Articol de GSP - Publicat miercuri, 19 decembrie 2007 00:00
Dupa 54 de ani, stadionul National va lasa locul unei arene ultramoderne. Gazeta Sporturilor a descoperit o supravietuitoare a primelor lucrari de amenajare ale acestuia, in urma cu 54 de ani. Este Elena Damian, o femeie in virsta de 76 de ani, a carei viata este strins legata de istoria fostului "23 August".
La lopata
Anul 1953. Elena Damian avea 22 de ani si lucra la Gospodaria Economica Sportiva. Sediul era in centru, linga Universitate, pe actuala strada Ion Cimpineanu. Dupa programul de lucru, toti tinerii erau trimisi pe linie de partid la munca voluntara patriotica. Li se puneau lopetile si tirnacoapele in miini, se imbracau cu salopete uzate si se apucau de munca. "Mergeam pe jos pina la bariera Vergului, unde acum e statia de metrou Muncii. Nu exista nimic. Decit niste cimpuri goale si munti de pamint. Veneam, sapam citeva ore si plecam. Ne chemau si duminica, dar si cind era vreo sarbatoare. Abia asteptam sa scapam. Nu stiam pe acea vreme ca se va construi un stadion", povesteste acum, la 54 de ani distanta, Elena Damian. Totul a tinut citeva luni, in vara anului 1953. "Zonei i se spunea Groapa lui Ouatu. Nu stiu de ce. Era un peisaj pustiu, sinistru. Cea mai apropiat semn ca zona era totusi populata erau departe, la Piata Muncii, unde se aflau citeva sere", rememoreaza femeia.
Prima amintire
Luna mai a anului 1965. Meciul Romania-Cehoslovacia din preliminariile CM 1966. 80.000 de spectatori au luat cu asalt stadionul "23 August". Romania intilnea Cehoslovacia. "E prima mea amintire cu acest stadion. Din curiozitate, am mers la meci. Am stat in picioare citeva ore. Am avut febra musculara doua saptamini. Eu, fiind mica, pentru a vedea meciul, am stat doar pe virfuri. Ce nebunie a fost! Nu intelegeam de ce lumea se buluceste sa vada cum e alergata o minge! Parca Romania a cistigat si lumea a fost superbucuroasa", isi aminteste rizind doamna Damian.
Banci schimbate dupa 27 de ani
Prima investitie masiva in stadionul "23 August" a fost facuta in 1981, inainte de gazduirea Universiadei. "Au fost schimbate vechile gradene. Am fost la numerotarea lor. Tin minte ca eram alba din cap pina in picioare de vopsea. Tot munca patriotica faceam. Tot atunci a fost montata si pista de zgura. Erau muncitori care lucrau de dimineata pina noaptea. Stateau numai in genunchi si isi pusesera bureti pe sub salopete pentru a rezista. Au fost niste costuri imense pentru acea vreme, undeva la citeva zeci de milioane de lei", marturiseste Elena Damian.
Intre Elena Damian si stadionul National s-a creat o legatura puternica. Din 1979, cind sediul Serviciului financiar al Complexului Sportiv s-a mutat in vecinatatea stadionului, practic, intilnirile au fost zilnice. "Ma uit pe fereastra si vad batrinul stadion. Sintem vecini. Cind veneam la serviciu cu masina 104, care are capatul la Electroaparataj, treceam mereu pe linga el. si cind eram nervoasa, ieseam la plimbare in jurul arenei. Ma linisteam dupa ce o inconjuram o data. Nu stiu de ce, dar avea puteri miraculoase", spune femeia. Desi pensionara, aceasta continua sa mearga zi de zi la serviciu. Intilnirea cu stadionul e una dintre constantele vietii sale.
Lacrimi pentru un stadion
"Vestea ca va fi demolat m-a intristat groaznic. Ceva din mine s-a rupt. Citeam in presa: «Adio, 23 August!», moment in care am izbucnit in plins. Eu nu spun adio, ci la revedere. Pentru ca se va naste altceva in loc", marturiseste Elena Damian. si acum, lacrimile ii umezesc ochii. "Nu am fost sa-mi iau ramas bun si nici nu stiu daca o voi face. As suferi prea mult", spune ea.
Ruga pentru viitor
Elena Damian se teme ca nu va mai apuca sa vada noua arena. "Ma rog la Dumnezeu sa ma mai tina doi ani. As vrea sa vad minunea. De la gradene la magazine gen «Mall»! Este ceva pentru viitorul Romaniei. Va fi in intregime acoperit? Doamne, vreau sa apuc ziua in care se va juca pe acest stadion! Am sa merg la primul meci aici", este promisiunea doamnei Damian, care va avea 79 de ani in momentul in care noua constructie ar trebui sa fie gata.
"Ultimul mare eveniment la care am participat pe acest stadion a fost Gala Hagi, in 2001. De atunci nu a mai fost atita puhoi de lume pe acest stadion!"
Elena Damian
"Pentru mine, e mai mult decit un stadion. E un prieten fidel. Imi treceau supararile doar daca ma plimbam in jurul sau. si au fost destule astfel de momente"
Elena Damian
Start demolare!
De ieri, excavatoarele companiei germane Max Bogl au inceput lucrul in forta la stadionul National-Lia Manoliu. Vechile tribune au cazut rind pe rind, in urma lor raminind doar tonele de pamint, care au fost baza sustinerii tribunelor. Un ajutor in demolare dau si aproximativ 100 de detinuti de la Penitenciarul Jilava, care lucreaza alaturi de muncitorii firmei germane.
)
)
)
)
)
)
)
