Virginia Ruzici, cîştigătoare la Roland Garros în 1978: "Pentru mine Steffi Graf e cea mai mare jucătoare"

Virginia Ruzici e unică. În 1978 a devenit campioană la Roland Garros. E singura jucătoare din România care a simţit ce înseamnă emoţiile cuceririi unui trofeu de Mare Şlem la simplu.

A reuşit să ajungă şi în 1980 în ultimul act la Paris, dar a fost învinsă de Chris Evert. E născută la Cîmpia Turzii, dar trăieşte de mai bine de 30 de ani la Paris, iar în perioada turneului e mereu prezentă lîngă zgură.

Comentează pentru Eurosport România alte două turnee de Mare Şlem, Australian Open şi US Open, şi urmăreşte cu atenţie de fostă mare jucătoare evoluţia româncelor. Virginia Ruzici nu poate trece neobservată în complexul Roland Garros.

Lumea o opreşte, pentru cîteva cuvinte, pentru un autograf, pentru un zîmbet. Pentru că aici e locul unde a fost odată regină.

- Doamnă Ruzici, Paris, Roland Garros, atîtea amintiri...
- Cu siguranţă. Parisul, Roland Garros-ul sînt pentru mine turneul şi locul cele mai importante din cariera mea şi din viaţa mea.

- De ce aţi ales să locuiţi la Paris?
- Faptul că am cîştigat Roland Garros-ul şi că am avut cele mai mari succese pe zgură, şi mai ales aici, m-a făcut să mă simt apreciată, chiar iubită la un moment dat de publicul francez. Încurajată, respectată şi acest lucru a contribuit mai tîrziu la decizia de a mă instala la Paris.

- Ştiaţi franceza sau aţi învăţat-o pe parcurs?
- Eu am făcut engleză şi germană, franceza am învăţat-o pe parcurs, din păcate. E mai bine să înveţi o limba ca franceza cînd eşti mai tînăr, pentru că are o gramatică mai dificilă.

- Ce vă place mai mult la Paris?
- Eu trăiesc de mai mult timp la Paris, cînd eram jucătoare, am locuit o vreme la Monte Carlo, am trăit între Monte Carlo şi Paris. Mi-a trebuit un timp să apreciez Parisul şi să-l cunosc mai bine.

- Aveţi un loc preferat?
- Da. Sacre-Coeur. Parisul este un oraş fascinant. Ador ambianţa acestui oraş, cît şi mentalitatea oamenilor care te înconjoară. Trebuie să-ţi placă într-un anume fel. Aici mă simt bine.

- Ce simţiţi cînd intraţi pe terenul unde aţi cîştigat? Vă mai emoţionaţi?
- Cîteodată. Sînt treizeci şi patru de ani. E foarte, foarte mult timp şi mă întreb unde s-au dus aceşti ani atît de repede? Uneori este emoţionant, mai ales la mingile de meci din finalele masculine şi cele feminine.

Cupă rătăcită

- Mai păstraţi trofeul?
- Trofeul îl am. E mic, aşa. Îl păstrez, bineînţeles. E cel mai frumos trofeu, înseamnă cel mai mult pentru mine. Nu am trofeul din finala din 1980, cînd am pierdut cu Chris Evert. Efectiv, nu ştiu ce s-a întîmplat cu el! Cred că l-am dat cadou cuiva.

- În cele două săptămîni de turneu, dumneavoastră ce faceţi?
- A fost o perioadă în care am comentat foarte mult, pentru Eurosport Franţa şi pentru alte canale franţuzeşti. Acum  mi-ar fi plăcut să comentez pentru Eurosport România, însă ei nu au aici, la faţa locului, o cabină. Pentru mine e dificil să plec în această perioadă de la Paris. Mi-ar fi făcut mare plăcere să comentez acest turneu. Îmi umplu timpul cu jucătoarea Simona Halep, pe care o reprezint ca agent. Îi urmăresc şi pe ceilalţi jucători români, pe unii din prietenie, pe alţii din susţinere, mai ales tenisul feminin, sînt legată de această generaţie. Pentru cele trecute am avut mai puţin timp, eram mult mai ocupată.

