Articol de Ionuţ Coman - Publicat luni, 10 mai 2010 00:00
♦ Pe 1 aprilie 2010, Gazeta publica un marterial amplu despre gîndurile, aspiraţiile şi viaţa Zoran Kurtes. Au rămas multe lucruri nespuse despre un om al cărui carieră a fost una fabuloasă! Azi, ziarul vă prezintă continurea poveştii.
Fostul antrenor al HCM-ului, Zoran Kurtes, şi-a trăit viaţa la maximum, cu zîmbetul pe buze şi cu încrederea că lumea poate fi mai bună. Totul s-a curmat brusc, în noaptea de vineri
Sosit în România în urmă cu doi ani, Zoran Kurtes a adus un aer proaspăt în handbalul românesc. A avut ceva în plus faţă de ceilalţi antrenori şi a reuşit să schimbe mentalitatea elevilor săi. Şi nu au fost doar munca şi priceperea sa, ci mai mult. Acel ceva pe care mulţi dintre noi l-au uitat în ultimii ani. A VISAT. Firea sa veselă, optimismul debordant şi încrederea l-au făcut să creadă în imposibil. Iar Constanţa i-a venit ca o mănuşă, ajutîndu-l să-şi îndeplinească o parte din vis.
Pasiuni: familia şi handbalul
Pentru Zoran, viaţa a avut doar două puncte cardinale: familia şi handbalul. Ambele i-au oferit satisfacţii incredibile. Şi era doar la început. Trecut prin multe încercări de-a lungul carierei, sîrbul s-a gîndit că poate schimba lumea, de la Constanţa. Mulţi l-au privit neîncrezători, dar cei care l-au cunoscut îndeaproape ştiau că are atuurile să reuşească. Fără să ştie vreo iotă din limba română, dar susţinut lingvistic de veteranul Adzici, şi-a cucerit elevii prin felul deschis de a fi. Nu s-a sfiit să-i certe zgomotos cînd greşeau, dar nici nu s-a dat la o parte de la şotii, glumele sale dînd semnalul bunei dispoziţii.
Primul titlu de campion, din 2009, i-a întărit poziţia şi printre suporterii constănţeni, cuceriţi de jocul spectaculos al favoriţilor, dar şi de zîmbetul prietenos de pe chipul lui Zoran. 2010 i-a deschis drumul către marele vis. A spart chingile în care handbalul românesc se sufoca şi a condus HCM-ul, în premieră absolută, în optimile Ligii Campionilor. Era doar o primă etapă.
Proiectul românesc, cu strategie sîrbă
Dornic să mai urce o treaptă, Zoran îţi creionase în minte şi în suflet strategia pentru următorul sezon. "Sînt fericit că am reuşit să păstrăm jucătorii importanţi din actualul lot. Cînd o antrenam pe Jugovic Kac, după primul sezon mi-au plecat opt jucători şi a trebuit să construiesc din nou echipa. Povestea s-a repetat un an mai tîrziu. De data aceasta, conducerea a făcut un lucru extraordinar şi a reuşit să-i ţină la Constanţa pe Popescu, Toma, Csepreghi şi Stănescu. Mai vreau în vară să transfer cîţiva jucători români tineri şi am deja echipa pentru viitor. Dacă mai aducem şi unu-doi străini de valoare, ne putem lupta să ajungem printre primele echipe din Europa. Este singura noastră şansă", îşi detalia proiectul tehnicianul sîrb.
"Visez să fim un Oltchim al handbalului masculin şi să avem mulţi jucători la echipa naţională"
Zoran Kurtes
Fericit pentru transferuri
Ultimele zile îi aduseseră deja o bucurie, conducerea rezolvînd transferul unui centru sîrb, Vladica Stojanovic, şi al unui inter dreapta grec, Nikolaos Riganas. "Era fericit că reuşisem să aducem un centru şi un inter dreapta, posturile cu probleme din echipă. Îmi spunea fără urmă de îndoială: «Şefe! Stojanovic, great player. Nu avem cum să pierdem titlul în următorii trei ani»!", a povestit directorul executiv al grupării de pe litoral, Nurhan Ali. Nu a mai apucat să-şi vadă visul împlinit, dar planul său încă există. Pe hîrtie şi în sufletul oamenilor din clubul de pe litoral.
