Articol de Alexandru Răducanu, Andrei Crăiţoiu - Publicat marti, 17 mai 2011 00:00 / Actualizat marti, 17 mai 2011 09:44
Gazeta a fost singurul ziar care a urmărit bucuria născută pe teren, continuată în vestiar, pe străzi şi la petrecerea privată din zorii zilei, unde fiesta a atins apogeul
Am stat zece ore consecutiv aproape de jucătorii lui Dorinel Munteanu şi am văzut cum tensiunea dinaintea partidei cu Timişoara s-a prefăcut în clipe de extaz.
Ora 19:50 - Înainte şi după emoţii
Se vorbea mai mult în şoaptă! Elevii lui Dorinel erau montaţi, dornici să facă un meci mare, dar abia cînd au auzit cele 26.000 de mii de palme bătînd din tribună au prins puteri. "Munti, de ce ai emoţii? Azi cîştigăm, sîntem o echipă mare!", a apucat să-i mai spună căpitanul Sergiu Costin antrenorului şi a intrat în arenă pentru a aduce fiesta. Fluierul de final al lui Robert Dumitru a fost semnalul pentru ca 5.000 de "străjeri" ai Moldovei să invadeze terenul şi să-i arunce în aer, nu în Dunăre, pe Rîpă, Paraschiv, Viglianti... "Tati e campion!", a exclamat Viglianti cînd şi-a luat copilaşul în braţe. Gabi Paraschiv a ţîşnit prin învăluire cu o sticlă de şampanie pe care i-a turnat-o în cap argentinianului.
Ora 22:10 - Vestiarul kamikaze
"Nebunii" Oţelului au năvălit pe tunelul care duce spre vestiare, unii plîngînd de fericire. Munteanu a rămas în urmă, se chinuia să scape din braţele suporterilor. Jucătorii au golit rapid trei sticle de şampanie pe pereţi, pe haine şi pe ei, apoi au luat în primire bidoanele de zece litri de apă. "Să curgă şampania, apa, sucul, orice! Lichid să fie", striga Pena către cei care alimentau vestiarul cu băutură. În două minute, vestiarul parcă fusese vizitat de Dunăre!
Jambiere scufundate, bandaje plutitoare, în mixul de licori care au acoperit cimentul vestiarului, şi tălpile fotbaliştilor tropăind în hora bucuriei. Pe mîinile jucătorilor au fost purtaţi primii masorii. În sfîrşit, a reuşit să ajungă şi Dorinel! Avea chipul mai roşu decît tricoul de pe el, efectul pupăturilor repetate şi apăsate. Imediat a fost luat şi aruncat în sus de fericire, tavanul a fost limita: "Campionii, campionii, ale, ale, ale!". Momentul în care între Munti şi Pep al Barcei n-a mai fost nici o diferenţă. După mai bine de o oră de "dărîmat" vestiarul, hora s-a înlănţuit în autocar. Cutia albă de metal ţopăia pe roţi precum maşinile sclipitoare văzute preponderent în videoclipurile hip-hoperilor americani.
Ora 23:10 - Pe-aici nu mai trece nimeni!
Cînd autocarul a ajuns la Casa de Cultură a Sindicatelor, peste 5.000 de oameni îşi aşteptau campionii. Gălăţenii au împresurat autocarul, s-au urcat pe el, s-au aşezat în faţa lui, jucătorilor le-a fost imposibil să coboare şi să salute publicul. Pe drumul de glorie circulaţia a fost blocată şi s-a cîntat "Să se ştie-n toată ţara, Galaţi este campioana!". "De la Gala o mie a «Cenaclului», organizată de Adrian Păunescu în '87, n-a mai fost aşa ceva pe străzi. Să-i ţinem cu noi pe băieţi şi să petrecem pînă o învia Ceauşescu!", au cerut suporterii.
Orele 01:00 - 04:00 - Au "jucat" în nocturnă
Timp de două ore, fericirea, fotbaliştii din autocar şi suporterii au dansat împreună pe străzi. Apoi au rămas doar fericirea şi jucătorii. Împreună s-au retras într-un club select dintr-un cartier rezindenţial din Galaţi. "E ceva spontan, am chemat lumea de-acasă! Nu am pregătit nimic mai mult din superstiţie. Am preferat să cîştigăm, apoi să sărbătorim", a explicat Marius Stan detaliile organizatorice.
Pe ritmuri de "samba" românească, jucătorii alături de prietene şi familii au petrecut pînă la 4 dimineaţa. Steliştii, dinamoviştii, craiovenii nu mai sînt singuri! Gălăţenii au avut şi ei o manea de titlu. Campionii s-au urcat pe mese şi s-au dezbrăcat la bustul gol. N-aveau ce să mai ascundă, nu mai era nici un secret. Cuceriseră Liga 1.
PS: La plecarea de la petrecere, Dorinel a ţinut să le mai spună ceva jucătorilor: "Băieţi, munca nu se opreşte aici. La 17:00 avem antrenament, sper că n-aţi uitat. Vă pup, noapte bună!". :)
"Este un vis devenit realitate. «Vinovaţi» pentru acest succes sîntem noi pentru că alcătuim un grup unit, alături de un mare antrenor mare"
Marius Pena, atacant Oţelul
"Nu-mi vine să cred că vom juca în Liga Campionilor, momentan încă ne bucurăm pentru victoria mare din faţa Timişoarei"
Adrian Sălăgeanu, fundaş Oţelul
"Dumnezeu mi-a fost alături şi am făcut un meci bun! Am dominat campionatul, sîntem o forţă, sigur nu vom dezamăgi nici în Champions"
Branko Grahovac, portar Oţelul
"Am muncit enorm şi merităm să ne bucurăm alături de aceşti fani extraordinari"
Liviu Antal, mijlocaş Oţelul
Manea de titlu, interpretată de formaţia Pancronic
Titlul oficial: "Imn Oţelul"
Strofa 1
Eu de mic copil mi-am dorit să ajung fotbalist
Am muncit din greu să ajung, sa fiu pe teren artist
Am muncit din greu, martor mi-este Dumnezeu
Ca să fac mulţi bani, am pierdut din viaţă ani
M-am născut cu noroc, la echipa campioană joc
Refren
Da, da, da, Oţelu' e viaţa mea
Cea mai tare din Carpaţi este Oţelul Galaţi
Strofa 2
Dorinel Munteanu a venit să ne-nveţe meserie
A muncit din greu şi-acum Oţelu-i pe primu loc se ştie
Hai să bem, să bem că doar campioni sîntem
Steaua Bucureşti, de Galaţi să te fereşti
M-am născut cu noroc, la echipa campioană joc
Refren
Da, da, da, Oţelu' e viaţa mea
Cea mai tare din Carpaţi este Oţelul Galaţi
Strofa 3
De cînd a venit Marius Stan preşedinte la Galaţi
A adus la club jucători muncitori şi talentaţi
Mult a suferit Marius Stan pentru echipă
Dar acum bucuros va merge-n LIGĂ
Ne vedem fanilor chiar în LIGA CAMPIONILOR!
Refren
Da, da, da, Oţelu' e viaţa mea
Cea mai tare din Carpaţi este Oţelul Galaţi
)
)
)
)
)
)
)
)
