Povestea finalelor disputate de alte două românce la Roland Garros » Ziua în care Virginia Ruzici a avut Parisul la picioare

Simona a mai jucat o finală la Paris, în 2014, pierdută în fața Mariei Șarapova, scor 6-4, 6-7 (5), 6-4.

De-a lungul istoriei, alte două românce au disputat finale la Paris. Singura care a reușit să ridice trofeul a fost Virginia Ruzici, actualul manager al Simonei. 

Iată reconstituirea finalelor din anii '70 și cronica meciului din 2014. 

1977 » Florența Mihai: "M-a interesat mai degrabă spectacolul decît rezultatul. A fost o prostie!"

La ani după ce pierdut finala din 1977 prima românca ajunsă într-o finală de Mare Șlem își exprima regretul pentru felul în care a abordat meciul

de: Peter Clement

1977 avea să fie pentru Florența Mihai cel mai bun an, era deja cunoscută ca o mare specialistă a zgurii, așa că turneul de la Roland Garros era așteptat cu nerăbdare de toată lumea. Abordează meciurile din primele tururi cu aceeași nonșalanță, spectaculoasă și agreată de spectatori, dar de multe ori păguboasă. Îi merg toate bine până în finală, nu era chiar o surpriză prezența ei în ultimul act, trebuie să ne reamintim că doar cu 12 luni înainte jucase în semifinale.

În ’77 trece de penultimul act, învingând-o pe cehoaica Renata Tomanova și cu această victorie își depășește propriul record, va juca finala în compania Mimei Jausovec, iugoslavă la acea vreme, slovenă azi!

Începe meciul cu artificiile sale și până să-și dea seama pierde primul set cu 2-6. Nu era deloc conectată la importanța evenimentului, lăsa impresia că se distrează, că vrea doar spectacol și nu neapărat rezultat, implicit bani. Atâția câți erau ei atunci! Să te distrezi la Roland Garros era ceva! Mai târziu avea să declare: "Eram simpatia spectatorilor, simțeam suflul și dorinţa lor ca victoria să fie a mea, n-am dat prea multă atenție finalei, m-a interesat mai degrabă spectacolul decât rezultatul. A fost o prostie, dar a fost felul meu de a înțelege tenisul. Îmi plăcea să fac show pe teren!".

Setul doi a fost o gură de aer, un licăr de speranțe mai mult pentru noi, cei de acasă, cred că noi eram mult mai conectați la desfășurarea meciului și sufeream pentru fiecare out sau passing greșit. Ea câștiga cu 7-6 și spectatorii sunt încântați să mai vadă încă un set de spectacol. Manșa decisivă oferă deziluzie pentru toată lumea, mai puțin pentru Mima și Florența!

În timp ce a noastră încerca toate loviturile posibile și spectaculoase din tenis, Mima juca tot ce-i normal în tenis. Mihai venea cu loburi liftate învățate de la Maestrul Ilie, cu mingi amortizate și iar loburi. Jausovec răspundea cu serviciu în forță și cu o deplasare continuă în teren, agăța orice minge și avea să câștige setul cu 6-1, devenind campioană la French Open.

Întrebată de ce a jucat așa de fantezist în ultimul set, Florența a mărturisit că nu se aștepta ca vântul să bată atât de tare și să influențeze traiectoriile loburilor lansate de ea! Chiar vorbea serios și nu era deloc afectată, mai ales că la Paris ea era foarte iubită și câștiga șapte mii de dolari, dar pleacă acasă doar cu vreo cinci mii, pentru că statul francez oprea impozit 33%. Nu realizase atunci ce mare ocazie pierduse, de a câştiga unul dintre cele patru mari turnee ale lumii, cel mai important pe zgură, Roland Garros.

Florența Mihai s-a stins din viața în 2015, la vârsta de 60 de ani, iar în urma ei au rămas poveștile cu zgură.

Parcursul Florenței Mihai la Roalnd Garros 1977
Turul 1 Guedy (Fra) 6-3, 6-3
Turul 2 L. Charles (Marea Britanie) 3-6, 6-3,6-3
Turul 3 H. Masthoff (Ger) 3-6, 6-3, 8-6
Sferturi de finală L Boshoff 6-3, 6-4, 7-5
Semifinale J. Newberry (SUA) 7-6. 6-3
Finala M. Jausovec 2-6, 7-6, 1-6

1978 și 1980 » Ziua în care a avut Parisul la picioare

de: Roxana Fleșeru

La 23 de ani, Virginia Ruzici o învingea în finala turneului parizian pe Mima Jausovec cu 6-2, 6-2. După doi ani revenea în ultimul act la Paris și era învinsă de Chris Evert cu 6-0. 6-3

A fost odată ca niciodată... Aşa încep toate poveştile. Aceasta este povestea unui trofeu. Unul preţios cucerit de o româncă de 23 de ani şi 1,73 m. E o poveste pe care nici o altă jucătoare din România nu a mai trăit-o până acum. O poveste care s-a întâmplat acum 39 de ani.

