Articol de Luminiţa Paul, Roxana Fleşeru - Publicat miercuri, 01 mai 2013 00:00 / Actualizat miercuri, 01 mai 2013 15:52
Românul în vîrstă de 31 de ani, clasat al 54-lea în lume, a reuşit săptămîna trecută, la Bucureşti, cel mai bun rezultat al său din ultimele două sezoane. El se vede pe drumul cel bun, dar încă la distanţă de ce juca în 2005-2008. Nu regretă că anul trecut a jucat în challenger-uri pentru a-şi îmbunătăţi clasamentul.
Trăieşte o a doua tinereţe în tenis. Una pe care şi-a construit-o singur, luînd decizii drastice atunci cînd alţii ar fi renunţat de tot la sport. Anul trecut, în iunie, era pe locul 153 în lume şi rezultatele nu se legau. După 8 ani încheiaţi în Top 100, dintre care ultimii cinci consecutivi, totul părea că se destramă.
Atunci, Victor a avut tăria de a se întoarce iar în circuitul challenger, cum spune el, să se bată cu destine diverse. Acum, este răsplătit. Rezultatul de la Bucureşti, sferturi de finală, e un indicator al creşterii. El vrea mai mult. Poate o nouă oprire pozitivă să fie chiar săptămîna aceasta, cînd joacă la Estoril.
- Victor, ai hotărît să schimbi ceva în cariera ta în urmă cu un an şi jumătate şi spuneai din 2012 că simţi cum lucrurile se mişcă. La ce nivel te vezi acum?
- Într-adevăr, situaţia s-a îmbunătăţit mult faţă de acum doi ani, doi ani şi jumătate. Atunci tocmai terminasem colaborarea cu Firicel Tomai şi pentru mine lucrurile se duceau în jos din punctul de vedere al tenisului. Nici acum nu sînt la maximum, mai e mult loc de crescut. E destul de greu, nu ştiu cît o să trebuiască să aştept, e nevoie de răbdare. Pe de altă parte, vreau să mă bucur de fiecare meci cîştigat. Sferturi de finală la Bucureşti reprezintă un rezultat bun, cum n-am mai avut de aproape doi ani.
"Altă şansă nu există"
- Şi totuşi, unde te plasezi?
- Încă sînt lucruri care nu merg cum vreau eu. Nu joc aşa cum o făceam în 2005, cînd am jucat "sferturi" la Roland Garros, sau în 2008, cînd am cîştigat la Gstaad. Dar totul se îndreaptă spre bine. Nu ştiu ce va fi în sezonul de zgură, pe care mizez, dar sper să vină rezultate bune.
- Cît de greu ţi-a fost anul trecut să iei decizia de a te întoarce la challenger-uri după ce n-ai obţinut ceea ce aşteptai în turneele ATP?
- Mi-a fost foarte greu, însă altă şansă nu exista. În sportul acesta trebuie să accepţi şi asemenea situaţii. Dacă voiam să urc în clasament, n-aveam alternativă. Pur şi simplu, se punea problema dacă să mai joc tenis sau nu şi atunci am ales să o iau de la capăt, de jos. Să mă confrunt cu destine pentru că întîlneşti jucători care şi-au petrecut toată viaţa în challenger-uri, alţii care sînt în urcare, îşi fac baza aici, şi alţii pe final de carieră.
- Te simţi răsplătit din punctul de vedere al performanţei pentru această repoziţionare, pe care poate alţii n-ar fi acceptat-o?
- Da pentru că datorită acelui loc în clasament obţinut pe baza rezultatelor din challenger-uri, acum joc numai turnee ATP. Am fost pe tablou direct şi la cele de categorie ATP 500, la Rotterdam, la Dubai. Voi fi sigur la Roland Garros, poate şi la Madrid, cu puţin noroc. Important e că joc împotriva celor mai buni din lume. Dacă răsplata e de acest gen atunci merită să fi jucat în challenger-uri.
Libertate şi experienţă
- Se modifică plăcerea de a juca o dată cu trecerea anilor? Poate nu mai e atît de spontană, dar e mai rafinată...
