Articol de Justin Gafiuc - Publicat sambata, 15 ianuarie 2011 00:00
Gazeta a vorbit cu trei tineri de peste hotare care studiază la Universitatea de Educaţie Fizică şi Sport: ce-i mai îndeamnă pe străini să înveţe în România
Un tunisian, un macedonean şi o moldoveancă de peste Prut au acceptat să-şi spună povestea lor din mediul studenţesc al Bucureştiului. Îi apreciază pe profesori şi sînt încîntaţi de distracţiile din România
De ce ar fi tentant pentru un student străin să mai urmeze o facultate de sport în România anului de graţie 2011? Înainte de '89, IEFS-ul era înţesat în special cu eleni: existau cu sutele într-un an.
"Dacă sportul de acolo a crescut mult în ultimele trei decenii, se datorează şi celor care au învăţat la Bucureşti şi apoi au transpus la ei în ţară ceea ce au deprins aici", spune actualul rector, Viorel Cojocaru (foto). Astăzi, numai în jur 40 studenţi de peste hotare mai urmează cursuri la UNEFS, asta şi fiindcă au apărut numeroase facultăţi de specialitate în toată ţara, inclusiv în mediul privat.
"Fără rasism şi multe moschei"
Tunisianul Rabia Manai, 22 de ani, rugbyst, e anul 3 şi a ales să vină la Bucureşti deoarece ştia că sportul de aici e dezvoltat, e o ţară francofonă şi a intuit că-i va fi mai simplu să înveţe limba. O vorbeşte deja foarte bine, astfel încît poate ţine liniştit chiar lecţii deschise despre rugby la o şcoală din zona Răzoare. "Sîntem sprijiniţi mult de profesori, stau de vorbă cu noi, se interesează mereu dacă am înţeles, ca să nu întîmpinăm greutăţi. Sînt sigur că aceste cursuri din România mă vor ajuta în cariera viitoare", spune Manai.
Se simte confortabil şi pentru că, spre deosebire de alte colţuri din Europa, aici nu s-a confruntat cu acte de rasism. În plus, "am fost impresionat cînd am văzut că există atîtea moschei, unde pot merge pentru a mă ruga".
"Româncele au poale lungi şi minte scurtă"
Finanţarea, circa 8.000 de euro pe an, şi-o face pe speze proprii. Jumătate înseamnă costuri de şcolarizare, restul pentru traiul zilnic. Îi mai trimit bani părinţii, dar cîştigă şi el din rugby. A jucat o perioadă la Steaua şi la Olimpia, acum va fi cooptat în lotul unui club din Pantelimon. Într-o vreme, mai lua un salariu bunicel şi ca operator la un call-center al unei companii de telefonie mobilă. "Nu sînt genul care să pună bani deoparte, la mine cam ce intră în buzunar, iese repede", face Manai cu ochiul.
Normal, leii se scurg deseori şi prin atractivele cluburi din Capitală. "În Regie, Bamboo, Bellagio. Aşa localuri incredibile n-am întîlnit nici la Paris! Am fost şi cu prieteni de-ai mei din Franţa şi au rămas şi ei şocaţi. Sînt senzaţionale!". Caracterizarea le cuprinde şi pe românce, numai că experienţele feminine trăite la Bucureşti l-au convins că fetele de aici "au poale lungi şi minte scurtă!".
Bursă de la statul român: 80 de euro pe lună
Snejana Puls, 23 de ani, e moldoveancă de peste Prut. De la Cahul. Studiază kinetoterapia. A urmat şi liceul tot în România, la Tîrgovişte. Ar fi avut şi opţiunea de a pleca la Moscova, dar a preferat Bucureştiul: "Am nişte veri aici".
Ea beneficiază de o bursă din partea statului român, 80 de euro pe lună, plus cazare şi şcolarizare gratuite: "E un domeniu care mă atrage. Ai contact permanent cu oamenii. Îmi place să-i ajut pe cei din jurul meu. Studiile de la Bucureşti sînt exact ce-mi doream".
"M-a impresionat zona Sibiului"
Nu lucrează deocamdată nicăieri, preferînd să se axeze exclusiv pe cursuri. O mai sprijină şi fratele său mai mic, aflat la muncă, în Italia. Fata e pe cale deja să-şi facă un rost în România, are un prieten cu care şi-a pus în gînd să se mărite: "Aici îmi pot face un viitor".
De cînd e în România, Snejana s-a îndrăgostit de Transilvania: "Am vizitat aproape tot vestul ţării, am ajuns pînă unde se pune harta în cui. M-a impresionat zona Sibiului, unde am nimerit odată la un carnaval extraordinar. Nu-mi pare rău deloc fiindcă am ales Bucureşti, nu Moscova".