Dor de casă
Departe de casă, Zoran avea un mare of, faptul că-şi vedea rar familia. Îşi iubea nebuneşte soţia, Desa, şi pe cei doi copii, Aleksander şi Vladimir, şi, de cîte ori avea ocazia, îşi încărca bateriile în sînul familiei, la Novi Sad. Era mîndru că fiul său cel mare, Aleksander, îi călca pe urme, fiind campion naţional la juniori cu Jugovic Kac.
"Aleksander a cîştigat deja titluri, Vladimir abia acum face primii paşi. Cel mic este un pic mai leneş, dar se va obişnui. Îmi pare rău că merg destul de rar acasă, mai ales că este o perioadă importantă pentru ei, iar toată responsabilitatea cade pe umerii soţiei", spunea tehnicianul sîrb. Ultima oară fusese la Novi Sad la finalul campaniei HCM-ului în Liga Campionilor, pentru a-şi vedea familia şi a rezolva o mică problemă de sănătate a băiatului cel mic, Vladimir.
"Un mare om!"
Pentru scurt timp, şi-a adus totuşi la Constanţa o parte din familie, fratele său Goran, care a antrenat timp de cinci luni echipa de handbal feminin CS Tomis.
"În primul rînd, Zoran a fost un mare om, iar apoi un mare luptător şi un cîştigător. Pe unde a antrenat, şi-a propus mereu să fie în frunte. Pe primul plan a pus însă mereu familie, urmată de handbal, pe care l-a iubit enorm. A tras mereu echipa şi oamenii din club pe calea succesului. În sufletele noastre va rămîne un mare gol şi o durere imensă, dar vom încerca să mergem pe drumul deschis de Zoran. Ne vom concentra atenţia asupra celor doi copii, pe care trebuie să-i ajutăm să se formeze ca oameni, dar şi ca sportivi", a spus Goran.
Serbia, patria-mamă
Ca majoritatea sîrbilor, Zoran era mîndru de ţara sa, iar ţintele lui pe plan profesional se legau de naţionala de handbal masculin a Serbiei, pe care o condusese în postura de "principal" la Campionatul Mondial din 2003. "Îmi doresc enorm ca Serbia să ajungă din nou campioană lumii, cu sau fără mine ca antrenor. În 2003, am avut un ghinion fantastic şi am ratat o calificare în semifinale din cauza unui singur gol. Oare unde aş fi fost dacă reuşeam atunci?", mărturisea tehnicianul, care era interesat şi de contextul politico-social prin care trecea ţara sa: "Cînd am fost bombardaţi, ne-am simţit singuri împotriva tuturor şi nu mi s-a părut normal. Trebuie totuşi să mergem mai departe, dar să nu uităm prin ce am trecut".
Un final ratat
Pentru Zoran, finalul carierei era bine definit. "Vreau să cîştig multe titluri, să fac performanţă, iar la bătrîneţe să mă întorc acasă. Îmi doresc să-mi închei cariera aşa cum am început-o: antrenînd la grupele de copii", mărturisea fostul antrenor al HCM-ului. Azi, omul care a visat s-a despărţit pentru totdeauna de Constanţa, plecînd pe ultimul drum, spre oraşul său natal, Novi Sad. Zîmbetul său luminos va rămîne însă, aici, să ne amintească, de cîte ori va fi nevoie, că putem fi mai buni.