Înapoi în anii '70

A fost odată ca niciodată... ziua de 11 iunie 1978. Suntem la Paris, în inima cărămizie a oraşului. Virginia Ruzici intră pe cel mai mare teren din complexul de la Roland Garros. Are un tricou roşu aprins şi o fustă albă scurtă. Un pic de creion negru îi accentuează privirea care parcă înțeapă.

Orele petrecute în soare i-au conturat culoarea pielii. Aşa arăta în urmă cu 39 de ani, în cea mai mare zi a carierei. Ziua finalei de la French Open. Parisul era la fel de şarmant şi romantic. În acea zi soarele strălucea generos. Centralul era plin de oameni cu freze îngrijte şi ochelari de soare la modă. Arbitrele de linie sunt doamne respectabile care probabil au petrecut câteva ore la coafor.

Adversara româncei e o tânără de 21 de ani, dar care pare de 30. Mima Jausovec e câștigătoarea din 1977. Are ochi de culoarea cerului şi e principala favorită la cucerirea trofeului. De fapt, în finală se întâlnesc favoritele unu şi doi. Pentru că federaţia franceză a interzis participarea jucătoarelor care activau şi într-un circuit paralel, Martina Navratilova, Chris Evert, Billie Jean King sau Evone Goolangong nu au fost prezente.

Drumul perfect

Românca a avut un parcurs aproape perfect până în finală. A pierdut un singur set în "sferturi", în rest victoriile sale au fost mai mult decât clare. Când se aşază pe bancă, Virginia pare că plutește pe un nor de calm. După ce în 1976 s-a oprit în semifinale, acum vrea să meargă până la capăt. După cum avea să spună după încheierea finalei, i-a fost greu să joace împotriva partenerei sale de la dublu.

"E o poveste mai lungă. Niciodată nu o învinsesem până atunci, într-o partidă oficială, pe Mima Jausovec. Acum doi ani, la Toronto, mi-a mai luat o finală. Cu câteva zile în urmă pierdusem din nou, în ultimul meci, la Hamburg. Dar ştiam că sunt capabilă să o înving, că îmi stă în putință aceasta. Îi cunosc perfect jocul, suntem partenere de dublu şi adversare la simplu de doi ani de zile. M-am pregătit special pentru această finală şi nu numai în ajunul ei...", spunea Ruzici în ziarul Sportul de pe 14 iunie 1978.

Susţinută de public

Virginia e lucidă şi sigură pe ea. Sub pletele cârlionțate îşi ascunde emoţia, iar jocul său străluceşte pe zgura cărămizie. Racheta de lemn e instrumentul cu care desenează pe teren . Se duce rapid la 5-1. Lovitura sa de dreapta face multe stricăciuni în jocul iugoslavei. Serveşte pentru primul set, dar Mima face break. Emoţii, emoţii şi o mică strâmbătură.

În următorul game însă, românca reuşeşte cu un contre-pied să pună punct primei manşe în ovaţiile publicului francez. "Spectatorii francezi m-au susţinut de parcă erau cei de acasă, de la noi. Am fost preferata lor şi m-au susţinut în tot timpul partidei. Îmi pare bine că nu i-am dezamăgit nici pe ei", spunea Ruzici atunci.

Jucătoarele trag aer în piept în pauza dintre seturi. Beau apă Evian, nici vorbă de lichide colorate. Nu era ritmul din ziua de azi, dar efortul era şi pe atunci imens.

Felicitări prin scrisori

În partea a doua, Jausovec începe mai tare şi face break-ul. În game-ul al doilea al finalei, o minge controversată le aduce pe cele două la fileu. E loc şi de o mică discuţie. Lucru ce pare imposibil acum. Jucătoarele se evită cât mai mult până şi la strîngerea de mâini de la final.

Mima conduce cu 2-1, dar a rămas până la urmă pe tabelă doar cu acele game-uri în dreptul ei pentru că Ruzici câștigă finala, trofeul şi un loc în istorie cu 6-2, 6-2. "A fost cea mai bună partidă din cariera mea. Mi-a mers bine jocul, dar mai ales m-am simţit extrem de sigură, lucidă. Aceasta este luciditatea, viziunea clară a tot ce trebuie să faci în meci, m-a ajutat cel mai mult", spunea Ruzici.

