

"Felicitări pentru Oscar Freire. A arătat foarte multă clasă" (Lance Armstrong)

Clasament Milano-Sanremo:
1. Oscar Freire Gomez (Spa), Rabobank,  6:57:28
2. Tom Boonen (Bel), Quick Step
3. Alessandro Petacchi (Ita), Lampre-N.G.C
4. Sacha Modolo (Ita), Csf Group-Navigare
5. Daniele Bennati (Ita), Liquigas Doimo
6. Thor Hushovd (Nor), Cervelo Test Team
7. Francesco Ginanni (Ita), Androni Giocattoli-Serramenti Pvc Diquigiovanni
8. Maxim Iglinsky (Kaz), Astana
9. Philippe Gilbert (Bel), Omega Pharma-Lotto
10. Luca Paolini (Ita), Acqua & Sapone-Caffe Mokambo
11. Matti Breschel (Den), Saxo Bank
12. Anthony Geslin (Fra), Française Des Jeux
13. Enrico Gasparotto (Ita), Astana
14. Geoffroy Lequatre (Fra), Radioshack
15. Paul Martens (Ger), Rabobank