Articol de Luminița Paul - Publicat sambata, 02 noiembrie 2019 09:49
Africa de Sud câștigă pentru a treia oară trofeul ”Webb Ellis”, după o finală controlată autoritar cu Anglia, scor 32-12. Springboks devine prima echipă din istorie care reușește să cucerească titlul înregistrând o înfrângere pe parcurs, 13-23 în fața Noii Zeelande, în grupa B
Părea ceva scris în stele, ca Africa de Sud să captureze Cupa Webb Ellis în 2019, așa cum se întâmplase și în 1995, și în 2007. De fiecare dată la 12 ani distanță, o coincidență încântătoare pentru Springboks, cei care au ajuns de-acum la același nivel cu Noua Zeelandă în ceea ce privește numărul titlurilor mondiale. Trei de fiecare în cele 9 ediții disputate până acum. Ieri însă, sud-africanii au oferit o probă incontestabilă de forță, de capacitate de a anihila orice atu al adversarilor. Iar imaginea lui Siya Kolisi, primul căpitan de culoare cu trofeul auriu în brațe, consemnează încă o premieră de neșters pentru Springboks. O imagine pentru o istorie bogată, din care prejudecățile se evaporă una câte una.
După meciul senzațional făcut în semifinale în fața Noii Zeelande, Anglia era văzută de mulți favorită în ultimul act. Pare însă că și-a lăsat în acea înfruntare toată energia, creativitatea și spiritul combativ. Sub presiunea masivă a grămezii adverse, lipsiți de acuratețea și dinamismul din partida anerioară, „trandafirii” s-au văzut sufocați, cu doar câteva șanse sclipind pe ici, pe colo.
Eseuri pe final
Aripile Makazole Mapimpi și Cheslin Kolbe au trecut linia de sosire pentru campioană în ultimul sfert de oră cu două încercări, primele reușite până acum de Africa de Sud în finalele disputate. Cele mai multe puncte au țâșnit însă din gheata lui "Mister Metronom" Handre Pollard, care a trimis balonul perfect la 6 lovituri de pedeapsă, apoi a transformat și cele două eseuri, pecetluind scorul final.
Englezii au suferit o lovitură dură în minutul 3, când pilierul Kyle Sinclair a fost nevoit să părăsească terenul din cauza unei comoții, iar grămada a pierdut din greutate în fața celei adverse. Iar Springboks au exploatat cât au putut de mult această latură a jocului, obținând lovituri de pedeapsă, luând avans la pauză, 12-6, și punând bazele pentru ca aripile să reușească eseurile decisive pe finalul confruntării.
Strategia a dat roade
Planul de maestru al antrenorului Rassie Erasmus a funcționat minunat. Jucătorii săi l-au pus în practică, așa cum au făcut-o pe toată durata turneului, cu mult sânge rece și hotărâre. E, de fapt, rezultatul a ceea ce tehnicianul a creat în ultimii aproape doi ani, de când a devenit conducătorul echipei naționale. A îndepărtat starea de deprimare, de împotmolire în care se aflau pe atunci Springboks și i-a dus spre un nou triumf mondial. Mai meritat decât atât imposibil!
„Nu pot da vina pe pregătirea jucătorilor. Au muncit din greu pe toată durata Cupei Mondiale, au jucat cu multă pasiune, dar pur și simplu nu au fost suficient de buni în finală”
Eddie Jones, antrenor Anglia
„Deocamdată o să bem niște beri, și duminică la fel, probabil și luni, apoi probabil o să ne apucăm să smulgem butuci din pământ”
Eddie Jones, antrenor Anglia
„Am fost incredibil de inexacți în prima repriză. Când am avut balonul nu am putut pune niciun pic de presiune. Suntem dezamăgiți de noi, e greu de digerat înfrângerea. Sud-africanii au fost o treaptă mai sus decât noi”
George Ford, mijlocaș la deschidere Anglia
„Întotdeauna am avut potențialul pentru a fi o forță în rugbyul mondial și, în mod istoric, am fost, doar că am trecut prin momente dificile în sezoanele recente. De atunci însă jucătorii au devenit mult mai responsabili și asta a făcut diferența”
Rassie Erasmus, antrenor Africa de Sud
„Luptăm pentru fiecare dintre noi, dar și pentru cele 57 de milioane de oameni de acasă, din Africa de Sud. Am vrut să fim consistenți ca echipă, am vrut să creăm speranță și am reușit acest lucru”
Duane Vermeulen, închizător Africa de Sud
Pentru cei de acasă
„Nu am văzut echipa Africii de Sud așa de când sunt!”, a exclamat, emoționat, căpitanul Kolisi înainte de a primi trofeul Webb Ellis din partea prințului Akishino. Kolisi, care are, la rândul său, o impresionantă poveste de viață. „Avem atâtea provocări în fața noastră în țară. Antrenorul ne-a spus că nu jucăm pentru noi, ci pentru oamenii de acasă. Apreciem întreg sprijinul, te iubum, Africa de Sud, și suntem siguri că putem reuși orice dacă muncim împreună”, a punctat el.
Decepția lui Jones
Eddie Jones, antrenorul Angliei, era pe banca Australiei atunci când „trandafirii” au cucerit singurul lor titlu și unicul al Europei, în 2003. Astfel, el devine primul antrenor principal din istorie care pierde două finale. „Ne-am chinuit să intrăm în joc”, a explicat el după meci. „Efortul jucătorilor a fost extraordinar, dar ne-am zbătut în van să luăm inițiativa. De aceea este rugbyul atât de interesant, într-o zi poți fi cea mai bună echipă din lume, iar în meciul următor adversarii îți dau o lecție. Suntem pe locul al doilea, nu ne-am atins obiectivul”.
Africa de Sud 32: Mapimpi 1e (66), Kolbe 1e (74), Pollard 2tr (67, 75), 6lp (10, 26, 39, 43, 46, 58)
Anglia 12: Farrell 4lp (23, 35, 52, 60)
70.103 spectatoriau asistat la finala Cupei Mondiale dintre Africa de Sud și Anglia
Drumul până în finală
Africa de Sud
- Noua Zeelandă-Africa de Sud 23-13
- Africa de Sud-Namibia 57-3
- Africa de Sud-Italia 49-3
- Canada-Africa de Sud 7-66
- Japonia-Africa de Sud 3-26
- Țara Galilor-Africa de Sud 16-19
Anglia
- Anglia-Tonga 35-3
- Anglia-SUA 45-7
- Argentina-Anglia 10-39
- Anglia-Australia 40-16
- Anglia-Noua Zeelandă 19-7
Vezi și:
)
)
)
)
)
)
)
)
