Articol de Roxana Fleşeru - Publicat sambata, 05 mai 2018 09:54
Astăzi se joacă Final Four-ul (semifinalele) Ligii Campionilor la volei feminin, în Sala Polivalentă de la București;
- În prima semifinală, ora 16:00 - VakifBank Istanbul - Imoco Volley Coegliano;
- În a doua semifinală, ora 19:00 - Volei Alba Blaj - Galatasaray Istanbul;
Darko Zakoci, antrenorul celor de la Alba Blaj, care joacă, azi, împotriva lui Galatasaray în semifinalele Final Four-ului Ligii Campionilor, a identificat ce leagă, dar și ce desparte România de Serbia.
În primele minute ale unei întâlniri cu Darko Zakoci te lovește seriozitatea interlocutorului. Apoi vine uimirea că vorbește românește, dar nimic nu se poate compara cu pasiunea pe care o simte atunci când povestește despre volei.
Într-o zi extrem de călduroasă de aprilie, pe o terasă din Blaj, preferata sârbului, cu un fundal asigurat de melodii la modă, tehnicianul în vârstă de 54 de ani a vorbit despre sportul care i-a definit viața.
Zakoci a jucat volei, a fost ridicător, dar la 23 de ani a trebuit să spună stop din cauza unor probleme medicale.
Apoi s-a orientat spre antrenorat, iar povestea continuă și azi, după 30 de trofee cucerite în Serbia și România. La Blaj e de la finalul lui 2014, iar impactul său a fost atât de mare încât Sala Polivalentă care se va construi în micuțul oraș ardelean îi va purta numele.
- Domnule Zakoci sunteți de mulți ani în România...
- Aproape zece ani.
- A fost o întâmplare că ați ajuns aici, ce v-a făcut să rămâneți?
- A doua oară a fost o surpriză când am ajuns la Blaj, dar așa e viața noastră. Au venit oferte corecte, bune, cu ambiții. Eu am acceptat.
- Cu ce vă ocupați timpul în Blaj, atunci când nu sunteți la meciuri sau antrenamente?
- Nu prea am mult timp. Eu sunt 24 de ore cu voleiul și când dorm. Mai ies la cafea cu prietenii, cu asistenții mei, când am timp joc tenis.
- Cum de Serbia e atât de bună în volei, e vorba de istorie, de tradiție?
- Da, tradiția din ex-Iugoslavia. Oamenii iubesc sportul, chiar dacă nu sunt sportivi, oamenii iubesc sportul. Și mentalitatea că niciodată nu trebuie să renunți, suntem luptători și așa facem și la sport.
- Ce diferențe și ce asemănări sunt între mentalitatea românească și cea sârbă?
- Semănăm la mâncare, la muzică, dar la sport nu.
- Puteți să elaborați.
- (zâmbește) Cred că e suficient.
Mereu trebuie să înveți ceva nou
- Care este filosofia dumneavoastră de antrenor?
- Cum am zis, un om trebuie să fie serios sută la sută, concentrat pe treabă, fiecare timp pregătit pentru fiecare antrenament, pentru fiecare meci. Jucătorii simt asta și e important să aibă încredere în munca ta. Și mereu trebuie să înveți ceva nou, niciodată și după multe trofee, eu am peste 30 adunate, dar niciodată nu m-am oprit din a învăța ceva. În fiecare an, în fiecare ocazie, în fiecare vorbă cu alți colegi am învățat ceva nou și așa trebuie făcut în întreaga viață până la sfârșitul carierei. Sunt mulți colegi tineri, care sunt antrenori buni, care mulți știu voleiul, problema e atunci când gândesc că au ajuns la maximum și nu caută să învețe ceva nou.
- Dacă ar fi să alegeți un moment din cei patru petrecuți la Blaj, care e momentul care v-a mulțumit cel mai mult?
- Fiecare cu semnificația lui, dar primul titlu rămâne special pentru că nimeni nu se aștepta. Eu nu am fost de la începutul sezonului, am ajuns la finalul lui octombrie, nimeni nu a pus presiune în acel an pentru a câștiga campionatul, dar noi am reușit. Dar și această calificare în Final 4.
- În cât timp ați învățat limba română?
- Și acest lucru dace parte din seriozitatea cu care tratez meseria de antrenor. Eu de la începuturi am simțit că nu e greu pentru mine să învăț limba română, eu știam limba italiană și sunt multe cuvinte care seamănă. Vorbesc cu unele greșeli. Când am ajuns la lotul României, toate fetele vorbesc bine limbi străine, mai ales limba engleză, dar pentru mine a fost un scop să pot vorbi cu ele în limba română și acolo a fost primul motiv pentru a învăța limba română.
"Aveți noroc că trăiți împreună"
- Aveți trofee în multe țări, ce vă mai doriți ca antrenor?
- Mereu îmi doresc câte ceva, dar dorința mea este să cuceresc titlul în Liga Campionilor, fiecare om care antrenează face din acest lucru un scop.
- Cum ați caracteriza cei 10 ani de experiență în România?
- Voi, ca popor, sunteți unici, sunteți singurul vecin cu care noi nu am avut probleme și am recunoscut multe lucruri care ne aduc aproape, respect mult tradiția, cultura voastră, am avut ocazia să văd și multe orașe și multe monumente istorice. România pentru mine este ceva ce a fost ex-Iugoslavia, cu părți diferite și oameni diferiți cu culturi diferite, dar voi aveți noroc că trăiți împreună.