Durere nemărginită
Sala Sporturilor din Constanţa a devenit ieri un loc de pelerinaj pentru constănţenii care au dorit să-i aducă un ultim omagiu celui care a fost Zoran Kurtes. În cursul dimineţii, trupul neînsufleţit al tehnicianului sîrb a fost depus în holul sălii, cărat pe braţe de foştii săi elevi, iar pe parcursul zilei sute de oameni au aprins lumînări şi au adus flori.
Sosită la Constanţa în cursul după-amiezii de sîmbătă, familia fostului antrenor al campioanei a făcut faţă cu greu durerii provocate de tragedia petrecută în noaptea de vineri spre sîmbătă. Cea mai afectată a fost soţia sa, Desa, care a plîns minute în şir lîngă sicriul cu corpul neînsufleţit al lui Zoran. Fratele său, Goran, a găsit totuşi puterea de a le mulţumi tuturor celor care le-au fost aproape: "Fără oamenii de la club, nu am fi putut rezolva formalităţile de repatriere atît de rapid".
Coroană de la Băsescu
Preşedintele Traian Băsescu a trimis ieri o coroană din trandafiri albi la Sala Sporturilor din Constanţa, unde a fost depus trupul neînsufleţit al lui Zoran Kurtes. Sicriul va fi transportat în această dimineaţă cu un avion spre Belgrad, de unde va fi preluat pînă la Novi Sad, locul unde fostul antrenor al lui HCM Constanţa va fi înmormîntat marţi după-amiază. La ceremonie vor lua parte toţi jucătorii formaţiei de pe litoral.
Doliu şi în Serbia
Vestea decesului fulgerător al lui Zoran Kurtes a fost primită cu mîhnire atît în Serbia, cît şi la cluburile la care tehnicianul a activat de-a lungul carierei. "Toată lumea care l-a cunoscut este şocată. Am fost sunat din toate colţurile lumii, din Australia, Spania, Egipt sau Qatar. Toţi sînt şocaţi, pentru că Zoran nu a avut niciodată probleme de sănătate", a spus fratele tehnicianul, Goran. "Handbalul sîrb este în doliu. Am vorbit cu jucători din echipa naţională care mi-au spus că vor veni la înmormîntare", a adăugat interul lui HCM, Alexander Adzici.
"Ultima oară l-am văzut în viaţă joi seara, la petrecerea pentru cîştigarea titlului de campioni, şi se simţea extraordinar. Nu-mi vine să cred că nu mai este printre noi"
Silviu Băiceanu, pivot HCM
"Era un om plin de viaţă, vesel şi cu planuri de viitor. Ducea o viaţă ordonată şi era un profesionist desăvîrşit. Este nedrept ce i s-a întîmplat"
Ionuţ Stănescu, portar HCM
"Kurtes este aici, printre noi, şi nu va pleca niciodată. Datorită lui am înţeles cu toţii că cel mai bine în viaţă este să fii om, iar el ne-a dat lecţii de omenie în perioada petrecută la Constanţa"
Elena Frîncu, director DSJ Constanţa
Zoran Kurtes
1965 - 2010
Născut la Gajdobra, lîngă Novi Sad
- a antrenat pe: Jugovic Kac, Sintelon, Crvenka, Partizan Belgrad, Vojvodina Novi Sad (toate din Serbia), Pick Szeged (Ungaria) şi Al-Ahly (Egipt)
- performanţe pe plan european: optimi Liga Campionilor cu Pick Szeged 2007, semifinale Cupa EHF cu Sintelon 2000 şi semifinale Cupa Cupelor cu Partizan Belgrad 2002.
- a cucerit de două ori medaliile de bronz la Campionatul Mondial cu naţionala Iugoslaviei, în 1999, ca secund al lui Zoran Jvkovic, şi în 2001, ca secund al lui Branislav Pokraetz. În 2003, Kurtes a fost antrenor principal al naţionalei Iugoslaviei, cu care s-a clasat pe locul 8 la Campionatul Mondial
- performanţe cu HCM Constanţa: două titluri de campion, 2009 şi 2010, calificarea în optimile de finală ale Ligii Campionilor 2010
# Pe 1 aprilie 2010, Gazeta publica un marterial amplu despre gîndurile, aspiraţiile şi viaţa Zoran Kurtes. Au rămas multe lucruri nespuse despre un om al cărui carieră a fost una fabuloasă! Azi, ziarul vă prezintă continurea poveştii.
