Anomalia de pe zgură » "România are un turneu la care ţări ca Belgia sau Polonia doar visează!"

România n-ar trebui să aibă un turneu precum cel de tenis de la Bucureşti. E prea bine făcut în comparaţie cu haosul din ţară

Ca de obicei, căutăm să găsim un nod în papură. Şi îl putem găsi foarte uşor. De exemplu, n-au fost flori în faţa lojelor de pe Terenul Central, ca în anii trecuţi. Sincer, a trebuit să caut o poză ca să mă conving. Acolo, în timpul turneului, nu observasem. Nu e ceva care să sară în ochi, meciurile se pot juca şi fără chenar de frunze şi boboci. N-au fost poate nici alte lucruri mărunte pe care ni le-am fi dorit şi nu le-am găsit. Una peste alta, o listă meschină, care nu zgîrie întregul.

Iar întregul este acela că România are un turneu de tenis, de categorie ATP 250, foarte bine organizat. Cu mijloace eficient puse într-un angrenaj, BRD Năstase-Ţiriac Trophy există, merge, scoate profit. Iar asta e ceva anormal într-o ţară în care fiecare afacere, o dată pornită, în trei secunde poate fi bănuită de un substrat dubios. Concursul ATP îşi vede de viaţa lui şi respectă regulile de funcţionare ale instituţiei care îl patronează. O instituţie serioasă, cu sedii la Londra, Monte Carlo, Sydney şi Ponte Vedra Beach.

Are tot ce trebuie să aibă şi, în cinstea redundanţei, nu-i lipseşte nimic, mai ales raportîndu-ne la acest nivel. Care, de fapt, e unul foarte ridicat. Ştim că ATP 250 e categoria a treia din punctul de vedere valoric, dar următoarea grupă e la oceane distanţă după acelaşi criteriu. Or, pentru acest nivel, avem exact ce au şi alţii.

Jucători de la locul 12 pînă la marginea inferioară a Top 100. Mai mult, un cîştigător care a fost 6 mondial şi care spune că ar reveni aici oricînd pentru că-i place totul: terenul, publicul, felul în care e tratat. Mai puţin absenţa unui restaurant McDonald's în apropiere, dar asta s-ar putea aranja cumva. Arenele BNR sînt coafate şi machiate astfel încît să arate nu de 40 de ani, cît au în realitate, ci de mult mai puţin. Zona VIP are iarbă, cascadă, somon şi icre negre. Aleile sînt măturate, copiii de mingi instruiţi, iar prăjiturile de la Poiana Soarelui minunate.

În primul rînd, turneul are sponsori, inclusiv cel principal, care dă numele şi o mare parte din banii de premii. Alt sponsor furnizează fondurile pentru ca în fiecare an să vină aici foste vedete ale tenisului pentru meciuri demonstrative. Chiar şi asta şi e suficient. E neromânesc. Şi puţin nemeritat, nu? Hai să vedem: Belgia, spre exemplu, nu are un asemenea turneu. Nici Norvegia, Danemarca, Finlanda, Polonia, Cehia, Slovacia, Ungaria sau Grecia. România are. Şi, de cînd s-a mutat în aprilie, publicul l-a asaltat. Ştiţi însă ce nu prea am văzut? Politicieni. În anii trecuţi nu scăpau ocazia să-şi afişeze ochelarii de soare în ziua finalei, acum au lipsit. Şi categoric e mai bine aşa. Ar fi stricat impresia favorabilă.