Articol de Roxana Fleşeru - Publicat joi, 09 iulie 2020 17:28 / Actualizat joi, 09 iulie 2020 18:21
Daniel Dobre, antrenorul de 51 de ani, fost colaborator al Simonei Halep, vorbește despre legăturile sale cu turneul de la All England Club și despre calitățile pe care trebuie să le aibă un jucător pentru a evolua cât mai bine pe suprafața verde.
- În perioada 29 iunie-12 iulie era programat turneul de la All England Club, anulat însă din cauza pandemiei de COVID-19. GSP vă oferă în schimb amintiri, povești și momente inedite
E tehnicianul care a colaborat de cele mai multe ori cu fostul lider mondial, fie din postura de al doilea antrenor, cum a fost în 2014, la Turneul Campioanelor și în 2016 la Wimbledon, fie din postura de amic, în 2015 la același turneu, sau ca antrenor cu drepturi depline în 2019. Firea liniștită și calmă a românului în vârstă de 51 de ani s-a potrivit cu cea a campioanei.
Drumurile lor s-au despărțit încă o dată la finalul lui 2019, când Simona a simțit nevoia unei voci noi în echipa sa, dar o reunire nu e scoasă din calcul la un moment dat.
Ce face acum Daniel Dobre? „Am un club cu prietenul și colegul meu Adi Marcu, pe care-l gestionăm, unde lucrez cu o grupă de copii mai mici. Mai ajut și federația din funcția de director tehnic pe anumite proiecte. Încercăm acum, că s-au rezolvat problemele legale, să construim ceva", a spus el.
La aproape un an de la succesul Simonei Halep, tehnicianul își povestește amintirile despre acest turneu, curiozitățile pe care le-a avut în legătură cu el, cum s-a simțit la prima vizită, dar și calitățile pe care trebuie să le aibă un jucător pentru a se descurca pe iarbă.
- Domnule Dobre, cum vă raportați la Wimbledon, la ce vă gândiți prima oară?
- La primele imagini cu Bjorn Borg și John McEnroe, din anii '80. Atunci am început să mă uit și să joc tenis, aveam 10-11 ani și mai dădeau turnee la televizor pe vremea aceea. Îmi aduc aminte de acea finală din 1980. Prima oară când am văzut terenurile verzi mi se părea ciudat să fie așa, pentru că noi jucam aici doar pe zgură, nu știam că există și alte suprafețe. A fost o surpriză să vezi oamenii jucând pe iarbă, la noi era folosită pentru fotbal!
- V-ați gândit vreodată că o să ajungeți acolo?
- Bineînțeles că nu, ca jucător nu am fost atât de bun, iar ca antrenor, cum am început eu prima dată, prin Turcia, la nivel de jos, nu credeam că e posibil. În 2015 am pășit acolo prima dată, cu Simona. Am fost foarte impresionat de tot. Este un turneu special, nu se poate compara cu nimic, ca atmosferă, ca decor, flori, iarbă, ca rigurozitate vizavi de reguli, ca personal, care este deosebit.
- Într-un top personal, pe ce loc ați pune acest turneu?
- Pe primul loc și nu neapărat pentru că a câștigat Simona, acest lucru este un plus, ci pentru tot ce înseamnă acest turneu. Eu sunt un tip mai liniștit, îmi plac atmosfera calmă, regulile, iar Wimbledon-ul mi se potrivește perfect.
Înlocuitor pentru iarbă
- De-a lungul anilor, ce lucruri ați fost curios să aflați lucruri din bucătăria internă a turneului?
- În primul rând regulile, cum poți să ajungi membru, cum se organizează, cum se lucrează, când se deschid terenurile, cum se pregătesc. De la an la an le vezi, le auzi. Bineînțeles, alături de Simona, ești primit altfel, la alt nivel. Am fost și cu Alexandra Dulgheru, în 2018. E o altă viziune a juca pe terenurile mari, a te antrena pe terenurile de meci, ceva ce nu este decât pentru favoriți. Curiozitatea a existat întotdeauna. În fiecare an au venit cu ceva nou, bine, la toate turneele mari sunt noutăți pentru jucători.
- V-ați interesat și la câți centimetri se tunde iarba?