Fostul antrenor al HCM-ului, Zoran Kurtes, şi-a trăit viaţa la maximum, cu zîmbetul pe buze şi cu încrederea că lumea poate fi mai bună. Totul s-a curmat brusc, în noaptea de vineri
Sosit în România în urmă cu doi ani, Zoran Kurtes a adus un aer proaspăt în handbalul românesc. A avut ceva în plus faţă de ceilalţi antrenori şi a reuşit să schimbe mentalitatea elevilor săi. Şi nu au fost doar munca şi priceperea sa, ci mai mult. Acel ceva pe care mulţi dintre noi l-au uitat în ultimii ani. A VISAT. Firea sa veselă, optimismul debordant şi încrederea l-au făcut să creadă în imposibil. Iar Constanţa i-a venit ca o mănuşă, ajutîndu-l să-şi îndeplinească o parte din vis.
Pasiuni: familia şi handbalul
Pentru Zoran, viaţa a avut doar două puncte cardinale: familia şi handbalul. Ambele i-au oferit satisfacţii incredibile. Şi era doar la început. Trecut prin multe încercări de-a lungul carierei, sîrbul s-a gîndit că poate schimba lumea, de la Constanţa. Mulţi l-au privit neîncrezători, dar cei care l-au cunoscut îndeaproape ştiau că are atuurile să reuşească. Fără să ştie vreo iotă din limba română, dar susţinut lingvistic de veteranul Adzici, şi-a cucerit elevii prin felul deschis de a fi. Nu s-a sfiit să-i certe zgomotos cînd greşeau, dar nici nu s-a dat la o parte de la şotii, glumele sale dînd semnalul bunei dispoziţii.
Primul titlu de campion, din 2009, i-a întărit poziţia şi printre suporterii constănţeni, cuceriţi de jocul spectaculos al favoriţilor, dar şi de zîmbetul prietenos de pe chipul lui Zoran. 2010 i-a deschis drumul către marele vis. A spart chingile în care handbalul românesc se sufoca şi a condus HCM-ul, în premieră absolută, în optimile Ligii Campionilor. Era doar o primă etapă.
Proiectul românesc, cu strategie sîrbă
Dornic să mai urce o treaptă, Zoran îţi creionase în minte şi în suflet strategia pentru următorul sezon. "Sînt fericit că am reuşit să păstrăm jucătorii importanţi din actualul lot. Cînd o antrenam pe Jugovic Kac, după primul sezon mi-au plecat opt jucători şi a trebuit să construiesc din nou echipa. Povestea s-a repetat un an mai tîrziu. De data aceasta, conducerea a făcut un lucru extraordinar şi a reuşit să-i ţină la Constanţa pe Popescu, Toma, Csepreghi şi Stănescu. Mai vreau în vară să transfer cîţiva jucători români tineri şi am deja echipa pentru viitor. Dacă mai aducem şi unu-doi străini de valoare, ne putem lupta să ajungem printre primele echipe din Europa. Este singura noastră şansă", îşi detalia proiectul tehnicianul sîrb.
"Visez să fim un Oltchim al handbalului masculin şi să avem mulţi jucători la echipa naţională"
Zoran Kurtes
Fericit pentru transferuri
Ultimele zile îi aduseseră deja o bucurie, conducerea rezolvînd transferul unui centru sîrb, Vladica Stojanovic, şi al unui inter dreapta grec, Nikolaos Riganas. "Era fericit că reuşisem să aducem un centru şi un inter dreapta, posturile cu probleme din echipă. Îmi spunea fără urmă de îndoială: «Şefe! Stojanovic, great player. Nu avem cum să pierdem titlul în următorii trei ani»!", a povestit directorul executiv al grupării de pe litoral, Nurhan Ali. Nu a mai apucat să-şi vadă visul împlinit, dar planul său încă există. Pe hîrtie şi în sufletul oamenilor din clubul de pe litoral.
