Articol de GSP - Publicat miercuri, 21 noiembrie 2007 00:00
Hagi rememoreaza cu emotie meciurile, bucuriile si dramele traite pe cea mai mare arena a tarii, acolo unde si-a luat si adio de la fotbal intr-o gala de vis desfasurata in aprilie 2001
Unul dintre cei mai mari fotbalisti care au jucat zeci de meciuri pe actualul stadion din complexul "Lia Manoliu" este Gheorghe Hagi. Primul sau joc pe fostul "23 August" a avut loc in toamna lui 1984, iar ultimul a fost chiar meciul sau de retragere din fotbal, "Gala Hagi", disputat pe 24 aprilie 2001 in fata a peste 60.000 de spectatori.
- Domnule Hagi, care e prima amintire despre stadionul care acum se numeste National?
- Mi-aduc aminte cu emotie de vremurile in care eram copil de mingi la marile meciuri ale Romaniei, de dinaintea de 1980. Am fost pe margine la o partida de poveste, Romania - Anglia 2-1, cu goluri marcate de Iordanescu si Marcel Raducanu. Eu eram un pusti, insa atmosfera de pe 23 august, cu tribune pline, cu pasiunea oamenilor prezenti la meci, a insemnat enorm pentru mine.
- De primul meci va mai aduceti aminte?
- Cum as putea sa-l uit? A fost in partida Sportul - Internazionale Milano, in Cupa UEFA. Era in septembrie 1984, in Cupa UEFA. Vreo 25.000-30.000 de spectatori. Aveam in fata o trupa tare de tot, cu Walter Zenga portar, cu Bergomi in linia de aparare si cu Altobeli in atac. Cu toate astea, stadionul, gazonul, totul a fost de partea noastra, am cistigat cu 1-0, printr-un gol la care am contribuit. Am executat o lovitura libera, portarul a respins si Mircea Sandu a impins mingea in poarta.
- A fost un stadion norocos pentru dumneavoastra?
- Cred ca da, am crescut acolo cu Luceafarul, mi-aduc aminte ce momente frumoase erau la cuplajele in care evoluam cu Sportul. Am batut pe aceasta arena si pe Dinamo, si pe Steaua, jucind la Sportul. Sincer va spun, ca erau incredibile acele meciuri disputate in cuplaje.
- Momente mai putin placute?
- A fost acel meci cu Irlanda de Nord, din campania pentru Campionatul Mondial din 1986. Am pierdut cu 1-0, dupa ce am dominat tot meciul, am ratat enorm. Pacat, mare pacat, mai ales ca la acel joc am purtat si banderola de capitan, desi aveam doar 19 ani. Nea Mircea Lucescu mi-a dat-o la precedentul meci, cu Anglia, tot de pe "23 August", cind am facut 0-0.
- S-a spus atunci ca infringerea cu Irlanda de Nord a fost si din cauza gazonului, care era de o calitate indoielnica.
- A, nu. Nu din cauza asta am pierdut. N-am avut sansa, n-am bagat mingea in poarta si asta a fost. Am irosit o ocazie mare atunci deoarece am avut oportunitatea de a califica din nou echipa nationala in Mexic '86, dupa ce ultima participare fusese tot in Mexic, dar in 1970.
- Stadionul va fi darimat si...
- Au trecut multi ani dupa Revolutie si era si timpul sa facem un stadion care sa reprezinte echipa nationala, care sa fie de 4-5 stele. Ma bucur ca pe locul fostului 23 august se va construi viitoarea arena, deoarece acest stadion este plin de istorie si de traditie. Mai ales pentru mine are o valoare deosebita si din alt punct de vedere.
- Care?
- Acolo am jucat in meciul meu de retragere din fotbal. Niciodata n-o sa uit ziua de 24 aprilie 2001, cind peste 60.000 de spectatori au umplut tribunele si au tinut sa fie alaturi de mine. A fost o seara de neuitat si parca a fost o bolta peste timp, care a inceput in 1984 cu victoria in fata lui Internazionale si s-a incheiat cu un spectacol grandios dupa 17 ani distanta.
