Articol de Luminiţa Paul - Publicat luni, 18 august 2008 00:00
Ea a fost prima medaliată individuală la Jocurile Olimpice a gimnasticii româneşti. Se întîmpla pe vremea cînd sportivele făceau lejer cîte trei ediţii, concurau cu coafură la modă şi puneau în exerciţii mai multă graţie, mai mult balet decît forţă şi tehnică. Un sport de doamne sau domnişoare, nu de fetiţe. "Gimnastica e o dresură", recunoştea campioana. O capcană în care s-a prins de bună voie şi în care a rămas mereu. Pînă la sfîrşit. Atît de tare încît şi-a dorit să mai prindă Olimpiada.
O rugă rostită cu glas şoptit de o femeie tare, care era în stare să se autoironizeze şi în clipele în care cumpăna fragilă a vieţii mai avea pentru ea doar cîţiva stropi: "Am făcut la vremea mea cele mai grele exerciţii, acum am cel mai greu cancer, la pancreas". Elena Leuşteanu a mai prins jumătate de Olimpiadă, un bronz cu sufletul la gură şi mai multe speranţe pe care nu a apucat să le vadă împlinite sau nu. S-a dus în flick-flack spre Cer şi de acolo veghează Beijingul, minunîndu-se cît de ascultători şi de ageri au devenit leii şi cît de eficienţi dresorii.
Ea a fost prima medaliată individuală la Jocurile Olimpice a gimnasticii româneşti. Se întîmpla pe vremea cînd sportivele făceau lejer cîte trei ediţii, concurau cu coafură la modă şi puneau în exerciţii mai multă graţie, mai mult balet decît forţă şi tehnică. Un sport de doamne sau domnişoare, nu de fetiţe. " Gimnastica e o dresură", recunoştea campioana. O capcană în care s-a prins de bună voie şi în care a rămas mereu. Pînă la sfîrşit. Atît de tare încît şi-a dorit să mai prindă Olimpiada.
O rugă rostită cu glas şoptit de o femeie tare, care era în stare să se autoironizeze şi în clipele în care cumpăna fragilă a vieţii mai avea pentru ea doar cîţiva stropi: "Am făcut la vremea mea cele mai grele exerciţii, acum am cel mai greu cancer, la pancreas". Elena Leuşteanu a mai prins jumătate de Olimpiadă, un bronz cu sufletul la gură şi mai multe speranţe pe care nu a apucat să le vadă împlinite sau nu. S-a dus în flick-flack spre Cer şi de acolo veghează Beijingul, minunîndu-se cît de ascultători şi de ageri au devenit leii şi cît de eficienţi dresorii.