Dor de casă
Departe de casă, Zoran avea un mare of, faptul că-şi vedea rar familia. Îşi iubea nebuneşte soţia, Desa, şi pe cei doi copii, Aleksander şi Vladimir, şi, de cîte ori avea ocazia, îşi încărca bateriile în sînul familiei, la Novi Sad. Era mîndru că fiul său cel mare, Aleksander, îi călca pe urme, fiind campion naţional la juniori cu Jugovic Kac.
"Aleksander a cîştigat deja titluri, Vladimir abia acum face primii paşi. Cel mic este un pic mai leneş, dar se va obişnui. Îmi pare rău că merg destul de rar acasă, mai ales că este o perioadă importantă pentru ei, iar toată responsabilitatea cade pe umerii soţiei", spunea tehnicianul sîrb. Ultima oară fusese la Novi Sad la finalul campaniei HCM-ului în Liga Campionilor, pentru a-şi vedea familia şi a rezolva o mică problemă de sănătate a băiatului cel mic, Vladimir.
"Un mare om!"
Pentru scurt timp, şi-a adus totuşi la Constanţa o parte din familie, fratele său Goran, care a antrenat timp de cinci luni echipa de handbal feminin CS Tomis.
"În primul rînd, Zoran a fost un mare om, iar apoi un mare luptător şi un cîştigător. Pe unde a antrenat, şi-a propus mereu să fie în frunte. Pe primul plan a pus însă mereu familie, urmată de handbal, pe care l-a iubit enorm. A tras mereu echipa şi oamenii din club pe calea succesului. În sufletele noastre va rămîne un mare gol şi o durere imensă, dar vom încerca să mergem pe drumul deschis de Zoran. Ne vom concentra atenţia asupra celor doi copii, pe care trebuie să-i ajutăm să se formeze ca oameni, dar şi ca sportivi", a spus Goran.
Serbia, patria-mamă
Ca majoritatea sîrbilor, Zoran era mîndru de ţara sa, iar ţintele lui pe plan profesional se legau de naţionala de handbal masculin a Serbiei, pe care o condusese în postura de "principal" la Campionatul Mondial din 2003. "Îmi doresc enorm ca Serbia să ajungă din nou campioană lumii, cu sau fără mine ca antrenor. În 2003, am avut un ghinion fantastic şi am ratat o calificare în semifinale din cauza unui singur gol. Oare unde aş fi fost dacă reuşeam atunci?", mărturisea tehnicianul, care era interesat şi de contextul politico-social prin care trecea ţara sa: "Cînd am fost bombardaţi, ne-am simţit singuri împotriva tuturor şi nu mi s-a părut normal. Trebuie totuşi să mergem mai departe, dar să nu uităm prin ce am trecut".
Un final ratat
Pentru Zoran, finalul carierei era bine definit. "Vreau să cîştig multe titluri, să fac performanţă, iar la bătrîneţe să mă întorc acasă. Îmi doresc să-mi închei cariera aşa cum am început-o: antrenînd la grupele de copii", mărturisea fostul antrenor al HCM-ului. Azi, omul care a visat s-a despărţit pentru totdeauna de Constanţa, plecînd pe ultimul drum, spre oraşul său natal, Novi Sad. Zîmbetul său luminos va rămîne însă, aici, să ne amintească, de cîte ori va fi nevoie, că putem fi mai buni.
Durere nemărginită
Sala Sporturilor din Constanţa a devenit ieri un loc de pelerinaj pentru constănţenii care au dorit să-i aducă un ultim omagiu celui care a fost Zoran Kurtes. În cursul dimineţii, trupul neînsufleţit al tehnicianului sîrb a fost depus în holul sălii, cărat pe braţe de foştii săi elevi, iar pe parcursul zilei sute de oameni au aprins lumînări şi au adus flori.
