Articol de Cristian Coman - Publicat sambata, 21 septembrie 2019 13:49
Când au plecat acum 25 de ani din România, Maria și Nicu Andreescu erau pregătiți să răstoarne lumea. Ca orice familie care părăsește țara natală din disperare, normal că „se așteptau” ca Primul Ministru al țării de adopție să le spună peste un sfert de secol:
„Nicu, Maria, thank you for all those years ago choosing Canada to start and launch your family”
(n.r.: Justin Trudeau: Nicu, Maria, vă mulțumesc pentru că în urmă cu mulți ani ați ales Canada pentru începutul și drumul familiei voastre)
Era sărbătoarea la care Bianca Andreeascu, „românca noastră” din Canada, a scos din casele lor 10.000 de oameni din Mississauga, Ontario, imediat după US Open.
Așa cum „plănuiseră” Maria și Nicu când au plecat din Vaideeni de Vâlcea, o stradă va purta numele fiicei lor, „Andreescu Way”. (Nici dacă era un scenariu de film, numele localității din care au plecat părinții nu putea să fie mai bun!) Acesta era „drumul” pe care l-au ales, așa cum spunea Trudeau, înainte ca Bianca să se fi născut.
Am fi putut spune că este omagiul suprem pentru emigranții care de fapt au construit Canada, adus de un premier recunoscător.
Am fi putut spune. Dar, pentru că nicăieri albul nu este alb și negrul nu este negru, contaminarea politică a schimbat totul. Justin Trudeau ar fi de fapt în campanie electorală pentru alegerile parlamentare din 21 octombrie. Și, precum primarul Bucureștiului anul trecut, s-a lipit de un campion, să se contamineze cu aplauze.
Am fi putut spune, dacă această lipire nu s-ar fi transformat în „scandalul atingerii Biancăi”, invocată de opoziția conservatoare chiar la primirea ei, care răstoarnă valorile.
Am fi putut spune, dacă scandalul „blackface” – Trudeau vopsit cu negru pe față acum 18 ani, recunoscută acum ca practică rasistă – nu ar fi în toate ziarele de pe Planetă.
Și așa, spectacolul valorilor de la Mississauga, Ontario s-a topit în lumea politică, unde competiția nu este câștigată mereu de cel mai bun, precum la US Open. În lumea compromisurilor – și nu scriu neapărat peiorativ, politica fără acceptarea diferenței dintre competitori și cedarea din terenul cucerit este valabilă doar în dictatură – interpretările și folosirea emoției împotriva ceiluilalt sunt ABC-ul „drumului” spre scaunele puterii.
Pe nesimțite, atenția publică s-a dus pe un alt drum, diferit de Andreescu Way! Iar în România, paradoxul a făcut ca tot drumurile să-i unească pe cei mai cunoscuți „români” în străinătate, Bianca Andreescu și Rovana Plumb.
Nu aruncați! Are o noimă ce spun.
Politicianul Rovana Plumb (care a făcut parte din multe guverne și a avut multe funcții in PSD) va deveni Comisar European pentru Transporturi, ironia amară a noii șefe a Comisiei Europene. O doamnă care nu s-a ocupat niciodată de acest domeniu în cariera ei și care vine dintr-o țară, România, în care singurul transport neafectat de gropi este cel aerian.
Transporturile doamnei Plumb din România de azi nu fac decât să netezească „drumul” spre un viitor mesaj al unui viitor premier, pentru o viitoare familie Andreescu:
-Mulțumesc că ați ales Canada!
)
)
)
)
)
)
)
)
