Articol de Răzvan Luţac - Publicat sambata, 04 februarie 2012 00:00 / Actualizat sambata, 04 februarie 2012 10:50
A început fotbalul în acelaşi timp cu studiul abecedarului. Primul transfer? Imediat după ce a trecut cu bine de examenul de capacitate. Debutant la 17 ani în Liga B, integralist în campionatul de Juniori A. Şi atît. Nu i s-au mai dat şanse, aşa că a renunţat la fotbal în favoarea şcolii
De cîţiva ani, fotbalul românesc este pe o pantă descendentă. Cauzele decăderii sunt multiple, însă una dintre probleme este uşor identificabilă. Numărul tinerilor fotbalişti promovaţi este extrem de redus, ceea ce nu asigură viitorul echipelor de club şi al selecţionatei naţionale.
Într-o serie de materiale prezentate în Gazeta Sporturilor, s-a putut observa că doar 4% din titularii Ligii I au sub 21 de ani. Extrem de puţin, comparativ cu ce se petrece în alte campionate. Dar problema juniorilor nu se manifestă doar la nivelul primei scene, ci îşi are originile în eşaloanele inferioare.
Copilărie dedicată fotbalului
Îl cheamă Iulian Bratu, iar povestea lui îşi are startul la vîrsta de şapte ani. „Am început să joc fotbal acasă, la Tulcea. Nu exista încă Delta, doar Şantierul Naval. Nu e nimic ieşit din comun, mai sunt şi alţi copii care se apucă de fotbal la această vîrstă. Foarte mulţi, chiar şi în România”, începe fostul jucător.
Dar perseverenţa şi ambiţia l-au ajutat. „Într-a noua, a venit şi primul transfer. La Progresul. Un an şi jumătate, în care am bătut aproape tot ce am întîlnit prin Bucureşti. Apoi, au început problemele cu echipa bucureşteană, care era în pragul colapsului. M-am întors la Delta.”
A debutat în „B” la 17 ani, într-un meci la Giurgiu. A fost integralist. Dar atît. „Echipa a adus un alt jucător pe postul meu. Eu? Am devenit jucător de bază la Juniori A.”
Cornul şi laptele, varianta „primă de joc”
Dar nu s-a descurajat. Integralist în sezonul 2010-2011 al campionatului de juniori, Iulian a fost aproape de o mare performanţă. „Am ieşit pe trei, sub Oţelul Galaţi şi Viitorul Constanţa. Ambele erau extrem de puternice. Gălăţenii au pierdut un singur meci, cu noi. Crezi că ne-a fost uşor? Îţi spun eu: nu.”
„Făceam antrenamente pe un teren care nu avea vestiare. Ne schimbam afară. Fără duşuri, apă sau alte facilităţi. În pauza de iarnă, ne antrenam pe plajă. Cantonamentul perfect, zăpadă combinată cu nisip”, se amuză fostul fundaş.
Dar nu doar antrenamentele îi stîrnesc zîmbete. „Măcar prima de joc era consistentă. Un corn, o apă şi o ciocolată. Sare de 700 de calorii, e suficient ! Noroc cu deplasarea, acolo se schimba treaba. Primeam o masă caldă şi un duş. Fierbinte ! ”
A ales cartea
În primăvara anului trecut, şi-a dat seama că nu primeşte şanse. „Ni s-a promis înfiinţarea echipei secunde. Totul a rămas în stadiu de proiect. Eu nu am acceptat să fiu împrumutat în liga a patra, acolo unde au ajuns unii dintre colegii mei.”
„Mi-am spus: decît să nu fac nici şcoală, nici fotbal cum trebuie, mai bine renunţ la una dintre ele.” A renunţat la minge. A dat examenul de bacalaureat, apoi a fost admis la Facultatea de Jurnalism şi Ştiinţele Comunicării din cadrul Universităţii Bucureşti.
„Aş vrea să ajung să scriu, într-o zi, despre foştii mei colegi”, oftează Iulian. Din păcate, majoritatea acestora fie că au renunţat, fie joacă la „Judeţ”. „Unii sunt studenţi în Constanţa, vin la Tulcea doar în weekend, să joace meciul. Nu se mai pune problema de o carieră de fotbalist profesionist, nu se antrenează deloc”, adaugă tînărul.
O încheiere optimistă
Iulian va împlini 20 de ani la finalul lunii. „Să ştii că mai există speranţe, iar Academia lui Gheorghe Hagi este una dintre ele. Au adunat jucători foarte buni, pun accent şi pe şcoală, iar condiţiile de antrenament sunt mult peste ceea ce am avut noi.
După un cantonament în Antalya, cred că te simţi fotbalist. Ei sunt viitorul, nu degeaba seniorii Academiei poartă acest nume.”
1980 de minute a jucat Iulian Bratu pentru juniorii A ai Deltei în ediţia 2010-11 a campionatului de Juniori A
)
)
)
)
)
)
)
