Interviu fără fiţe cu Alex Bourceanu: ”Modelul meu e Hanibal, nu Gattuso!”

Alexandru Bourceanu (26 de ani) a venit în această vară la Steaua pentru 700.000 de euro. Luni seară, el a fost invitatul lui Ovidiu Ioaniţoaia la emisiunea Tribuna zero de la Europa FM. Înainte de dialogul cu ascultătorii, el a acceptat o discuţie pentru cititorii Gazetei în care a vorbit despre copilăria sa, despre începuturile în fotbal şi despre ce-şi doreşte să facă după ce va încheia cariera de fotbalist.
Îmbrăcat lejer, în trening de bumbac şi tricou din acelaşi material cu "naţionala" Italiei, Bourceanu a acceptat o discuţie amplă în care a povestit lucruri inedite despre viaţa sa.

- Salut, Alexandru, cum te simţi de cînd ai ajuns la Steaua?
- Deocamdată sînt în perioada de acomodare, trebuie să mă înfig cît mai bine în familia Stelei, pentru că numai aşa pot da cele mai bune rezultate.

- Toată lumea vorbeşte despre transferul tău ca fiind cel mai important al verii pentru roş-albaştri. Tu cum te simţi?
- Eu vreau să demonstrez că am valoare. Lumea trebuie să înţeleagă un lucru: eu intru în teren să-i pun pe alţii în valoare şi pentru a-i ajuta pe cei mai talentaţi ca mine. Atunci cînd ei au nevoie de sprijin, eu trebuie să-i susţin!
Amintiri din copilărie, fotbalul şi istoria

- Îţi mai aminteşti prima ta zi la fotbal?
- Da, normal. M-a dus mama la nouă ani la o grupă cu copii mai mari cu un an ca mine. Am făcut un antrenament cu ei, iar toţi au plecat a doua zi în cantonament.

- Şi tu?
- Eu m-am dus iar la fotbal peste trei ani. De această dată, tata m-a luat de mînă şi m-a dus la o şcoală particulară a unui fost coleg al său de serviciu. Era frumos, mă antrenam, dar de jucat în meci nu o făceam deloc, nu mă băga antrenorul!

- Cu şcoala cum era? Te descurcai?
- Să ştii că am fost un elev foarte bun, premiant în primii ani, iar apoi mereu printre fruntaşii clasei, an de an.

- Aveai o materie preferată?
- Da, îmi plăcea foarte mult istoria. De acolo vine şi personajul meu preferat, generalul Hannibal. M-a impresionat puterea sa de luptă. Era neînfricat şi ambiţios. Încerc ca şi eu, pe teren, să fiu ca el. Nu mă dau niciodată la o parte cînd e vorba să lupt!

- Deci ai fost un copil cuminte, deşi acum, pe terenul de fotbal, eşti mereu încruntat.
- Cuminte? Ba, din contră, eram obraznic! Dar doar cu cei de vîrsta mea. În rest eram foarte timid, mai ales în faţa fetelor.

"Plîngeam mereu!"
- Cum a fost copilăria ta?
- Una foarte frumoasă. OK, poate îmi lipseau jucăriile, iar mingea de fotbal ajungea la mine ultimul, însă am strîns din dinţi. I-am avut aproape, mereu, pe cei din familie, pe părinţii mei şi pe fraţii mei. Asta e cel mai important.

- Spuneai că nu jucai deloc atunci cînd erai mic. Nu sufereai?
- Ba da, normal că sufeream. Fiind mai mic, eram marginalizat. Însă toate aceste frustrări adunate an de an m-au ajutat şi mi-au dat ambiţia de a merge mereu mai departe.

- Aveai momente cînd plîngeai?
- Foarte des. Plîngeam şi atunci cînd jucam la Divizia B pentru că nu puteam atinge nivelul pe care mi-l doream. Atunci am vrut să mă las de fotbal.

- Şi ce aveai de gînd să faci?
- Nu ştiu, eram doar frustrat că nu reuşeam să joc. Dar a trecut, nu mai vreau să mă gîndesc acum.

- Acum cîştigi destui bani, s-a schimbat viaţa ta?
- Normal că s-a schimbat, însă mie îmi place să cred că eu am rămas la fel. Am aceiaşi prieteni din copilărie, evit să-mi fac alţii noi pentru că lumea de astăzi e una rea.

