FOTO Sculptură în bronz » Pentru a doua ediţie a JO la rînd, echipa României ocupă locul al treilea pe echipe

Haideţi să facem un exerciţiu tîmpit de imaginaţie! Să presupunem că nu există aparatul paralele inegale, că gimnastica feminină a rămas, preţ de cîteva ore dintr-o după-amiază de ploaie londoneză, doar cu sărituri, bîrnă şi sol. Ar fi un loc gol pe podiumul roz al sălii North Greenwich, pe care însă româncele cu siguranţă nu l-ar privi cu dor. Alte echipe da, dar e fantezia noastră, s-o trăim pînă la capăt!

Dacă ar fi dispărut ieri paralelele din lumea gimnasticii feminine, echipa României, compusă din Diana Bulimar, Diana Chelaru, Larisa Iordache, Sandra Izbaşa şi Cătălina Ponor, ar fi cucerit medalia olimpică de argint cu 134,949 puncte.

Nu băteam SUA
Pe primul loc ar fi rămas SUA, e ceva cu fetele astea care le face să fie atît de bune. Intangibile. Nu greşesc. Îngheaţă respiraţia cu exactitatea lor şi cu dificultatea lor. Americancele ar fi adunat 138,797 puncte. Departe de oricine, detaşate pe merit.

Rusia ar fi retrogradat un loc pînă la bronz, cu 132,365 puncte, adică aproape 2,6 mai puţine decît noi, nicidecum cele 2,1 pe care le-au avut în faţă în concursul real.

Iar China, campioana olimpică de la Beijing, ar fi adunat doar 128,031, cu aproape 7 puncte mai puţin decît noi, care am avut două peste ele în ceea ce s-a întîmplat cu adevărat.

Asta ar fi fost. Am fi revenit la vremurile de argint ale echipei de la Montreal, cu Nadia şi Teodora Ungureanu, de la Moscova, cu Nadia, Emilia Eberle şi Melitta Ruhn, de la Seul, cu Daniela Silivaş, Aurelia Dobre şi Gabriela Potorac, la Barcelona 1992, cu Lavinia Miloşovici, Gina Gogean şi Cristina Bontaş.

Mereu pe podium
Am luat însă bronzul, la fel ca la Atlanta 1996 şi Beijing 2008. Aurul a fost pentru 1984, 2000 şi 2004. Dar observaţi ceva? De 36 de ani încoace, România nu a lipsit de pe podiumul concursului pe echipe! Cu aur, argint sau bronz, indiferent de componenţă, regim, vremuri, am fost acolo. De fapt, ele au fost. Asta contează cel mai mult.

Gata cu visul! Să punem paralelele înapoi la North Greenwich Arena şi să revenim la realitate.

Finala pe echipe a început ieri, la ora 16:30 a Londrei, cu un show de lumini demn de un spectacol de teatru. Dramatismul fiind asigurat din start, totul putea porni. România şi China au împărţit acelaşi aparat, la fel ca SUA şi Rusia. Chiar dacă tribuna aproape s-a prăbuşit la anunţarea echipei Marii Britanii, aceasta, Canada, Italia şi Japonia au rămas departe de lupta pentru medalii.

Mai rău s-a clătinat însă imensa sală la fiecare evoluţie a americancelor. London, Great Britain sau London, Texas, Oklahoma ori California? Româncele s-au inspirat din cele cîteva zeci de steaguri tricolore răspîndite în mai multe locuri din tribună. Culorile se zăreau clar.

Handicapul de la paralele
Am început la paralele. Într-un fel, a fost cel mai bine. Uneori trebuie să atingi fundul prăpăstiei pentru a avea de unde să porneşti urcuşul. Bulimar începe în nota noastră, cu un 14,066. Un pic mai bine decît în calificări. Chelaru primeşte cu o zecime mai puţin, dar Iordache coboară ceva mai mult ştacheta faţă de preliminarii, 13,766 în comparaţie cu 14,100.

Per total, nu e mare diferenţa, 41,465 faţă de 41,833, ştiam că pe acolo vom fi. E mare însă dacă te uiţi la ce fac celelalte. SUA fixează nişte repere interminabile la sărituri, toate notele peste 15,900, cu un 16,233 aproape aberant pentru Ross, care nici nu face alt aparat. Ea trăieşte doar pentru masa de la sărituri. 48,132, aţi luat-o razna?

Tot acolo, rusoaicele sar şi ele tare, toate peste 15,000, cu vîrful la Komova, 15,833. Total, 46,366.

Chinezoaicele au fost înaintea noastră la paralele. E zona lor forte, se ştie. Ştiu şi ele, de aceea parcă şi-ar fi dorit mai mult decît 15,100, 15,766 şi 15,533. Doar nu vorbesc serios? Cum se face un 15,000 la paralele?

S-a terminat prima rotaţie. Sîntem pe 6, doar deasupra Japoniei şi a Marii Britanii, care a suferit la bîrnă.

E momentul să tragem adînc aer în piept şi să pornim cursa de urmărire.

