Articol de Roxana Fleşeru - Publicat marti, 07 iulie 2020 15:31 / Actualizat marti, 07 iulie 2020 16:47
Jana Novotna și Goran Ivanisevic au câștigat la Wimbledon când nimeni nu mai credea că e posibil, ștergând din dreptul numelor lor ștampila de simpli finaliști
- În perioada 29 iunie-12 iulie era programat turneul de la All England Club, anulat însă din cauza pandemiei de COVID-19. GSP vă oferă în schimb amintiri, povești și momente inedite
Două dintre poveștile impresionante ale turneului de la Londra sunt cele ale cehoaicei Jana Novotna și croatului Goran Ivanisevic. Ambii au suferit mult pe terenurile de All England Club, însă tot acolo au trăit și cele mai frumoase momente ale carierei.
Un umăr regal drept sprijin
Novotna a rămas în inimile englezilor, după ce în 1993, a sărit peste orice protocol și a plâns neconsolată pe umărul Ducesei de Kent la festivitatea de premiere. Cehoaica pierduse finala în fața lui Steffi Graf cu 6-7 (6), 6-1, 4-6, după ce condusese cu 4-1 și 40-15 în decisiv. „Jana este extrem de periculoasă pentru că are atingeri fine la fileu, dar poate să joace la fel de bine și de pe fundul terenului. Mi-a părut rău pentru ea, e mai bună decât alte jucătoare din circuit. Suntem de aceeași vârstă, e o fată foarte drăguță și o competitoare extrem de fair-play", spunea atunci Graf.
Momentul eliberării
Patru ani mai târziu, Novotna revenea în finală pe iarba londoneză, însă ceda în fața Martinei Hingis cu 6-2, 3-6, 3-6. În 1998 avea să fie anul triumfului pentru Jana, care le-a învins pe Kleinova, Panova, Morariu, Spîrlea, V. Williams și Hingis până în finală, unde a trecut de Nathalie Tauziat cu 6-4, 7-6 (2).
A fost primul trofeu la Wimbledon, totodată și primul, și singurul trofeu de Mare Șlem al carierei pentru Novotna. „Am fost extrem de fericită pentru ea. Merita să câștige, la fel cum ar fi meritat și împotriva mea, și în finala din anul precedent", spunea Steffi Graf. Consumul fizic și psihic până a ajunge la "Venus Rosewater Dish" a fost intens și de aceea, în 1999, a decis să-și încheie cariera la 31 de ani.
Nu s-a desprins total de tenis, comentând și chiar antrenând. În 2010 s-a întors să locuiască în Cehia, după o bună perioadă petrecută în SUA. Jana Novotna a decedat în noiembrie 2017, la doar 49 de ani, după ce a pierdut lupta cu cancerul.
2 este cel mai bun lococupat de Jana Novotna în carieră, atins pe 7 iulie 1997
53-13 esteraportul dintre meciurile câștigate și cele pierdute de Jana Novotna la Wimbledon în cele 14 participări
Nebunie din Croația
Goran Ivanisevic a surprins o lume întreagă în 2001, când, la 29 de ani, cu trei finale cedate la Wimbledon în fața lui Andre Agassi și Pete Sampras, a reușit să iasă învingător. Era locul 125 în lume, împachetase numai trei tricouri și două rachete, câștigase doar nouă meciuri în acel an, avea dureri teribile la umărul stâng, iar pentru a intra pe tabloul principal a avut nevoie de un wild card. Se gândea că e ultima sa participare, iar cele trei ultime acte pierdute, în 1992, 1994 și 1999, atârnau greu.
A început turneul cu o victorie la Jonsson, apoi a trecut de Moya, de Roddick, de Rusedski, de Safin și de Henman. Până aici cunoștea drumul. Apoi l-a avut adversar pe Pat Rafter. A urmat o finală cu multe emoții și reușite pe care croatul a câștigat-o în cinci seturi, cu 6-3, 3-6, 6-3, 2-6, 9-7. „Nu-mi vine să cred că am putut să ating trofeul! Acum nu-mi mai pasă dacă o să mai înving în vreun meci până la finalul carierei. Nu mai vreau să joc, gata! E ca și cum a venit sfârșitul lumii", a spus atunci Goran în entuziasmul victoriei.
A fost primul și singurul trofeu de Mare Șlem din cariera stângaciului născut la Split. Din cauza problemelor medicale, avea să mai dispute doar trei turnee de Mare Șlem, în 2001 la US Open, în 2002 la Australian Open și în 2004 la Wimbledon. Ultimul său meci fiind jucat pe iarba londoneză contra lui Lleyton Hewitt pe Terenul Central. Ivanisevic, 48 de ani, este acum antrenorul lui Novak Djokovic.
2 este cel mai bun lococupat de Goran Ivanisevic în carieră, atins pe 4 iulie 1994
49-14 este raportuldintre meciurile câștigate și cele pierdute de Goran Ivanisevic la Wimbledon în cele 15 participări
Exemplu "tricolor" la dublu
Până a ajunge la trofeul de la All England Club în 2015, Horia Tecău a trăit trei dezamăgiri. Câștigător de două ori la juniori, alături de Florin Mergea, în 2002 și 2003, românul și-a dorit enorm să triumfe și la seniori. În 2010 , 2011 și 2012, făcând pereche cu Robert Lindstedt, a fost foarte aproape, însă Jurgen Melzer/Philipp Petzschner, frații Bryan și Jonathan Marray/Frederik Nielsen i-au stat în cale.
Visul lui Horia avea să devină realitate în 2015, când, alături de Jean-Julien Rojer, a devenit campion la Wimbledon, după o finală câștigată cu 7-6(5), 6-4, 6-4 în fața perechii Jamie Murray/John Peers.
Citește și alte episoade despre Wimbledon:
)
)
)
)
)
)
)