- Şi ai ajuns la Steaua, la Bucureşti, nu ţi-e teamă de viaţa de aici?
- Nu, ştiu să mă protejez. Lumea e rea peste tot. Sînt pregătit pentru orice.

- Ce fel de om e Alex Bourceanu?
- Sînt un băiat de caracter şi un om bun. Ăsta sînt eu!

Age of Empires şi şah
- Ce faci în timpul liber? Citeşti?
- Asta ai vrea să-ţi spun? Că la mine pe raft sînt cărţi cu Dostoievski? Nu citesc mult. Îmi petrec mult timp pe calculator. Sînt mare amator al jocului Age of Empires, abia aştept să iasă seria a patra. De doi ani am o nouă pasiune: şahul. Joc online, dar din păcate nu am progresat atît de mult cît aş vrea.

- Cu pescuitul cum e?
- Sînt martor la pescuit, nu pescar. Acolo merg doar pentru ambianţă, pentru că mă linişteşte.

- Cum se face că nu ai permis de conducere? Majoritatea fotbaliştilor îşi iau ultimele modele imediat ce ajung la o echipă ca Steaua.
- Nu mă atrage să conduc. Soţia mea mă duce peste tot. Nu am permis şi nici nu cred că o să-mi iau prea curînd.

Fan Mascherano şi Nigel de Jong
- Care e cel mai bun jucător împotriva căruia ai jucat?
- Sînt mai mulţi, să ştii. Cei care m-au impresionat cel mai mult au fost Yaya Toure şi Vieira. Mamă, ce fotbalişti! Nici nu existam pe lîngă ei!

- Şi din Liga întîi?
- Goga! E cel mai tare de departe. Asta deşi mă duelam cu el doar la antrenament. Aaa, trece-l şi pe Sînmărtean, e "sculă" maximă.

- Ai vreun model de fotbalist?
- Nu am idoli, primul nume care-mi vine în minte de pe cînd eram mic e Marco van Basten. Dacă ar fi să-mi aleg un etalon, acesta ar fi Mascherano. Plus olandezul Nigel de Jong. Ce jucători! Îmi place determinarea lor!

- De ce te tunzi zero, vrei să-ţi sperii adversarii pe teren?
- De ce, aşa urît sînt? (rîde). Mă tund scurt de foarte mult timp. Aşa mă simt eu bine, sînt relaxat, nu transpir.

- Pari mereu foarte încordat în timpul partidelor.
- Nu sînt încordat, doar extrem de concentrat. Am şi o constituţie a feţei care mă face să arăt fioros. Dar sînt foarte paşnic, să ştii!

"Nu am execuţii şi nu driblez. Eu îi ajut pe alţii!"
- Toată lumea apreciază determinarea ta, dar în acelaşi timp spun că nu ai calitate tehnică.
- Stop! E total greşit! Şi nu vreau să mă laud singur! Poate nu am execuţii atunci cînd mingea e în mişcare, nu apar în careu, dar nici nu e misiunea mea asta. Eu nu driblez adversarul, corect, dar sînt alt gen de fotbalist. Cred însă că atunci cînd îmi potrivesc mingea, o lovesc corect, bat faze fixe. Dau pasă din prima, pot da o pasă lungă în diagonală, am o tehnică bună de lovire a mingii.

- Suporterii stelişti te văd deja ca un lider al echipei datorită determinării tale.
- Vreau să le spun ceva: voi da tot pe teren pentru Steaua, dar nu sînt lider. Liderii pleacă din vestiar.

- Fotbalul din care campionat îţi place cel mai mult?
- Sincer, Anglia e campionatul meu preferat, dar nu cred că voi ajunge vreodată acolo. Bundesliga e pe locul doi, e un fotbal total în Germania.

- Te-ai gîndit ce o să faci după ce-ţi închei cariera? Ai vrea să fii antrenor?
- Cred că aş fi un antrenor bun, da. Totuşi, mai am timp să mă gîndesc. Dacă voi cîştiga destui bani ca fotbalist, probabil că nu voi rămîne în fenomen. Asta dacă o să-mi permit o viaţă liniştită pentru mine şi familia mea. Nu aş mai vrea să fiu plecat de acasă, aşa cum sînt acum. Ăsta e lucrul cel mai greu din cariera mea.