Clasament după prima rotaţie
1. SUA 48,132
2. China 46,399
3. Rusia 46,366
...
6. România 41,465

Pentru noi vine bîrna. Tot Bulimar începe, cu 3 zecimi mai puţin decît în calificări, unde şi-a obţinut şi locul în finala pe aparate. Larisa e atît de exactă cît poate fi, mici ezitări flutură prin faţa ochilor, dar rămîne sus. 15,300. Da, e altceva. Apoi vine Cătălina, campioana de la Atena, care acum trei zile a încheiat plîngînd concursul pentru că nu i-a ieşit bîrna cum a vrut ea.

De data asta, iuhuuu, e stană de piatră la toate elementele acrobatice, liniile rezultă minunat, coborîrea aproape perfectă. 15,416 şi ştim că e drumul cel bun.

Recuperăm masiv
Cum chinezoaicele ezită şi tremură cînd le vine rîndul pe puntea de lemn, terapia funcţionează. Recuperăm. Noi am strîns 45,249, ele 42,932. O bucată importantă s-a întors în contul nostru.

Pe SUA şi Rusia le lăsăm în pace. Americancele au aparatul lor cel mai slab la paralele, dar ne-am dori slabul lor! Rusoaicele fac însă mult mai bine. Oricum, şi unele, şi altele s-au distanţat aproape neverosimil pe primele două locuri.

Noi ne-am fixat lupta. Provocăm China.

Clasament după a doua rotaţie
1. SUA 92,931
2. Rusia 92,532
3. China 89,331
....
5. România 86,714

Trecem la sol. E bine, sîntem tari aici. Din nou pornim cu Diana Bulimar, care ţopăie şi saltă, îşi face corect diagonalele şi primeşte 14,700. Ea nu evoluase la acest aparat în calificări, e o mică surpriză!

Solul care zburdă
Apoi, Cătălina mai urcă o zecime, 14,800, cu două mai mult decît în primul concurs. Şi vine rîndul campioanei olimpice de la Beijing, care va lupta să-şi apere titlul. Dacă îşi va executa partitura cum a făcut-o aseară, de ce nu? E sigură, zîmbitoare şi degajată, nu greşeşte sau, dacă s-ar întîmpla asta, nici nu ţi-ai da seama. 15,200! Duminică luase 15,066.

La chinezoaice e dezastru. Încercăm un pui de bucurie meschină. Deng începe cu 13,733, iar Huang comite eroare după eroare. Doar 12,500. Sui mai repară un pic, 14,600, dar gata, le-am întrecut.

SUA şi Rusia au evoluat la bîrnă, unde au impresionat Ross, Douglas, respectiv Komova. Nici una nu a depăşit însă nota lui Ponor!

Clasament după a treia rotaţie
1. SUA 138,230
2. Rusia 136,931
3. România 131,414
4. China 130,164

Vom încheia cu săriturile, e bine. Iordache deschide seria cu 14,800. Ponor o urmează cu un 15,100 apropiat notei din calificări. Sandra bîlbîie un pic aterizarea şi primeşte tot 15,100 la aparatul unde ţinteşte o medalie.

Am terminat primii concursul, ştim totalul, e 176,414. Calculăm repede cu pixul pe foaie, ca la temele de matematică, şi aflăm că asiaticele trebuie să obţină peste 15,400 la toate execuţiile pentru a egala România. Pare imposibil, în calificări n-au reuşit asemenea excelenţă. Şi n-o fac nici acum, Yao chiar aterizează rău şi sare de pe saltea. E clar, avem bronz!

Săruturi şi lacrimi
Fetele se felicită. Sandra şi Cătălina rămîn îndelung îmbrăţişate, la fel Larisa şi Diana. Mariana Bitang încă nu a deschis tot zîmbetul, e prea multă încordare adunată, dar gimnastele trec şi pe la ea, şi pe la Octavian Belu pentru un sărut pe obraz.

Chinezoaicele plîng. Acum 4 ani luau titlul, de data asta au rămas lîngă podium. Americancele iar dinamitează sala. Sînt nişte extraterestre, ştim că e clişeu, dar poate că omuleţii aceia din alte lumi chiar s-au strecurat în pielea unor puştoaice gimnaste. Asta e,
aurul e al lor, meritat. Rusia ia argint, la Europenele din mai le-am bătut, dar Olimpiada e altceva. Şi dacă era şi Larisa sănătoasă, deja facem analiză şi nici n-a fost festivitatea de premiere.

Sîntem pe podium, nu ne-am mai dat jos de acolo de 36 de ani, să ne bucurăm pentru bronz! Dar întrebarea rămîne: unde eram dacă aveam şi paralele?

Medaliile olimpice pe echipe
1976: Montreal, argint
1980: Moscova, argint
1984: Los Angeles, aur
1988: Seul, argint
1992: Barcelona, argint
1996: Atlanta, bronz
2000: Sydney, aur
2004: Atena, aur
2008: Beijing, bronz