Ziarul francez Le Figaro nota atunci: "Iugoslava Mima Jausovec a fost învinsă de românca Virginia Ruzici, care nu-şi putea ascunde emoţia şi bucuria pentru acest mare succes al său". E greu să ţi-o imaginezi pe Virginia Ruzici exuberantă, ea care acum e mereu echilibrată şi îşi ascunde atât de bine emoţiile. Dar asta poate face un trofeu dintr-un om. Felicitările au venit după finală.

Era vremea în care veneau prin scrisori şi telegrame şi nu pe Facebook sau WhatsApp. "Iată, am aici, la mine, scrisori şi telegrame de la prieteni, de la cei dragi, care m-au încurajat în tot timpul concursului, iar acum mă felicită călduros", îi spunea ea ziaristului Radu Voia în acelaşi interviu de pe 14 iunie.

A fost odată ca niciodată 11 iunie 1978, ziua în care o româncă a avut Parisul la picioare şi un trofeu de Mare Şlem în braţe.

1980, finală cu alt deznodământ

Virginia Ruzici a mai ajuns o dată în finală, în 1980, fiind învinsă de Chris Evert într-un meci în care blonda din America și-a arătat supremația. Românca nu a reușit niciodată în carieră să treacă de Evert în vreo finală, ele disputând cinci ultimele acte. Dar asta e deja o altă poveste.

21. 616 de dolaria primit Virginia Ruzici pentru victoria din 1978

337.000 de dolarierau premiile totale ale turneului feminin din 1978

64 de jucătoareau participat la ediţia din 1978

"Parisul şi Roland Garros-ul sînt pentru mine cele mai importante locuri din cariera şi din viaţa mea" Virginia Ruzici

"E foarte, foarte mult timp de cînd am cîştigat şi mă întreb unde s-au dus aceşti ani atît de repede? Uneori mă emoţionez, mai ales la mingile de meci din finalele masculine şi cele feminine. Virginia Ruzici

"Mai am şi acum trofeul din 1978. E mic, aşa. Îl păstrez, bineînţeles. E cel mai frumos trofeu, înseamnă cel mai mult pentru mine" Virginia Ruzici

Parcursul Virginiei Ruzici la Roland Garros 1978

Turul 1: M Blackwood (Can) 6-4, 6-0
Turul 2: E. Ekblom (Sue) 6-1, 6-3
Turul 3: F. Thibault (Fra) 6-3, 6-2
Optimi de finală: F. Bonicelli 6-7, 6-4, 8-6
Semifinale: B. Simon (Fra) 6-3, 6-0
Finala: M. Jausovec (Iug) 6-2, 6-2

Parcursul Virginiei Ruzici la Roland Garros 1980

Turul 1 I. Kloss (AfS) 6-4, 7-5
Turul 2 M Pinterova (Ung) 6-1, 6-2
Turul 3 M. Jausovec 7-6, 6-3
Sferturi de finală W Turnbull 6-2, 6-0
Semifinale D. Fromholtz (Aus) 7-6, 6-1
Finală C Evert (SUA 0-6, 3-6

2014 » Cît de aproape!

Două game-uri i-au lipsit lui Halep pentru a cuceri titlul la Paris în faţa Mariei Şarapova! A fost însă 6-4, 6-7 (5), 6-4 pentru rusoaică, în cel mai dur ultim act major pe care l-a disputat în viaţa ei.

de: Luminiţa Paul

Simona priveşte în gol şi două boabe de lacrimi, mici cît grăunţele de orez, i se agaţă de gene. Zgura e încă fierbinte, poartă adînc săpate urmele paşilor ei şi ai Mariei. Timp de 3 ore şi două minute, cele două au ţinut o arenă şi o lume întreagă cu emoţiile adunate în gît, un amestec delicios de tensiune, suspans şi încîntare. Văzîndu-i tristeţea expusă de ecranul din interiorul arenei "Philippe-Chatrier", spectatorii încep să-i scandeze numele.

Imediat, un zîmbet înfloreşte pe chipul fetei în vîrstă de 22 de ani care şi-a pus sufletul, nervii şi dibăcia pe teren pentru a cîştiga primul ei titlu de Mare Şlem. În prima finală jucată. În faţa unei jucătoare care nu lasă nimic şi nu iartă. Dar zîmbetul durează puţin, e preludiul unui alt val de lacrimi, cald şi eliberator. Degetele se aşază peste ochi, ochii albaştri care hipnotizează mingea. E nevoie de asta, dar, pînă la urmă, tot zîmbetul triumfă.