"Poate dacă Poli nu retrograda, nu ajungeam la Steaua. Îmi plăcea tot la Timişoara, mă obişnuisem cu oraşul şi cu atmosfera!"
ALEXANDRU BOURCEANU

"Zicu e un pericol imens în «dubla» cu ŢSKA. Pur şi simplu, cînd e în careu mingea se lipeşte de el. Nu e noroc, asta e ştiinţă a poziţionării!"
ALEXANDRU BOURCEANU

"Meciurile cu ŢSKA? Atît spun: vor fi foarte dificile. Puteam întîlni un adversar mai slab!"
ALEXANDRU BOURCEANU

"Minte cine spune că nu-şi doreşte să cîştige bani! Am venit la Steaua pentru performanţa sportivă, dar şi pentru cea financiară"
ALEXANDRU BOURCEANU

"Cu evoluţiile mele vreau să-mi mulţumesc familia, pe cei din echipă şi pe suporteri. Visul meu e să joc la echipa naţională!"
ALEXANDRU BOURCEANU

Cine a fost Hanibal
- a trăit între 247 î.Hr şi 183 î.Hr.
- a fost om de stat şi general cartaginez, considerat unul dintre cei mai străluciţi comandanţi militari din istorie
- potrivit legendei, la vîrsta de 9 ani, Hanibal este pus de tatăl său, neconsolat de înfrîngerea suferită de Cartagina în primul război punic, să jure ură veşnică romanilor
- forţele cartagineze din Spania îl aleg, la doar 23 de ani, în calitate de comandant suprem!
- străbate, în august 218 î.Hr., cu o armată de 50.000 de pedeştri, 9.000 de cavaleri şi 37 de elefanţi, Munţii Pirinei, forţează trecerea rîului Rhon în Galia şi dejoacă toate tentativele
romane de a-i bara drumul
- Hanibal este rechemat în 203 î.Hr. în Africa, după victoriile repurtate aici de Scipio Africanul. La capătul a 16 ani de lupte, Hanibal părăseşte neînfrînt pămîntul Italiei
- la Zama, în Tunisia, în ultima bătălie a celui de-al doilea război punic (202 î.Hr.), Hanibal este înfrînt de Scipio, Cartagina semnînd, în anul următor, tratatul de pace
- conduce flota regelui Bitiniei, Prusias I, la victorie în războiul împotriva Pergamului (184 î.Hr.), dar, după înfrîngerea Bitiniei, pentru a nu cădea în mîinile romanilor, care ceruseră
predarea lui, se sinucide la Libyssa, în 183 î.Hr.

Caracterizarea lui Hanibal făcută de istoricul roman Titus Livius
* "Nicicînd n-a fost pe lume un om mai bine înzestrat cu însuşiri atît de felurite, şi de a asculta şi de a porunci. Cînd înfrunta primejdiile, Hannibal era cel mai cutezător dintre toţi, iar în toiul pericolelor dovedea cea mai mare chibzuinţă. Nu-i istovea trupul nici un fel de trudă.
* Hanibal era deopotrivă de răbdător şi la frig şi la arşiţă, cumpătat la mîncare şi băutură, după care nu jinduia niciodata.
* Mulţi l-au văzut adesea pe Hanibal odihnindu-se pe pămîntul gol, acoperit numai cu o mantie soldăţească, în mijlocul străjerilor la posturile de veghe. În luptă pornea cel dintîi şi ieşea din încăierare cel din urmă"

Cîştigă de 50 de ori faţă de acum 7 ani
La 19 ani, Bourceanu făcea pasul spre prima echipă importantă, la Dunărea Galaţi, în 2004. Salariul său era de sub 4.000 de euro pe an. Nici la Oţelul, unde a ajuns în 2008, nu cîştiga foarte mulţi bani, iar saltul cu adevărat mare l-a făcut cînd a plecat la Timişoara.
Acum, la Steaua, cîştigă de 50 de ori mai mult decît cîştiga în primul lui sezon la Dunărea.

Salariul lui Bourceanu din 2004 şi pînă azi
Perioada Echipa Salariul lunar
2004-2008 Dunărea Galaţi (Liga a II-a) 300 de euro
2008-2009 Oţelul Galaţi ( Liga 1) 2.000 de euro
2009-2011 Poli Timişoara 13.000 de euro
2011-? Steaua 15.000 de euro