Hagi rememoreaza cu emotie meciurile, bucuriile si dramele traite pe cea mai mare arena a tarii, acolo unde si-a luat si adio de la fotbal intr-o gala de vis desfasurata in aprilie 2001
Unul dintre cei mai mari fotbalisti care au jucat zeci de meciuri pe actualul stadion din complexul "Lia Manoliu" este Gheorghe Hagi. Primul sau joc pe fostul "23 August" a avut loc in toamna lui 1984, iar ultimul a fost chiar meciul sau de retragere din fotbal, "Gala Hagi", disputat pe 24 aprilie 2001 in fata a peste 60.000 de spectatori.
- Domnule Hagi, care e prima amintire despre stadionul care acum se numeste National?
- Mi-aduc aminte cu emotie de vremurile in care eram copil de mingi la marile meciuri ale Romaniei, de dinaintea de 1980. Am fost pe margine la o partida de poveste, Romania - Anglia 2-1, cu goluri marcate de Iordanescu si Marcel Raducanu. Eu eram un pusti, insa atmosfera de pe 23 august, cu tribune pline, cu pasiunea oamenilor prezenti la meci, a insemnat enorm pentru mine.
- De primul meci va mai aduceti aminte?
- Cum as putea sa-l uit? A fost in partida Sportul - Internazionale Milano, in Cupa UEFA. Era in septembrie 1984, in Cupa UEFA. Vreo 25.000-30.000 de spectatori. Aveam in fata o trupa tare de tot, cu Walter Zenga portar, cu Bergomi in linia de aparare si cu Altobeli in atac. Cu toate astea, stadionul, gazonul, totul a fost de partea noastra, am cistigat cu 1-0, printr-un gol la care am contribuit. Am executat o lovitura libera, portarul a respins si Mircea Sandu a impins mingea in poarta.
- A fost un stadion norocos pentru dumneavoastra?
- Cred ca da, am crescut acolo cu Luceafarul, mi-aduc aminte ce momente frumoase erau la cuplajele in care evoluam cu Sportul. Am batut pe aceasta arena si pe Dinamo, si pe Steaua, jucind la Sportul. Sincer va spun, ca erau incredibile acele meciuri disputate in cuplaje.
- Momente mai putin placute?
- A fost acel meci cu Irlanda de Nord, din campania pentru Campionatul Mondial din 1986. Am pierdut cu 1-0, dupa ce am dominat tot meciul, am ratat enorm. Pacat, mare pacat, mai ales ca la acel joc am purtat si banderola de capitan, desi aveam doar 19 ani. Nea Mircea Lucescu mi-a dat-o la precedentul meci, cu Anglia, tot de pe "23 August", cind am facut 0-0.
- S-a spus atunci ca infringerea cu Irlanda de Nord a fost si din cauza gazonului, care era de o calitate indoielnica.
- A, nu. Nu din cauza asta am pierdut. N-am avut sansa, n-am bagat mingea in poarta si asta a fost. Am irosit o ocazie mare atunci deoarece am avut oportunitatea de a califica din nou echipa nationala in Mexic '86, dupa ce ultima participare fusese tot in Mexic, dar in 1970.
- Stadionul va fi darimat si...
- Au trecut multi ani dupa Revolutie si era si timpul sa facem un stadion care sa reprezinte echipa nationala, care sa fie de 4-5 stele. Ma bucur ca pe locul fostului 23 august se va construi viitoarea arena, deoarece acest stadion este plin de istorie si de traditie. Mai ales pentru mine are o valoare deosebita si din alt punct de vedere.
- Care?
- Acolo am jucat in meciul meu de retragere din fotbal. Niciodata n-o sa uit ziua de 24 aprilie 2001, cind peste 60.000 de spectatori au umplut tribunele si au tinut sa fie alaturi de mine. A fost o seara de neuitat si parca a fost o bolta peste timp, care a inceput in 1984 cu victoria in fata lui Internazionale si s-a incheiat cu un spectacol grandios dupa 17 ani distanta.
)
)
)
)
)
)
)
)
