Articol de Răzvan Luţac - Publicat miercuri, 22 februarie 2012 00:00 / Actualizat miercuri, 22 februarie 2012 08:44
Puştoaica din atacul formaţiei feminine povesteşte cum l-a ghidat pe fostul stelist la începuturile experienţei lui în Franţa.
Bănel Nicoliţă a ajuns în Franţa la doar cîteva zile după ce St. Etienne făcuse deja primul transfer românesc. Este vorba despre Anne-Marie Bănuţă, atacant adus la echipa de fete a "verzilor".
Tînăra de 20 de ani este născută la Toulouse, acolo unde a jucat pînă să fie achiziţionată de ASSE. Părinţii săi sînt români, dar au plecat din ţară înainte de '89. Iar fratele lui Anne-Marie joacă şi el fotbal, de curînd transferîndu-se în România, la Juventus Colentina!
- Anne, cum ai ajuns la Saint Etienne?
- (vorbeşte într-o română perfectă, deşi e născută şi crescută în Franţa) Să o luăm cu începutul. Părinţii mei sînt români, dar s-au mutat în Franţa pe vremea cînd tata era fotbalist activ. Am început să joc la FC Toulouse, am făcut o figură frumoasă, cu goluri marcate în campionat şi în Cupă, şi le-am atras atenţia celor de la Saint Etienne. Cluburile au discutat la finalul campionatului trecut, iar transferul s-a făcut vara precedentă, în luna august.
- Cum este pentru o fată să joace fotbal în Franţa?
- Foarte plăcut. Majoritatea meciurilor sînt transmise la televizor, ceea ce înseamnă că şi fotbalul feminim prezintă interes aici. Avem 5 antrenamente pe săptămînă, la meciuri vin 200-300 de spectatori, iar la un derby cu Lyon se adună şi 1.500! Campionatul actual este mai echilibrat, dar Lyon face legea. Are doar trei goluri primite şi 82 marcate!
- Ai făcut cunoştinţă cu Bănel Nicoliţă? Sînteţi colegi...
- Daaaa, bineînţeles! Îmi este prieten, chiar foarte bun. Şi ne întîlnim des. Discutăm despre meciuri, schimbăm impresii...
- I-ai fost profesoară de franceză?
- Îţi dai seama! L-am ajutat şi eu un pic, dar cred că învaţă mai mult de la cursuri. În plus, i-am mai arătat oraşul, nu cunoştea pe nimeni cînd a ajuns aici. L-am îndrumat puţin, pînă s-a acomodat.
Nu ar spune nu naţionalei României
- Am înţeles că ai fost aproape de o convocare la naţională...
- Da! Am jucat la junioare pentru Franţa. Apoi, s-a ivit şansa de a debuta la naţionala mare. Însă am avut un ghinion teribil, m-am accidentat la genunchi, la ligamentele încrucişate. Am fost nevoită să mă operez, apoi am stat şase luni pe bară. Mi-am revenit, dar n-am mai prins selecţionata.
- Să înţeleg că ai ales Franţa.
- Nu neapărat. Eu mă simt şi franţuzoaică, pentru că m-am născut şi am crescut aici, dar şi româncă, după părinţi. Voi juca acolo unde mi se va oferi şansa. Pînă acum nu am primit nici un semnal de la naţionala României.
- Care sunt planurile tale de viitor?
- Deocamdată, joc la Saint Etienne. Bineînţeles, mi-aş dori să joc în străinătate. Priorităţile ar fi Germania, Anglia, Spania sau Statele Unite ale Americii, acolo fotbalul feminin este super-dezvoltat.
Tatăl ei e golgeter la old-boys
Tatăl Annei, Gheorghe Bănuţă, a jucat, printre altele, la FC Drobeta Turnu-Severin, Progresul şi Abatorul Bucureşti, dar şi la Steaua, în perioada în care a făcut armata. În plus, a bifat şi prezenţe la o echipă din Franţa, Labege, echipă desfiinţată între timp. "Să ştii că tata nu s-a lăsat! Joacă la echipa de old-boys a celor de la Toulouse FC. E unul din cei mai buni din echipă, e mereu golgeterul echipei, deşi are 48 de ani", se mîndreşte Anne-Marie.
"De ce am ales fotbalul? Pentru că sînt născută într-o familie de fotbalişti. Am umblat la meciuri încă de mică, sînt crescută lîngă gazon" (Anne-Marie Bănuţă)
"Se cîştigă bani şi din fotbalul feminin, dar destul de puţin. Nu vă gîndiţi că ne putem apropia de vreo comparaţie cu băieţii" (Anne-Marie Bănuţă)
5 este locul ocupat în prezent de AS Saint-Etienne în campionatul feminin
>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>
Colentina, via Reunion
Fratele Annei, Marian Bănuţă, a jucat la Ceahlăul, apoi a avut o experienţă exotică, iar acum a ajuns în liga secundă din România.
Mijlocaş, Marian Bănuţă (25 de ani) se luptă în aceste zile cu frigul pătrunzător, pentru că Juventus se antrenează în ţară, printre nămeţi. Cu doar un an în urmă, mijlocaşul bătea mingea într-un loc în care alţi fotbalişti visează să îşi petreacă doar o vacanţă de vis: insula Reunion.
"Jucam în liga a patra din Franţa, cînd m-a întrebat un prieten, impresar, dacă sunt interesat să mers în Reunion. M-am urcat în avion şi după ceva vreme am semnat un contract cu Saint-Pierroise, echipă la care au jucat de-a lungul vremii Roger Milla, Jean-Pierre Papin sau Florent Sinama-Pongolle. Nu mi-a fost uşor să mă adaptez la plus 40 de grade Celsius. Dar ţara e de vis! Şi să ştii că nici fotbalul nu este neglijat".
Bănuţă explică: "Prin ziare, cele mai multe ştiri sunt de fotbal. Au 4-5 echipe cu bani mulţi, salariile sunt extrem de bune, aproximativ 4.000 de euro lunar. În plus, miza este mare: locul întîi joacă în Liga Campionilor Africii. E bătaie mare şi pe locul de Cupa Franţei. Se organizează un turneu, iar cîştigătoarea primeşte dreptul de a evolua în competiţia din Franţa".
De ce s-a întors în România? "Mi s-a promis un contract în prima ligă. Ştii, în Reunion, chiar dacă au pretenţii de profesionişti, totul are iz de amatorism, se fac doar cîteva antrenamente pe săptămînă. Totuşi, Liga I este un campionat mult mai serios. Am ajuns la Concordia Chiajna, dar m-am accidentat uşor la un antrenament şi n-am mai semnat. Aşa am acceptat oferta celor de la Juventus Bucureşti. Chiar dacă joacă în liga secundă, e o şansă pentru mine, cred că mă pot relansa".
12 meciuri are Marian Bănuţă în Liga 1, el evoluînd timp de două sezoane la Ceahlăul Piatra-Neamţ, în 2007 şi 2008
Ședință la Rapid: ce i-a spus Șumudică lui Boupendza, după incidentele de la meciul cu Petrolul
)
)
)
)
)
)
)
