Articol de Luminița Paul - Publicat marti, 07 iunie 2022 09:00 / Actualizat marti, 07 iunie 2022 10:56
Rafael Nadal (36 de ani, 4 ATP) a cucerit al 14-lea titlu al său la Roland Garros, al 22-lea de Grand Slam, dar pentru a putea juca la Wimbledon va încerca un nou tratament pentru problema cronică de care suferă.
Luni întregi din 2021 a stat departe de tenis din cauza afecțiunii cronice care îi afectează piciorul stâng. A revenit cu dubii în 2022, însă lucrurile au mers bine o vreme, chiar excelent, spaniolul punându-și în palmares al 21-lea titlu de Mare Șlem la Melbourne, triumfând apoi la Acapulco și atingând finala la Indian Wells.
La Roma, problemele au revenit în forță, acolo unde în partida cu Denis Shapovalov a șchiopătat vizibil, grimasele de durere întregind un tablou al suferinței și îngrijorării.
Incertitudine înainte de Roland Garros
Va putea juca la Roland Garros? Dubiile au rămas în aer chiar și după ce Nadal a ajuns la Paris și a început să se antreneze. Ceea ce a urmat a depășit așteptările: Rafa a cucerit încă un titlu pe zgura sa preferată, cea de la Porte d’Auteuil, al 14-lea, atingând 22 de triumfuri majore și distanțându-se astfel la două lungimi de rivalii Novak Djokovici și Roger Federer.
Acest succes, cel mai improbabil și dificil din cariera ibericului, a avut un preț special: a putut juca după ce a făcut injecții în piciorul bolnav, "două înaintea fiecărui meci și a trebuit să iau și multe antiinflamatoare", după cum a povestit în conferința de presă în limba engleză.
Injecții de la distanță
„Nu pot juca având piciorul adormit”, a afirmat ferm. „Aici am evoluat în circumstanțe extreme, s-a făcut un blocaj, cu injecții de la distanță care se repercutează asupra nervilor. Am jucat fără durere, dar cu zero senzație în picior, e ca atunci când ești anesteziat la dentist, ca să vă faceți o idee despre ce se simte", a continuat el în spaniolă.
„Este ceva ce comportă însă riscul altor probleme, îți poți luxa glezna, spre exemplu, sau ceva mai grav”, a adăugat.
Pentru a putea participa și la Wimbledon, va încerca altceva. „Voi suporta o intervenție asupra celor doi nervi. Sunt injecții cu frecvență radio pulsatilă, care pot face să dispară senzația neplăcută, de durere. Se caută inhibarea nervului, care să rămână amorțit pe jumătate și să pot să am senzații în mod permanent. Chiar dacă sensibilitatea va fi redusă, ținta e ca durerea să fie mai mică", a detaliat Nadal.
Cum a ajuns Rafael Nadal în cârje de la 18 ani
Boala de care suferă, sindromul Muller-Weiss, s-a manifestat pentru prima dată în 2004, în turneul de la Estoril. Atunci a apărut întâia oară în cârje și chiar s-a pus problema renunțării la tenis.
Este o boală rară care constă în deformarea scafoidului, un os mic situat în partea mediană a piciorului. În afara consecințelor asupra mobilității, generează o durere dificil, aproape imposibil de suportat. „Este o boală care, chiar dacă apare în copilărie, începe să dezvolte simptome la 20, chiar 30 de ani", a explicat Jesus Vila Rico, director al revistei Societății Spaniole de Chirurgie Ortopedică și Traumatologie pentru TVE.
În cazul lui Nadal, ca sportiv de elită, acest lucru "a putut contribui la dezvoltarea mai precoce a simptomelor, de asemenea cu intensitate mai mare pentru că osul scafoid suportă o supraîncărcare mai ales în activitățile de impact. Cu cât activitatea e mai prelungită, durerea devine mai mare".
Cauze ale sindromului Muller-Weiss
- factor biomecanic: din cauza morfologiei piciorului. Se observă în cazuri în care metatarsianului degetului mare este mai scurt decât în mod obișnuit
- factor vascular: într-un anumit moment, în copilărie, din cauza unei răni, s-a modificat aportul sanguin al osului, scafoidul fiind ultimul care se osifică în timpul creșterii.
Boala nu este ușor de diagnosticat pentru că are cinci stadii de dezvoltare și în cele inițiale nu se observă nimic pe o radiografie obișnuită. „Doar când osul începe să se fragmenteze se pune și diagnosticul”, a adăugat doctorul Vila Rico. „De asemenea, cei care suferă de acest sindrom încarcă în mod excesiv partea exterioară a piciorului. Este o caracteristică unică a acestei afecțiuni".
Nadal: „Acum nu sunt pregătit să iau o decizie atât de importantă”
La momentul diagnosticului, Nadal a reușit să facă față problemelor după ce i s-au desenat niște pantofi speciali, unici, cu branțuri croite după forma piciorului său. „Acestea modifică presiunea, descărcând partea externă care lucrează excesiv și corijează tendința piciorului plat cu un sprijin în arcul median", spune medicul.
În plus, ajută antiinflamatoarele, fizioterapia și exercițiile de mobilitate. Pentru Rafael Nadal însă, toate acestea nu mai dau rezultatele de acum câțiva ani.
„Este o decizie de viață”, a mai spus fostul lider ATP. „O operație probabil că nu îmi va rezolva complet problema”, a adăugat. Intervenția presupune „transformarea unei articulații într-un blocaj de os. Evident, acest lucru face ca durerea să scadă, mișcarea nu mai produce durere, însă poate avea consecințe pentru că se pierde mobilitatea”, explică traumatologul Diego Garcia-German.
În plus, recuperarea postoperatorie ar dura mult și nu ar fi asigura că se poate practica apoi o activitate sportivă la nivel înalt. „Acum însă nu sunt pregătit pentru a lua o hotărâre atât de importantă”, a încheiat Nadal. Ceea ce e sigur este că nu va mai juca având piciorul complet anesteziat.
Voi merge la Wimbledon dacă și corpul meu este pregătit pentru asta. Este un turneu pe care nu vreau să-l pierd, nimeni nu vrea asta. Dacă pot juca fără antiinflamatoare, da, dacă nu, atunci nu. Nu vreau să mă pun din nou în această situație
Dacă voi putea fi fericit jucând tenis cu ceea ce am, atunci voi continua. Dar dacă nu se poate, atunci voi face altceva în viață
- Rafael Nadal