Articol de Dominique Antognoni - Publicat sambata, 29 decembrie 2012 00:00 / Actualizat marti, 01 ianuarie 2013 12:25
Impresarul celor mai nebuni jucători ai momentului, Ibrahimovici şi Balotelli, vindea pizza la Haarlem în 1990, iar acum învîrte pe degete preşedinţi de cluburi şi afaceri de zeci de milioane, scoţînd comisioane grase fără scrupule
Mafiot, idiot şi gras. Sau mai exact "Mafioso, ciccione e pizzaiolo, maledetto ciccione idiota". Semnat: Zlatan Ibrahimovici, jucătorul cel mai important pe care îl reprezintă Carmelo "Mino" Raiola. Pline de tîlc cuvintele sudezului, nu-i aşa? Evident tonul este oarecum glumeţ, dar dacă cel pe care l-ai îmbogăţit vorbeşte aşa despre tine în autobiografia lui, imaginaţi-vă ce spun duşmanii. Puţini oameni din fotbal sînt atît de detestaţi ca Mino, cunoscut cu numele de Pizzaiolo: este impresarul cel mai antipatic de pe lume, o persoană fără nici o moralitate. Unul care e în stare de orice pentru a mai cîştiga un milion pe spatele jucătorilor pe care îi reprezintă. Unul care păcăleşte patronii, directorii sportivi şi, mai ales, unul care distruge de pe o zi pe alta liniştea unui club numai şi numai pentru a avea el un avantaj economic. Nu vă repeziţi să spuneţi că totul e legal şi că morala este elastică.
Ferguson nu i-a dat darul
De ce? Ultimul în ordine cronologică care l-a pus pe lista neagră e Alex Ferguson: puţini ştiu şi mai ales nimeni n-are curaj să admită că în vară Pogba a lăsat Manchester pentru Juventus la sfîrşitul contractului pentru că Raiola a încasat 4,5 milioane de euro de la clubul italian pentru a îl aduce la Torino, evident în mod oarecum ilegal. Cu alte cuvinte, mijlocaşul n-a venit gratis: Ferguson nu era de acord să dea bani unui procurator pentru a convinge un fotbalist de 18 ani să rămînă pe Old Trafford. Antrenorul scoţian nici n-a vrut să înceapă negocierile: un fotbalist ce renunţă la Manchester numai şi numai pentru că agentul său vrea o sumă imensă de bani nu e demn să îmbrace tricoul diavolilor roşii. Raiola a încercat să îl propună pe Pogba la Milan, unde i-au spus nu, şi la Inter, unde are mereu uşile închise: rămăsese Juventus.
L-a pus pe Balotelli să-şi înjure fanii!
Il Pizzaiolo a învins din nou, iar peste cîteva zile va mai da două lovituri de antologie: Balotelli va schimba echipa, ca şi Robinho. Amîndoi sînt ai lui, la fel Ibrahimovici şi Maxwell, Emanuelson şi Van Bommel. Cînd un jucător nu ştie cum să facă pentru a lăsa o echipă, îl angajează pe el: în timp scurt reuşeşte să distrugă relaţia unui club cu fotbalistul, să te aducă la capătul puterii. Cînd Balotelli voia să plece de la Inter, iar clubul care l-a crescut făcea imposibilul pentru a-l ţine, l-a sunat pe Raiola să semneze un contract cu el, asta însemna deja în proporţie de 90% că Moratti îl va vinde numai pentru a nu avea de a face cu Mino. Vă amintiţi scena pur şi simplu incredibilă din turul semifinalei Ligii Campionilor, cu Barcelona, pe "San Siro", cînd Balotelli îşi injura propriul public? A fost ideea lui Raiola.
Certat cu limba italiană
Pur şi simplu patronii nu îl pot vedea, şi nu numai din cauza modului în care se prezintă: arogant dincolo de orice imaginaţie, teribil şi din punct de vedere al îmbrăcăminţii, iar pentru a fi răi nici fizicul nu îl ajută. Mic şi îndesat, gras şi lipsit de educaţie, şmecher cum numai cei din zona Napoli ştiu să fie (familia sa e din Angri, în provincia Salerno), certat cu limba italiană, are o singură mare calitate: insistă cu o tenacitate sălbatică pînă cînd îşi atinge scopul, înnebunindu-i pe toţi. Sau dezgustîndu-i, pentru a spune lucrurilor pe nume.
Moratti nu numai că nu îl suporta, dar după transferul lui SuperMario l-a dat şi pe Maxwell, pentru a încheia definitiv raportul cu Raiola. Procuratorii sportivi sînt bineveniţi, cei ca el nu.
Acum a venit rîndul lui Mancini să înceapă războiul cu cel care servea pizza în Olanda, pentru că el aşa a început: lucra la Haarlem, era ospătar în restaurantul tatălui său, şi acolo i-a cunoscut pe viitorii săi clienţi.