8.000 de studenţi străini studiază actualmente în România
"În anul întîi, am fost la un curs la munte, unde am dat peste zăpadă şi un frig incredibil. Mi-am zis atunci că trebuie să fug repede înapoi în Tunisia, dar m-am răzgîndit pînă la urmă"
Rabia Manai, student tunisian la UNEFS
"România mi se pare o ţară scumpă pentru cineva care îşi cîştigă existenţa dintr-un salariu luat aici. Dacă vii însă din străinătate, impresia e a unei ţări mai ieftine decît în Occident"
Rabia Manai, student tunisian la UNEFS
"Pentru studenţi străini din ţări non-UE e dificil să mai rămînă în România după ce termină studiile. Sînt multe probleme cu permisul de muncă. Aşa se face că statul român investeşte nişte bani în formarea unor specialişti de care nu poate beneficia decît foarte puţin"
Gyorgyi Nedelkoski, doctorand macedonean la UNEFS
"Taximetriştii sînt foarte şmecheri"
Tunisianul Rabia Manai s-a adaptat şi la şiretlicurile Bucureştiului: "A venit un prieten din Tunisia, care a plătit 150 de euro pe un taxi de la <Otopeni> pînă în oraş. A fost păcălit. Eu am învăţat lucrurile astea şi prefer de multe ori să merg pe jos dacă sînt distanţe mai scurte decît să mă urc într-un taxi în care cine ştie ce pot păţi! Oamenii ăştia sînt foarte şmecheri!".
Doctorand machidon, munceşte la "Elias"
Gyorgyi Nedelkoski, 26 de ani, bursier al statului român, e din Macedonia şi e înscris la doctorat la UNEFS: "Fiind aromân, părinţii s-au bucurat cînd am ales să merg la studii la Bucureşti. Am preferat România în dauna Germaniei fiindcă ştiam că merg într-o ţară unde voi întîlni o cultură balcanică, la fel ca la mine acasă". Băiatul munceşte la Spitalul "Elias", are şi un cabinet de kinetoterapie: "M-am adaptat perfect, pentru că mediul social din România e asemănător celui din Macedonia, iar limba am învăţat-o în şase luni".
Gazeta a vorbit cu trei tineri de peste hotare care studiază la Universitatea de Educaţie Fizică şi Sport: ce-i mai îndeamnă pe străini să înveţe în România
Un tunisian, un macedonean şi o moldoveancă de peste Prut au acceptat să-şi spună povestea lor din mediul studenţesc al Bucureştiului. Îi apreciază pe profesori şi sînt încîntaţi de distracţiile din România
De ce ar fi tentant pentru un student străin să mai urmeze o facultate de sport în România anului de graţie 2011? Înainte de '89, IEFS-ul era înţesat în special cu eleni: existau cu sutele într-un an.
"Dacă sportul de acolo a crescut mult în ultimele trei decenii, se datorează şi celor care au învăţat la Bucureşti şi apoi au transpus la ei în ţară ceea ce au deprins aici", spune actualul rector, Viorel Cojocaru (foto). Astăzi, numai în jur 40 studenţi de peste hotare mai urmează cursuri la UNEFS, asta şi fiindcă au apărut numeroase facultăţi de specialitate în toată ţara, inclusiv în mediul privat.
"Fără rasism şi multe moschei"
Tunisianul Rabia Manai, 22 de ani, rugbyst, e anul 3 şi a ales să vină la Bucureşti deoarece ştia că sportul de aici e dezvoltat, e o ţară francofonă şi a intuit că-i va fi mai simplu să înveţe limba. O vorbeşte deja foarte bine, astfel încît poate ţine liniştit chiar lecţii deschise despre rugby la o şcoală din zona Răzoare. "Sîntem sprijiniţi mult de profesori, stau de vorbă cu noi, se interesează mereu dacă am înţeles, ca să nu întîmpinăm greutăţi. Sînt sigur că aceste cursuri din România mă vor ajuta în cariera viitoare", spune Manai.
Se simte confortabil şi pentru că, spre deosebire de alte colţuri din Europa, aici nu s-a confruntat cu acte de rasism. În plus, "am fost impresionat cînd am văzut că există atîtea moschei, unde pot merge pentru a mă ruga".