- Nu am mers chiar atât de departe, dar mi-am dorit să știu cum dau drumul spectatorilor, cum joacă doamnele care sunt membre ca să nu strice iarba, cum se protejează de ploaie suprafața și am aflat că bagă un tun de aer care ridică prelata pentru a face umiditate. Sunt multe lucruri, cum sunt împărțite vestiarele pentru că sunt unele pentru jucătoarele de top și altele pentru restul. Cum sunt tratați oamenii care lucrează acolo, ceva de genul dacă lucrezi 45 de ani la club, ai locul rezervat pentru tine și familie sus, în tribună, pe Central.
- Chiar dacă nu avem terenuri de iarbă, România a avut unele rezultate înaintea Simonei Halep, mai ales la juniori. Cum credeți că a fost posibil?
- Datorită calității jucătorilor. Pe iarbă trebuie să ai un joc deosebit, vizavi de tehnică, de deplasare și așa mai departe. Și pentru că s-au putut pregăti pe suprafețe rapide. Pe vremuri, iarba era foarte rapidă, iar la noi se juca iarna pe un parchet sau pe dușumea, era același lucru. Între timp, iarba a devenit mai "umană" , adică mai lentă, se poate juca mult mai bine din spate și ca atare, singurul lucru la care trebuie să fii atent e deplasarea.
- Și la mai ce?
- Dacă reușești să te deplasezi bine, te adaptezi mult mai ușor la săritura mingii pentru că suprafața nu mai este atât de rapidă. Calitatea jocului și capacitatea de a te adapta sunt cele mai importante când treci pe iarbă. Am avut tot timpul jucători talentați și avem în continuare, care pot juca bine pe această suprafață. Nu toată lumea trebuie să aibă terenuri de iarbă, nu cred că sunt zece țări în lume care să aibă și pentru ceilalți este același lucru.
"Capacitate de a controla mingea la viteză mare"
- De ce are nevoie un jucător pentru a fi bun pe această suprafață?
- Partea tehnică: trebuie să servească, serviciul slice, adică tăiat e mai important decât serviciul kick, cel cu efect. Al doilea lucru: să poată să coboare bine sub minge, din genunchi sau, spre exemplu, cum e Simona, care are centrul de greutate mai jos, nu are nevoie să se lase prea mult pe ei. Trebuie să fii mobil pentru că nu poți să aluneci ca pe zgură sau pe hard, trebuie să fii mobil și în același timp puternic ca să împingi din poziții diferite. Este o combinație de tehnică și deplasare, plus știința jocului, mingea alunecă altfel pe iarbă, trebuie să intuiești mai bine decât pe alte suprafețe, unde ai mai mult timp de reacție.
- Ce v-a făcut să spuneți că Simona poate să câștige pe iarbă, chiar probabil înainte ca ea să creadă acest lucru?
- Rezultatele ei pe iarbă nu au fost niciodată rele. A avut semifinală cu Bouchard pierdută dureros și ghinionist din cauza acelei entorse și sferturile de finală din 2016 și 2017. Au fost meciuri bune, eu am văzut-o evoluând pe suprafețe rapide afară sau în sală, unde a jucat foarte bine.
- Ce ați dedus din aceste experiențe?
- Mi-am dat seama de capacitatea ei de a controla mingea la viteză mare, de a se mișca bine, în plus serviciul, care este ca și făcut pentru iarbă, poate să dea foarte bine slice-ul, toate aceste lucruri m-au făcut să cred. Este o jucătoare căreia îi plac schimburile rapide. Simona, în perioada junioratului și a trecerii la seniorat, a avut întotdeauna un joc rapid, termina punctele foarte repede, iar pentru iarbă acest lucru este un avantaj. Are capacitatea de a ține mingea lung în joc datorită faptului că se mișcă foarte bine. Știind toate aceste lucruri și punându-le cap la cap, tot timpul i-am spus că poate să facă rezultate bune pe iarbă.
Djokovici și Serena
- Care credeți că e jucătorul care joacă perfect pe iarbă?
- E greu de spus... Djokovici are un joc bun pe iarbă, chiar mai bun decât ceilalți pentru că, pe lângă faptul că se mișcă bine, joacă și drept, joacă și înalt, returnează foarte bine.
- Și din istoria tenisului?
- Sunt greu de comparat perioadele, înainte se juca numai serviciu-voleu, nu existau schimburi lungi de mingi. Chiar vorbeam cu colegi ai mei antrenori sau cu jucătorii și ne întrebam cum ar arăta o finală Boris Becker contra lui Nadal. Dacă ar juca pe suprafața de acum, atunci l-ar bate Nadal ușor, dacă ar face-o pe cea de atunci, Becker l-ar rupe. E greu de comparat!
- Dintre fete?