Setul 1: o oră

A fost aproape cea mai lungă finală feminină din istoria Roland Garros-ului. În 1994, Steffi Graf şi Arantxa Sanchez Vicario jucaseră 3 ore şi 4 minute, fetele prezentului au fost la 2 minute de acest reper. Dar asta contează mai puţin: uriaşă, zgomotoasă, teribilă e intensitatea cu care s-a petrecut totul. Primul set a durat 59 de minute. Simona a făcut prima break-ul, dar Şarapova a răspuns cu o serie furioasă de 5 game-uri, timp în care a lovit iute şi aspru ca un pumn de chili împrăştiaţi de teren.

Halep a întrerup iureşul şi chiar s-a apropiat la 4-5, dar a fost, pînă la urmă, 6-4 pentru rusoaică. În ciuda echilibrului, Maria şi-a lăsat mai mult amprenta pe setul întîi, agresivitatea ei a fost evidentă şi dominatoare. La fel a pornit şi actul secund, urcînd la 2-0. Aproape oricine în locul Simonei ar fi cedat atunci. Şi-ar fi spus că a făcut destul, că adversara e mai tare, că nu există soluţii eficiente pentru a potoli uraganul. Nu şi Halep. Ea e din alt aluat.

Setul 2: Cînd crisparea a dispărut

Împotriva curentului, ea a făcut rebreak-ul şi, de acolo, multe s-au schimbat. Parcă de atunci diferenţa dintre cele două a devenit mică, infimă, aproape insesizabilă. Braţul Simonei a pierdut orice urmă de crispare, mingile s-au lungit, unghiurile au căpătat sens. Serviciul s-a limpezit şi el, în timp ce Maria împingea contorul dublelor greşeli. De două ori a servit românca pentru set, la 5-4 şi 6-5, de fiecare dată Şarapova a egalat. Era poate nevoie şi de un tie-break între cele două şi asta au primit.

La 4-2 pentru Şarapova, se schimbă terenurile, cu două guri de apă smulse din sticlă. La 5-3, poate se fac deja socoteli, cît de aproape e rusoaica de victorie. Un meci decent, două seturi bune, se putea mult mai rău. Cînd se face însă 6-5 pentru Halep, pumnii se încordează din nou. Iar cînd rusoaica trimite un lung de linie afară, tribuna explodează. Toată lumea e în picioare.

Setul 3: Meci pentru istorie

Se joacă set decisiv din nou în finala feminină după 13 ani, de la Capriati- Clijsters în 2001 nu mai fusese nevoie de actul al treilea pentru deciderea învingătoarei. Maria merge la vestiar, să schimbe rochia înmuiată în transpiraţie. A fost ieri o căldură umedă, apăsătoare la Paris. Aşteptarea o prinde pe Simona făcînd mişcări de stretching.

La reluare, încep cu două break-uri la rînd. Pac-pac, ce se va întîmpla? din nou Şarapova se desprinde, 4-2, dar Halep revine la 4-4 şi hrăneşte speranţe imense. Acolo însă se rupe totul, o minge poate modifica uneori foarte mult. Încă puţine minute şi se termină. 6-4 pentru rusoaică, "cea mai grea finală de Mare Şlem din viaţa mea", spune ea. Mai tîrziu, va spune că a fost cel mai greu meci din viaţa ei.

Probabil că aşa e. Se vede în lacrimile Simonei, două grăunţe de orez lichid care se prind de gene. Apoi vine zîmbetul. Cel care promite că acesta e doar începutul. Şi nu e nimeni pe lumea asta acum care să creadă altceva!

1.123.267 de dolarieste premiul pe care l-a primit Simona Halep după finala pierdută în faţa Mariei Şarapova

 "Am plîns sub prosop cîteva minute, apoi am zîmbit. Mi-am spus că a fost prima mea finală de Mare Şlem, că trebuie să fiu fericită fiindcă am făcut tot ce am putut pe teren" Simona Halep

Traseul Simonei la Roland Garros 2014

Turul 1: Alisa Kleibanova 6-0, 6-2
Turul 2: Heather Watson 6-2, 6-4
Turul 3: Maria Teresa Torro Flor (Spa) 6-4, 6-0
"Optimi": Sloane Stephens (SUA, 15) 6-4, 6-3
"Sferturi": Svetlana Kuzneţova (Rus, 27) 6-2, 6-2
Semifinale: Andrea Petkovic (Ger, 28) 6-2, 7-6 (4)
Finală: Maria Şarapova (Rus, 7) 4-6, 7-6(5), 4-6