Opt eroi la Euro » Poveşti din copilăria fotbaliştilor care şi-au purtat echipele naţionale spre "sferturi"

PETR JIRACEK
Copilul tăcut care nu se joacă
Cu 700 de locuitori, Tuchorice e mai aproape de nemţi decît de Praga. Puştiul lui Jiracek e ciudatul satului: la 4 ani refuză jucăriile şi copiii. Loveşte continuu într-o minge jerpelită, în zidurile casei. "Asta la început, apoi am ajuns să mîncăm cu mingea sub masă! A fost greu, Petr scotea un cuvînt o dată la două zile!", povesteşte tatăl.

La 16 ani a fost refuzat de Slavia: nu era dezvoltat fizic, nu ajunsese între chipul osos al lui Conan Barbarul şi alura hristică. "Am rămas acelaşi. Cînd jucam la Plzen, mergeam la pescuit cu căpitanul Pavel Horvath. Nu prindeam nimic: priveam apa ore în şir, în tăcere, deşi aveam cele mai scumpe undiţe".

După 1-0 cu Polonia, n-a dormit: a privit ore în şir în tavan, cu surîsul puştiului taciturn din Tuchorice. La 5 dimineaţa, pe twitter, un singur cuvînt: "Incredibil".

GIORGOS KARAGOUNIS
Omul-familie
"Nimic scandalos, monden, despre Kara: e conservator, adică diferit, adică extraordinar!", spun grecii. Nu îl vezi în cluburi, timpul liber îl petrece acasă, cu cei trei copii. În primul an la Panathinaikos cîştiga 2.000 de euro pe lună, dar era fericit.

Cînd a apărut în parcare la Inter cu un BMW X5, vedetele s-au cocoşat de rîs: "E o maşină mare şi sigură, pentru că eu am o familie!", a tunat Giorgos. Şi s-a făcut linişte.

Înainte să semneze cu milanezii îi spusese lui Moratti: "Un singur lucru vreau: soţia mea e medic, sîntem obişnuiţi să muncim pentru orice, în ce spital ar putea lucra?" Rămîne singur doar în deja celebrele alergări pe plajă, cronometrîndu-şi şi la 35 de ani sprinturile.

SAMIR NASRI
Politicianul precoce din suburbii
O copilărie în cartierele mărginaşe din Marseille, într-o familie algeriană cu patru copii, e fascinaţie pură şi pilduitoare. "Cartierul e sanctuarul meu: doar aici înţelegi solidaritatea", povesteşte Samir.

Singurul regret: a renunţat la şcoală. Dar e implicat în controversele lumii, trasînd o lumină de apus magrebian peste hăţişurile politice: "Sînt fascinat de melting-pot-ul cultural. La Marseille am «fraţii» de pe străzi, la Londra, unde trăiesc, am văzut chipul libertăţii: cînt imnul la naţională, dar cei care tac iubesc Franţa la fel de mult".

Defininţia francezului, secolul 21, varianta Nasri: "Origini franceze, patrimoniu cultural de care nu te dezici, cetăţenia franceză, deasupra tuturor"

STEVEN GERRARD
"Joc fotbal pentru Jon-Paul".
E ultima frază din autobiografia lui Stevie G, sufletul Angliei. În copilărie, cel mai bun prieten de joacă îi era vărul, cu un an mai mare. Copil de altar la St. Columbus, Jon-Paul se născuse într-o familie catolică tradiţională şi purta numele Papei.

Vărul lui Gerrard moare la 10 ani în "tragedia de pe Hillsborough", cea mai tînără victimă din cei 96 de dispăruţi "care trebuie amintiţi fiecare în parte, nu ca numere", insistă fotbalistul.

"Durerea familiei m-a făcut fotbalistul de azi", spune Gerrard, care nu şi-a şters niciodată din minte mesajul familiei, compus din flori, la înmormîntarea lui Jon-Paul: "Pentru lume, a fost un fan al fotbalului. Pentru noi, a fost lumea"

MARIO GOMEZ
Tricoul lui Romario
Mario Gomez avea 8 ani cînd s-a îndrăgostit de Romario. La Mondialul din 1994, celebrul atacant l-a fascinat cu golurile sale. Şi imediat a decis că trebuie să arate ca el.

Fiindcă la vremea aceea n-a găsit în magazine o replică a tricoului brazilianului, a confecţionat el una. De fapt, a sacrificat un tricou galben, pe care îl avea deja în dulap. I-a desenat un 9 pe spate, apoi emblema producătorului, Umbro, şi a scris numele lui Romario.

Patru ani mai tîrziu, Gomez îşi imita idolul şi pe teren. Într-un sezon în care a devenit campion la juniori cu SV Unlingen a marcat nu mai puţin de 116 goluri!

ANDREA PIRLO
Regizorul nomad
A creat trei sferturi din goluri Italiei la acest turneu final. Cînd el termină benzina, trupa lui Prandelli se retrage şi suferă. Andrea Pirlo este creierul azzurro, regizorul nomad. Mijlocaşul lansat de Lucescu la Brescia şi care a jucat la toţi granzii din Serie A are, la fel ca Ibrahimovici şi Ronaldo, rădăcini rrome.

Andrea (33 de ani) este descendent al Sinti (Sinto în italiană), una dintre cele trei ramuri ce compun neamul ţigănesc instalată în nordul Peninsulei la finele secolului XIX.

Considerat un simbol al acestei comunităţi, a fost contactat înaintea CE 2008 de cîteva organizaţii cerîndu-i să nu reprezinte squadra azzurra la acel turneu, în semn de protest faţă de noua legislaţie împotriva comunităţii Rrom şi Sinti.

ANDRES INIESTA
Inima de 120 de hectare
Pentru familia Iniesta Lujan, vinul este o pasiune şi o tradiţie într-un orăşel cu 2.000 de suflete, Fuentealbilla, şi într-o regiune, Albacete, dedicată viticulturii.

În urmă cu 90 de ani, Jose Antonio, bunicul, avea prima viţă de vie, de 10 hectare. Acolo unde, spre sfîrşitul anilor '80, un puştan pirpiriu alerga toată ziua printre rîndurile de viţă după o minge peticită.

Acum, Andres este stăpîn al "Cramei Iniesta" şi al unei podgorii întinse pe 120 de hectare, "inima familiei, moştenirea noastră specială". Cine urmează? Fiica lui în vîrstă de un an şi două luni, care are deja vinul său: chardonnay-ul Valeria.

CRISTIANO RONALDO
Ecorşeul Van Damme
Cum e acum Cristiano şi cum era în 1992... O "scîndurică", aşa îl alintau prietenii din Santo Antonio pe băiatul bucătăresei. Avea pielea lipită de os şi picioarele ca nişte beţe... În acea perioadă a văzut "Sport sîngeros", primul său film cu Jean-Claude Van Damme.

A fost ca o revelaţie pentru copilul din Madeira. "Vreau să arăt şi eu ca Van Damme, doar e actorul meu preferat", i-a mărturisit mamei, corpul devenind obsesia sa.

După transferul la Sporting Lisabona, aproape că se mutase în sala de forţă. Apoi, prin 2007, cînd părea deja un ecorşeu pentru sculptori, şi-a întrebat un apropiat: "Hei, semăn cu Van Damme? Am muşchii ca ai lui, nu?". Şi a fost foarte mîndru cînd prietenul l-a aprobat.