- Pfuu, Serena clar și Venus pe vremuri, când juca o făcea foarte bine. Navratilova, dar după cum am spus, era altă suprafață. Nici Șarapova nu trebuie uitată. Însă când era Serena în formă, nimeni nu-i stătea în cale pe orice suprafață, dar mai ales pe iarbă.
- Ce vă mai doriți ca antrenor?
- Să ajut generația următoare să meargă pe urmele fetelor și băieților care au făcut rezultate, cândva să urmeze schimbul de generații. Cel mai mult mi-aș dori să dau din experiența mea și altor antrenori, ca să rămână ceva, să nu se piardă. Iar ei, mai departe, să crească alți copii, pentru că doar așa merge, dacă ții pentru tine, nu ajuți pe nimeni. Îmi place să lucrez cu antrenorii mai tineri, mereu am avut antrenori care au crescut pe lângă mine, acest lucru vreau să-l fac pe mai departe.
- V-au ajutat experiențele din circuitul WTA?
- Ceea ce înveți acolo, pe tur, nu ai cum să înveți în altă parte, sunt experiențe unice. Nu numai de ceea ce trăiești, ci și ce înveți ca antrenor. Dacă nu ești acolo, nu poți să-ți dai seama cât de buni sunt sportivii sau cât de mult muncesc, cât de serioși sunt. La noi, partea asta cu munca și cu disciplina nu prea se ia în serios, toată lumea se vede următoarea Simona Halep, dar nimeni nu vrea să facă aceleași sacrificii. Venind de acolo și explicând, lumea începe să se gândească și așa ai o șansă să-i ajuți pe sportivi să se schimbe.
Prima oară când am văzut terenurile verzi mi s-a părut ciudat să fie așa pentru că noi jucam aici doar pe zgură, nu știam că există și alte suprafețe! A fost o surpriză să vezi oamenii jucând pe iarbă, care la noi era folosită pentru fotbal.
- Daniel Dobre
Eu sunt un tip mai liniștit, îmi plac atmosfera calmă și regulile, iar Wimbledon-ul mi se potrivește perfect
- Daniel Dobre
Îmi doresc să ajut generația următoare să meargă pe urmele fetelor și băieților care au făcut rezultate, cândva să urmeze schimbul de generații. Cel mai mult mi-aș dori să dau din experiența mea și altor antrenori, ca să rămână ceva, să nu se piardă.
- Daniel Dobre
Dorință pentru un elvețian
Daniel Dobre a vorbit de mai multe despre admirația pe care o are pentru jocul lui Stan Wawrinka. Elvețianului în vârstă de 35 de ani îi mai lipsește din palmares doar trofeul de la Wimbledon. Va reuși să-l câștige? „Ar fi visul meu. Chiar înainte de startul ediției din 2019 m-am întâlnit cu el la Wimbledon, ne știam pentru că Simona ne prezentase la Roland Garros. O așteptam pe ea să iasă din vestiar și ne-am salutat, l-am întrebat ce mai face”
„Apoi i-am spus: <Stan, după mine, ești cel mai mare jucător, dar dacă o să câștigi la Wimbledon, o să fii pentru toată lumea. Hai, fă ceva!>, iar el mi-a răspuns: <Ce vrei să fac? Mai mult de șase ore pe zi nu mă pot antrena, tu crezi că eu nu vreau?>. Foarte drăguț a fost. Mi-ar plăcea să câștige, nu știu cât mai poate să joace. Bun, jocul pe care-l are nu e chiar tăiat pentru Wimbledon, dar cu puțin noroc, i-aș dori din inimă", a povestit Dobre.
Obiective personale
Daniel Dobre spune că nu a primit oferte de la alte jucătoare, după ce a încheiat colaborarea cu Simona Halep la finalul lui 2019. „Am lucrat doar cu românce, nici n-am ieșit prea mult din cercul nostru. Deși am relații bune cu multă lume, nu am primit. Nu cred că aș fi acceptat pentru că aveam alte obiective profesionale, dar mai ales personale", a spus Dobre.
Apoi a continuat. „Sunt în relații foarte bune în continuare cu Alexandra Dulgheru, cu Irina Begu, chiar cu Jaqueline Cristian am mai colaborat, dar fiecare are treaba ei. Fetele au antrenori buni lângă ele și cu toate că vorbim, nu am mers în această direcție"
Citește și alte episoade despre Wimbledon:
Transfer pe axa FCSB - MLS? » Informații de ultim moment obținute de GSP.ro
)
)
)
)
)
)
)
)
)