- E o generaţie bună...
- Da, interesantă. Din păcate, anul acesta lucrurile nu au mers foarte bine pentru fetele noastre. Ungur a fost cel mai impresionant. A făcut un meci superb cu Federer. Nu am avut ocazia să-l văd în trecut jucînd şi am fost chiar impresionată de calitatea pe care o are în lovituri şi de deplasarea în teren. Sper ca acest turneu să-i dea un imbold.

- Revenind la fete, cum vi s-au părut?
- Cîrstea a avut un tablou dificil anul acesta. Li Na este o mare campioană şi se pare că zgura îi aduce multe satisfacţii, deşi a crescut pe un teren de ciment. Zgura o avantajează pentru că este o jucătoare care se deplasează foarte bine în teren, e o adevărată atletă şi e în revenire de formă. Sorana avea nevoie de un meci sau două înainte de a lupta cu cineva de calibrul lui Li Na. Simona Halep, după marele succes de la Bruxelles, a avut ghinionul de a se accidenta şi nu a putut să se deplaseze.  Irina Begu a reuşit primul tur, apoi cu mai multă dificultate în turul al doilea, probabil îi lipseşte puţin încrederea. A avut mari succese anul trecut şi anul acesta confirmarea e mai dificilă.

Cu ochii pe Dimitrov

- Şapte fete în prima sută...
- E o generaţie bună, există o competiţie, sper pozitivă, care le trage în sus, una pe alta. Sper ca în curînd să vedem una sau două în primele douăzeci din lume, dar trebuie să mai avem puţină răbdare!

- În afară de români pe cine mai urmăriţi?
- Urmăresc francezii pentru că îi cunosc pe toţi, pe Richard Gasquet, pe Monfils, care s-a retras de la ediţia din 2012, dar este un jucător spectaculos. Altfel, îmi place Grigor Dimitrov, găsesc că e un jucător extrem de talentat, bineînţeles, nu sînt singura. Este considerat micul Federer, are un talent şi lovituri de excepţie, însă mai are nevoie să se întărească fizic.

- Şi la fete?
- Bineînţeles că le urmăresc pe surorile Williams. Ştiam că Venus are probleme, m-am întîlnit în prima zi cu tatăl lor şi mi-a spus că Venus ar avea dificultăţi. S-a văzut, de altfel, era cam lentă pe teren. Venus, care pentru mine, în zilele ei de glorie, a fost una dintre cele mai mari campioane! Cu o capacitate naturală de deplasare în teren, fiind foarte rapidă pentru înălţimea ei.

Exerciţiu de imaginaţie

- Cum vi se pare, este tenisul feminin un pic în umbra celui masculin?
- La ora actuală, da! Este o realitate în ultimii ani, mai ales de cînd Justine Henin şi Kim Clijsters s-au retras, apoi au revenit. Henin era un Federer al tenisului feminin, era o jucătoare de talent, cu un tenis de mare varietate, ofensivă, avea o panoplie de lovituri aproape la fel de bogată ca a lui Roger Federer, o jucătoare spectaculoasă. Contrastul dintre ea şi celelalte jucătoare de forţă dădea meciuri spectaculoase. A fost regretabilă retragerea ei şi neaşteptată. Imaginaţi-vă cum ar fi tenisul masculin dacă dintr-o dată i-ar pierde pe Federer, pe Murray şi pe Nadal sau pe Djokovici, aşa cum s-a întîmplat în tenisul feminin, care le-a pierdut pe Henin, pe Kim Clijsters şi pe surorile Williams, ca şi pe Şarapova timp de un an de zile, absentă din cauza problemelor la umăr. Prima poziţie a fost mai accesibilă în ultimii ani decît în trecut.

- Tenisul masculin îi are pe cei patru...
- E adevărat că, actualmente, cu cei patru titani ai tenisului masculin plus Del Potro, care revine, şi Tsonga, tenisul masculin este extrem de interesant. Cu rivalitatea din ultimii ani  dintre Nadal şi Federer, apoi Nadal-Djokovici, Federer-Djokovici, meciurile au fost de mare calitate şi de mare intensitate.