Sosită la Constanţa în cursul după-amiezii de sîmbătă, familia fostului antrenor al campioanei a făcut faţă cu greu durerii provocate de tragedia petrecută în noaptea de vineri spre sîmbătă. Cea mai afectată a fost soţia sa, Desa, care a plîns minute în şir lîngă sicriul cu corpul neînsufleţit al lui Zoran. Fratele său, Goran, a găsit totuşi puterea de a le mulţumi tuturor celor care le-au fost aproape: "Fără oamenii de la club, nu am fi putut rezolva formalităţile de repatriere atît de rapid".
Coroană de la Băsescu
Preşedintele Traian Băsescu a trimis ieri o coroană din trandafiri albi la Sala Sporturilor din Constanţa, unde a fost depus trupul neînsufleţit al lui Zoran Kurtes. Sicriul va fi transportat în această dimineaţă cu un avion spre Belgrad, de unde va fi preluat pînă la Novi Sad, locul unde fostul antrenor al lui HCM Constanţa va fi înmormîntat marţi după-amiază. La ceremonie vor lua parte toţi jucătorii formaţiei de pe litoral.
Doliu şi în Serbia
Vestea decesului fulgerător al lui Zoran Kurtes a fost primită cu mîhnire atît în Serbia, cît şi la cluburile la care tehnicianul a activat de-a lungul carierei. "Toată lumea care l-a cunoscut este şocată. Am fost sunat din toate colţurile lumii, din Australia, Spania, Egipt sau Qatar. Toţi sînt şocaţi, pentru că Zoran nu a avut niciodată probleme de sănătate", a spus fratele tehnicianul, Goran. "Handbalul sîrb este în doliu. Am vorbit cu jucători din echipa naţională care mi-au spus că vor veni la înmormîntare", a adăugat interul lui HCM, Alexander Adzici.
"Ultima oară l-am văzut în viaţă joi seara, la petrecerea pentru cîştigarea titlului de campioni, şi se simţea extraordinar. Nu-mi vine să cred că nu mai este printre noi"
Silviu Băiceanu, pivot HCM
"Era un om plin de viaţă, vesel şi cu planuri de viitor. Ducea o viaţă ordonată şi era un profesionist desăvîrşit. Este nedrept ce i s-a întîmplat"
Ionuţ Stănescu, portar HCM
"Kurtes este aici, printre noi, şi nu va pleca niciodată. Datorită lui am înţeles cu toţii că cel mai bine în viaţă este să fii om, iar el ne-a dat lecţii de omenie în perioada petrecută la Constanţa"
Elena Frîncu, director DSJ Constanţa
Zoran Kurtes
1965 - 2010
Născut la Gajdobra, lîngă Novi Sad
- a antrenat pe: Jugovic Kac, Sintelon, Crvenka, Partizan Belgrad, Vojvodina Novi Sad (toate din Serbia), Pick Szeged (Ungaria) şi Al-Ahly (Egipt)
- performanţe pe plan european: optimi Liga Campionilor cu Pick Szeged 2007, semifinale Cupa EHF cu Sintelon 2000 şi semifinale Cupa Cupelor cu Partizan Belgrad 2002.
- a cucerit de două ori medaliile de bronz la Campionatul Mondial cu naţionala Iugoslaviei, în 1999, ca secund al lui Zoran Jvkovic, şi în 2001, ca secund al lui Branislav Pokraetz. În 2003, Kurtes a fost antrenor principal al naţionalei Iugoslaviei, cu care s-a clasat pe locul 8 la Campionatul Mondial
- performanţe cu HCM Constanţa: două titluri de campion, 2009 şi 2010, calificarea în optimile de finală ale Ligii Campionilor 2010
)
)
)
)
)
)
)