"Româncele au poale lungi şi minte scurtă"
Finanţarea, circa 8.000 de euro pe an, şi-o face pe speze proprii. Jumătate înseamnă costuri de şcolarizare, restul pentru traiul zilnic. Îi mai trimit bani părinţii, dar cîştigă şi el din rugby. A jucat o perioadă la Steaua şi la Olimpia, acum va fi cooptat în lotul unui club din Pantelimon. Într-o vreme, mai lua un salariu bunicel şi ca operator la un call-center al unei companii de telefonie mobilă. "Nu sînt genul care să pună bani deoparte, la mine cam ce intră în buzunar, iese repede", face Manai cu ochiul.
Normal, leii se scurg deseori şi prin atractivele cluburi din Capitală. "În Regie, Bamboo, Bellagio. Aşa localuri incredibile n-am întîlnit nici la Paris! Am fost şi cu prieteni de-ai mei din Franţa şi au rămas şi ei şocaţi. Sînt senzaţionale!". Caracterizarea le cuprinde şi pe românce, numai că experienţele feminine trăite la Bucureşti l-au convins că fetele de aici "au poale lungi şi minte scurtă!".
Bursă de la statul român: 80 de euro pe lună
Snejana Puls, 23 de ani, e moldoveancă de peste Prut. De la Cahul. Studiază kinetoterapia. A urmat şi liceul tot în România, la Tîrgovişte. Ar fi avut şi opţiunea de a pleca la Moscova, dar a preferat Bucureştiul: "Am nişte veri aici".
Ea beneficiază de o bursă din partea statului român, 80 de euro pe lună, plus cazare şi şcolarizare gratuite: "E un domeniu care mă atrage. Ai contact permanent cu oamenii. Îmi place să-i ajut pe cei din jurul meu. Studiile de la Bucureşti sînt exact ce-mi doream".
"M-a impresionat zona Sibiului"
Nu lucrează deocamdată nicăieri, preferînd să se axeze exclusiv pe cursuri. O mai sprijină şi fratele său mai mic, aflat la muncă, în Italia. Fata e pe cale deja să-şi facă un rost în România, are un prieten cu care şi-a pus în gînd să se mărite: "Aici îmi pot face un viitor".
De cînd e în România, Snejana s-a îndrăgostit de Transilvania: "Am vizitat aproape tot vestul ţării, am ajuns pînă unde se pune harta în cui. M-a impresionat zona Sibiului, unde am nimerit odată la un carnaval extraordinar. Nu-mi pare rău deloc fiindcă am ales Bucureşti, nu Moscova".
8.000 de studenţi străini studiază actualmente în România
"În anul întîi, am fost la un curs la munte, unde am dat peste zăpadă şi un frig incredibil. Mi-am zis atunci că trebuie să fug repede înapoi în Tunisia, dar m-am răzgîndit pînă la urmă"
Rabia Manai, student tunisian la UNEFS
"România mi se pare o ţară scumpă pentru cineva care îşi cîştigă existenţa dintr-un salariu luat aici. Dacă vii însă din străinătate, impresia e a unei ţări mai ieftine decît în Occident"
Rabia Manai, student tunisian la UNEFS
"Pentru studenţi străini din ţări non-UE e dificil să mai rămînă în România după ce termină studiile. Sînt multe probleme cu permisul de muncă. Aşa se face că statul român investeşte nişte bani în formarea unor specialişti de care nu poate beneficia decît foarte puţin"
Gyorgyi Nedelkoski, doctorand macedonean la UNEFS
"Taximetriştii sînt foarte şmecheri"
Tunisianul Rabia Manai s-a adaptat şi la şiretlicurile Bucureştiului: "A venit un prieten din Tunisia, care a plătit 150 de euro pe un taxi de la <Otopeni> pînă în oraş. A fost păcălit. Eu am învăţat lucrurile astea şi prefer de multe ori să merg pe jos dacă sînt distanţe mai scurte decît să mă urc într-un taxi în care cine ştie ce pot păţi! Oamenii ăştia sînt foarte şmecheri!".
Doctorand machidon, munceşte la "Elias"
Gyorgyi Nedelkoski, 26 de ani, bursier al statului român, e din Macedonia şi e înscris la doctorat la UNEFS: "Fiind aromân, părinţii s-au bucurat cînd am ales să merg la studii la Bucureşti. Am preferat România în dauna Germaniei fiindcă ştiam că merg într-o ţară unde voi întîlni o cultură balcanică, la fel ca la mine acasă". Băiatul munceşte la Spitalul "Elias", are şi un cabinet de kinetoterapie: "M-am adaptat perfect, pentru că mediul social din România e asemănător celui din Macedonia, iar limba am învăţat-o în şase luni".
)
)
)
)
)
)
)
)
)
