Articol de Raed Krishan (foto) - Publicat joi, 31 mai 2018 21:13
Complexul Roland Garros închide între zidurile sale o întreagă lume în miniatură, guvernată de tenis și joie de vivre.
- Specilistul GSP.ro în tenis, Roxana Fleșeru, și fotoreporterul Raed Krishan sunt la Paris și transmit cele mai importante informații de la Roland Garros.
Roland Garros e zgomot, e aglomerație, e grabă, e tenis pe zgură. Pe măsură ce zilele se adună, al doilea turneu de Mare Șlem primește din ce în ce mai mulți oameni. Aleile din complexul de la Porte d'Auteuil se aglomerează la fel ca metroul parizian la orele de vârf. Se vorbește în toate limbile globului, iar jucătorii cunoscuți trebuie să se deplaseze între terenuri însoțiți de mulți bărbați îmbrăcați la costum, atenți ca fanii să nu le întrerupă rutina atât de prețioasă.
Spectatorii se pot consola însă cu mulțimea de magazine și de terase care s-au construit în ultimul timp la Roland Garros. Se găsește orice, de la ceasuri și pălării de pai la clătite, umbrele și înghețată. De aici și problema. Dacă te grăbești să prinzi încheierea unui meci, e foarte greu să ajungi de la Terenul 1 la Terenul 18, extremele din complex.
Trebuie multă răbdare și abilități de contorsionist pentru a parcurge distanța într-un timp rezonabil. Open-ul francez are nevoie de mai mult spațiu, dar deocamdată se descurcă așa. Până când se va desăvârși proiectul de extindere. Deocamdată, Roland Garros e ca o crème brûlée dulce și intensă, mereu surprinzătoare. Sau ca o șansonetă a lui Charles Aznavour, puțin demodată, dar extrem de ascultată. Sau poate ca o carte al lui Gustave Flaubert, contestată, dar iubită în același timp.