- Credeți că mentalitatea de luptă până în ultima clipă a sârbilor vine și din faptul că tot timpul au avut de luptat cu ceva, că au fost multe probleme?
- Sigur. Sunt ceva greșeli și din partea noastră.
- Tot timpul a trebuit să luptați pentru pace.
- Da, este ceva care este în mentalitatea noastră, în sângele nostru. Nu am avut multă înțelegere din alte părți ale lumii.
Îl admiră pe Djokovici
Atunci când mai are timp, Darko Zakoci se mai aventurează pe terenul de tenis. La întrebare ce jucător admiră, el a răspund cu un zâmbet și aproape instantaneu:
"E ușor: Novak Djokovici. El este ambasadorul nostru în lume, reprezintă un mod al poporului nostru și al țării noastre, așa cum au fost și alți sportivi sârbi, cum ar fi la baschet, la volei și polo". Deținătorul a 12 trofee de Mare Șlem însă nu traversează o perioadă prea bună. "Așa e viața. Nu doar pentru el, pentru toți oamenii așa e viața, cu perioade bune și perioade mai puțin bune. La fel a fost și pentru Federer și pentru Nadal. Nu e ușor să fii mereu în top", a explicat tehnicianul.
"Viață cu pace"
Darko Zakoci a marcat istoria a doua echipe de volei din România, Tomis Constanța și Alba Blaj. În care dintre cele două orașe s-a simțit cel mai bine? "Ambele au avantajele lor. Acum, eu și familia trăim la Belgrad, dar eu sunt născut într-un oraș mic, la Užice, așa cum e Blajul. Acolo am obținut primele mele succese și eu zic că pentru performanță orașele mici sunt favorabile. Se trăiește pentru volei, toată lumea știe sportul, are dreptate când vorbește cu tine despre volei. În orașele mari succesul trăiește o zi, în schimb în orașele mici când se pierde, nu se iartă așa ușor, când se câștigă se sărbătorește mai mult. Îmi place totul la Blaj. Și atmosfera, și orașul, și oamenii. E viața cu pace și pentru volei e bine, e mai multă concentrare și în rândul fetelor la antrenamente și meciuri", a spus el.
"Voleiul e condus de impresari"
Darko Zakoci are mână liberă la Blaj, el fiind cel care își alege jucătoarele, și în funcție de buget își formează echipa.
"Înainte era mai ușor. Acum s-au schimbat și aceste lucruri. Treaba e acum condusă de impresari, de agenți, depinde și de bugetul clubului. De multe ori îți dorești o jucătoare și nu este dispusă, depinde de ambiția lor", a explicat sârbul.
În plus mai există o piedică:
"Aici, la Blaj, sincer nu e ușor pentru că sunt unele jucătoare care nu vor să vină într-un oraș așa de mic. În fiecare an e greu să faci echipa, eu zic că de multe ori pentru mine sezonul e mai ușor pentru că atunci când se termină încep problemele, e o mare muncă să construiești din nou o echipă pentru anul următor. Nu suntem în poziția de a ține doi sau trei ani baza echipei, aceasta e cea mai mare problemă, maximum două sau trei jucătoare rămân".
"Sunt dur în primul rând cu mine"
Pentru că nu zâmbește prea des lui Darko Zakoci are renume de dur.
"Eu sunt dur în primul rând cu mine. Sunt profesionist și așa văd lucrurile, noi trăim în această lume foarte bine, avem salarii bune, mai bune decât mulți oameni, decât părinții, frații sau prietenii noștri și asta trebuie să merite. Avem o viață diferită, nu avem mult timp liber când e sezon și nu știu de ce spun că sunt dur, e doar seriozitate. Voleiul e specific, cum e tenisul de masă, nu e prea mult timp, doar momentele decid și aceste momente trebuie să fie pregătite la fiecare antrenament. Dacă nu ești concentrat și bine antrenat, e sigur că la meciuri nu poți să dai randamentul care se așteaptă de la tine", a explicat el.
5
titluri de campion al României are în palmares Darko Zakoci, două cu Tomis Constanța și trei cu Alba Blaj
"Eu nu am preferat să am jucători cu nume mari, pentru mine caracterul e important și dacă se face chimie bună între jucători în vestiar, la antrenamente poți trece peste nume, salarii se pot face rezultate bune, cum am făcut noi în ultimele trei-patru sezoane"
Darko Zakoci"În ultima perioadă voleiul a devenit mai fizic. Multe ore din perioada de pregătire domină acest aspect, chiar 70 la sută, dar e importantă și tehnica. Dacă nu ai baza, forța tot, tactică nu dă adevărate rezultate"
"Voleiul e un sport un sport cu mare presiune, nu e foarte mult timp pentru a lua decizii. Într-o fracțiune de secundă trebuia să te hotărăști. La antrenamente se antrenează așa ceva, cu simulare de stres mare pentru momentele decisive"
Darko Zakoci"Am renunțat la naționala României pentru că nu am văzut prea multă înțelegere din partea jucătoarelor pentru filosofia mea. Au fost multe probleme, cu pregătirea, cu seriozitate, iar eu nu pot să lucrez așa"
Darko Zakoci
Gazeta Sporturilor a pregătit un supliment de colecție pentru Final Four-ul de volei feminin, organizat la București, la Sala Polivalentă!
Sunt 20 de pagini pe care fiecare fan le va primi GRATUIT la intrarea în sala în care se vor înfrunta Volei Alba Blaj (România), Galatasaray, VakifBank (Turcia) și Imoco Volley (Italia)!
)
)
)
)
)
)
)
)
