Per Johansson a plecat de la CSM împăcat cu gândul că a făcut tot ceea ce a putut: ”Am știut de la început că am un mandat scurt!”

A cucerit campionatul, Cupa României și spune că cele nouă săptămâni trăite la București sunt, poate, cele mai frumoase din cariera lui de tehnician, provocarea vieții sale.

- Per, îți pare rău că pleci de la CSM?
- Nu regret absolut nimic. Am știut de la început că vor fi numai două luni, așa că am încercat să câștig tot ce se putea câștiga în această perioadă. Am dat tot ce am avut mai bun în aceste două luni, am pus suflet în tot ce am făcut. Din fericire, am avut norocul să lucrez cu niște fete foarte dedicate. Așa că nu poate fi vorba de tristețe, ci numai de bucurie.

- Ai pierdut un singur meci, dar acolo s-a pierdut Liga Campionilor.
- Dacă ne uităm înapoi la sezonul pe care l-a reușit echipa, la cum a jucat, cred că putem să ne declarăm norocoși cu medaliile de bronz la gât. A fost important că ne-am putut menține concentrarea în meciul cu Buducnost. De asemenea, sunt mândru că fetele au câștigat, cu Craiova, finala Cupei României. Din punctul meu de vedere a fost un sezon bun, cu trei medalii.

- Îți reproșezi ceva? Poate formula de echipă cu care ai început meciul cu Vardar?
- Pentru mine, orice formulă aș fi folosit era cea mai bună. Este ușor să găsești răspunsuri după încheierea jocului. Consider că am început meciul cum trebuia. A fost o decizie de moment, pentru că în viață trebuie să iei decizii! Doar că Vardar a fost echipa mai bună. Și în meciul cu Buducnost tot eu am făcut echipa.

- Ce urmează pentru Per Johansson?
- O să plec în vacanță cu familia, iar din sezonul următor voi antrena o echipă din prima ligă suedeză, o echipă în care jumătate din jucătoare sunt internaționale. Poate, repet, poate!, voi găsi câteva jucătoare din România care să vină să joace la această echipă.

- Ai învățat ceva cuvinte în limba română?
- Știu acum câteva expresii. (Încearcă în românește și spune "Haide fetele, singură, mai tare, bună seara")

- Ești un tip emotiv? Ai plâns când te-ai despărțit de fete?
- În fața lor, nu! Este greu să te desparți de un grup alături de care ai trăit emoții intense, alături de care ai avut parte de bucurii. Orice despărțire e grea și, deși sunt obișnuit cu astfel de momente, nu mi-a fost ușor nici acum.

- Care sunt cele mai puternice amintiri cu care pleci din România?
- Sunt lucruri frumoase, sentimente aparte. Cel mai mult m-au impresionat ultimele patru minute ale meciului cu Ferencvaros din Sala Polivalentă. A fost ceva de vis, atmosfera creată de suporteri! De asemenea, mi-a plăcut și la Budapesta, unde fanii au fost extraordinari. Apoi, faptul că am lucrat cu jucătoare din țări diferite, care au culturi diferite. De la fiecare dintre ele, românce sau straniere, am învățat câte ceva. Am locuit într-un apartament în București, la fel ca orice om născut în România. Am acumulat o mulțime de emoții, care se vor sedimenta în timp, dar acum sunt încă proaspete.

- Apropo de apartament, am văzut că ai lăsat în frigider câteva lucruri. De ce?
- (râde) Am lăsat un "kit de supraviețuire" pentru cine va veni după mine, poate chiar pentru Helle Thomsen: două beri românești, apă minerală și un ananas.