Şanse pentru trofeu

- Cine credeţi că o să cîştige anul acesta la Paris?
- Nadal rămîne foarte periculos şi, probabil, favorit pe această suprafaţă, la acest turneu, unde se simte ca acasă. Faptul că a cîştigat cîteva turnee pe zgură l-a adus la cel mai mare nivel din nou, încă poate să progreseze în cursul acestui turneu pentru că sînt meciuri în cinci seturi, care-l favorizează pe Nadal, chiar şi în faţa lui Djokovici. În acelaşi timp, Novak şi-a regăsit motivaţia după cîteva contraperformanţe. Roger Federer e capabil de o surpriză, cum ne-a arătat şi anul trecut, dar nu de a cîştiga titlul. Tenisul masculin are şansa de a avea un geniu şi un mare campion care ne mai promite cîţiva ani de tenis de mare calitate.  A declarat că va juca încă nişte ani şi sperăm că va găsi motivaţia necesară pentru că este superb de văzut.

- Cum vedeţi situaţia la fete?
- E mai deschisă. Li Na are o şansă, este din nou în formă, pot să spun mai multe în a doua săptămînă. Şarapova pare mai impresionantă în prima săptămînă cu acest tenis de atac, agresiv, exploziv, plus serviciul pus la punct. Deci Şarapova este şi ea printre favorite.

Inventatorii Federer şi Năstase

- De-a lungul timpului a fost vreo jucătoare care să vă placă enorm?
- Steffi Graf a fost extraordinară, rămîne, după părerea mea, cea mai bună jucătoare a tuturor timpurilor, cea mai bună atletă naturală a tuturor timpurilor. În ziua de astăzi este o diferenţă, toate jucătoarele au devenit mai atlete lucrîndu-şi musculatura şi fizicul, însă jucătoarele de pe vremea mea şi pînă în 1990-1995 erau născute rapide, alergau cu mai multă uşurinţă pe teren. Cu timpul s-a născut un curent de jucătoare de ritm şi de forţă,  condus de Monica Seles, apoi Lindsay Davenport, apoi surorile Williams. John McEnroe spune că Serena e cea mai mare jucătoare a tuturor timpurilor, dar este foarte greu să compari pentru că ea este o forţă a naturii. Pentru mine, Steffi Graf rămîne o campioană greu de egalat, atît ca titluri de Mare Şlem, cît şi prin calităţile fizice deosebite, o compar cu Borg pentru că el era la fel, un atlet natural deosebit.

- La băieţi, Federer?
- Palmaresul spune că e cel mai bun, probabil este cel mai bun pentru că a cîştigat pe toate suprafeţele. Pete Sampras a fost şi el un geniu, l-am apreciat foarte mult şi în acea perioadă am avut ocazia să comentez meciurile lui pentru că era perioada cînd lucram pentru Eurosport Franţa, timp de patru ani. Şi îmi amintesc de nişte meciuri extraordinare între el şi Boris Becker, între el şi Andre Agassi, între el şi Michael Chang, Jim Courier. Aş putea compara acea epocă cu tenisul actual masculin. Erau patru-cinci băieţi foarte aproape unul de altul, Sampras avea ceva în plus, această scînteie datorată geniului său şi uşurinţei pe care o avea pe teren şi stilului său de joc, serviciu-voleu, care-i permitea mai ales pe iarbă să facă diferenţa faţă de alţi mari campioni.

"Nu sîntem disperaţi, poate că va merge mai bine la Wimbledon sau la US Open, atunci cînd nu ne gîndim. De obicei, aşteptăm mai mult de la jucătorii noştri la Roland Garros pentru că au crescut pe zgură" (Virgina Ruzici)

"Păcat pentru tabloul feminin că Serena a pierdut. Probabil a avut un mic moment de deconcertare, de detensionare" (Virgina Ruzici)

"În momentul în care cele mai bune jucătoare sînt prezente, jucînd la cel mai înalt nivel, tenisul feminin devine la fel de interesant ca şi cel masculin" (Virgina Ruzici)

14 este numărul de turnee de simplu în care s-a impus Virginia Ruzici

8 este locul cel mai de sus ocupat de Virginia Ruzici în clasamentul mondial

2 trofee de Mare Şlem a cucerit Virginia Ruzici la simplu şi la dublu, în 1978, la Roland Garros

Performanţe ale Virginiei Ruzici
- cîştigătoare la simplu şi dublu la Roland Garros în 1978
- finalistă la simplu la Roland Garros în 1980
- semifinalistă la Turneul Campioanelor în 1978
- finalistă la dublu la Wimbledon în 1978
- finalistă la dublu mixt la Roland Garros în 1978 şi 1979