- Să vă spun cum a fost în cazul meu.
- Chiar te rugăm.
- Cînd eram ceva mai tînăr, pe la 23-24 de ani, jucam din instinct. Eram liber, nu mă gîndeam la foarte multe lucruri, eram entuziasmat de tot ce mi se întîmpla. Era frumos. Apoi, simţi că te maturizezi, te preocupă alte lucruri pentru că viaţa ta se schimbă. Familie, responsabilităţi. Începe să fie din ce în ce mai greu pe teren, începi să cîntăreşti mai mult, nu mai ai mintea liberă. Toată lumea ştie că performanţa se face cînd eşti tînăr pentru că eşti detaşat din punct de vedere mental, dar eu am ideea aceasta, că şi experienţa te ajută mai tîrziu să reuşeşti diverse lucruri.
- Tu ai lucrat în mod special la capitolul mental.
- Da, să încerc să mă detaşez de exterior, să rămîn doar eu, adversarul şi mingea. Acum apreciez altfel lucrurile, rezultatele mi se par mai frumoase.
"E important să ai o echipă"
- Ai şi un antrenor.
- Am început să colaborez anul acesta cu un francez de la Academia Mouratoglu, Jean Francois Bachelot.
- A fost jucător de tenis, nu?
- Da. Deja m-a însoţit la cîteva turnee, a fost în American împreună cu mine, şi la Bucureşti.
- E greu să stai multă vreme fără antrenor. Spunea asta zilele trecute şi Gilles Simon, care e în căutarea cuiva cu care să lucreze. Pe tine în ce fel te ajută Bachelot?
- Discutăm despre adversari, despre tactică. Exersăm la antrenamente diverse scheme, combinaţii de lovituri care mă pot ajuta în meciuri. Ţinem cont şi de partea mentală. E important să fiu detaşat la antrenamente pentru că asta poate să mă ajute şi în meciuri. E important, de asemenea, să ai o echipă lîngă tine care să te sprijine, să te încurajeze, dar şi să-ţi spună cum s-au văzut lucrurile din afară. Poate tu eşti prea concentrat pe meci şi nu observi unele aspecte.
- Cum a fost acel cantonament în Mauritius, de la finalul anului trecut, cu cei de la Mouratoglu?
- Frumos, o experienţă bună. Am văzut ce înseamnă o echipă de profesionişti, cum se fac antrenamentele, cum e să ai o idee de pregătire fizică. Acolo nimic nu e la întîmplare, mi-a plăcut ce-am văzut, mai ales că, venind din România, nu eram familiarizat cu aşa ceva.
- Cît de mult contează acum s-o ai pe soţia ta, Andreea, lîngă tine la anumite turnee?
- Mă ajută foarte mult, mai ales că acum cîţiva ani nu ne permiteam din punct de vedere financiar. Am făcut efortul acesta, vrem să avem şi copii şi e normal să fim mai mult timp împreună. Vreau să mă bucur pe cît posibil de aceşti ani ai carierei, care sînt ultimii, oricît mi-aş dori eu mai mult, şi să mi-i fac cît mai uşori.
În turul 2 la Oeiras
Victor Hănescu a reuşit să se califice ieri în turul doi la Oeiras, turneul portughez dotat cu premii în valoare totală de 467.800 euro. Românul a trecut ân două seturi identice, 6-4, 6-4 de reprezentantul gazdelor, Rui Machado, numărul 330 ATP, un jucător care a fost însă numărul 59 mondial în 2011. În turul 2, Victor îl va întîlni pe al 6-lea favorit, francezul Benoit Paire. Hănescu şi-a asigurat pentru accederea în turul secund un cec de 7.100 de euro şi 20 de puncte ATP.
1 titlu are Victor Hănescu în palmares, Gstaad 2008, şi alte patru finale jucate, Bucureşti 2007, Stuttgart 2009, Casablanca 2010, Nisa 2011
26 e locul cel mai bun ocupat de român în clasamentul mondial, în iulie 2009
11 challenger-uri a disputat anul trecut Hănescu, cîştigînd 3 şi jucînd alte 3 finale
)
)
)
)
)
)
)