A pornit cu Roy
Italian naturalizat olandez, pentru cît vi se poate părea de ciudat văzîndu-l acum, a jucat fotbal cînd era tînăr. S-a lăsat la 18 ani, iar la 20 a înfiinţat agenzia Intermezzo, după care a devenit director sportiv la Haarlem, clubul unde l-a avut coleg pe Gullit: vorbind două limbi a obţinut dreptul să îi reprezinte pe jucătorii olandezi în Italia. Cariera de procurator o începe în 1992 cu Bryan Roy la Foggia (echipa lui Dan Petrescu), un an mai tîrziu dă lovitura cu Jonk şi Bergkamp la Inter. Dar n-a devenit insuportabil pentru contractele semnate, ci pentru ceea ce face în spatele scenei.
Cînd Ibra a fost vîndut de către Barca cu 50 de milioane mai puţin decît fusese cumpărat un an înainte de la Inter, clubul spaniol l-a ameninţat serios pentru unele aspecte necurate şi el a ieşit din scenă fără să spună un cuvînt, dar s-a dus la Galliani cerînd un "cadou" pentru aducerea lui Zlatan la Milan pentru numai 25 de milioane. Aşa se explică transferul lui Robinho, jucător de care clubul rossonero nu avea nici o nevoie. La fel Didac Vila (plătit 3 milioane în mod deloc transparent) şi Emanuelson, dar Mino trebuia într-un fel să îşi recupereze banii de la Barca. Avea un acord pentru a primi 1,2 milioane pe an pînă în 2014, cînd s-ar fi terminat contractul lui Zlatan. Făcînd un mic calcul, numai din banii "curaţi" a încasat aceeaşi sumă, pentru că un agent primeşte între 4 şi 10 la sută din salariul jucătorilor. Dacă mai adăugăm şi restul...
Ia bani din toate părţile
Nu este o persoană plăcută, e foarte vulgar şi nu cunoaşte bunele maniere, însă munceşte enorm: pentru a îl duce pe SuperMario la City a zburat de 10 ori dus şi întors de la Milano la Manchester, pînă cînd a reuşit să-i pună pe toţi de acord. Într-un fel sau altul iese cu contractul în mînă.
Pentru a ne întoarce la Mancini: era evident de la început că Balotelli nu va rămîne pînă la sfîrşitul contractului în Anglia: Mino cîştiga mai mult dacă "îl plimba" de la un club la altul, între aşa numita "buonauscita", un fel de lichidare, şi mai ales cu ceea ce în România se numeşte primă de instalare. Acum probabil Mario va veni la Milan, iar Robinho va pleca, aşa că el încasează din ambele părţi.
Aşa se poate înţelege de ce atacantul a dat în judecată clubul pentru amenzile primite: este un mod de a împinge la extrem situaţia, de a-i grăbi pe cei din club să îl vîndă cu orice preţ, numai pentru a nu-l mai vedea (dar, atenţie!, Tevez a stat şase luni în tribună, eşecul ar putea să se repete şi cu Mario numai pentru a nu-i da cîştig de cauză). În asta Raiola e maestru, te scoate din minţi pentru a scădea suma cerută iniţial. Acţionează după sistemul picăturii chinezeşti, te epuizează cu insistenţe şi lucruri necurate pînă cedezi psihic. Jucătorii nici nu participă la discuţii, stau departe: pot avea mereu scuza că ei nu voiau să plece de la club şi că nu depinde de ei.
Uneori însă e nevoie de un mic ajutor din partea lor: cînd Zlatan era la Ajax şi voia să plece, Mino i-a sugerat să se certe cu toată lumea: "Dă vreo două palme unuia, nu te prezenta la antrenamente" a fost ideea "genială".
Şantaj cu anonimi brazilieni
Altă specialitate a casei este să cumpere cartea verde a unor jucători necunoscuţi în Brazilia, după care îi vinde cluburilor unde ştie că poate întinde coarda: spune că sînt mari speranţe, evident sînt nişte fotbalişti modeşti, vezi cazul lui Felipe Mattioni şi Luca Roggia. I-a cumpărat din nou Milanul (ce întîmplare, nu-i aşa?), dar nimeni nu i-a văzut jucînd sau antrenîndu-se la Milanello cu echipa mare.
Pentru cei pe care îi reprezintă e un factotum, rezolvă probleme, mai ales neplăcute. Cînd Raffaella Fico a declarat că este însărcinată şi că tatăl ar fi Balotelli, Mino a insistat pînă cînd ea a făcut testul ADN. Mama lui Mario nu voia, Raiola da: a învins el. Ca de obicei.
101,6 milioane de euro este cota de piaţă, conform transfermarkt.de, a celor 23 de jucători pe care îi reprezintă Raiola. Ibrahimovici e cel mai valoros, 35 de milioane
4 procente pînă la 10 din suma de transfer a unui jucător poate fi încasată de agenţi, potrivit normelor FIFA. Doar mutările lui Zlatan au însumat 248,9 milioane de euro
Vorbeşte 7 limbi şi are două societăţi
În ciuda etichetei de idiot pusă de Ibrahimovici, Raiola se laudă că vorbeşte 7 limbi: italiană, engleză, germană, franceză, portugheză, spaniolă şi olandeză. "Nu-i inteligenţă, este doar chestiune de pregătire", explică agentul. Proprietar a două societăţi în prezent: Maguire Tax and Legal, cu sediul la Amsterdam, şi Sportman, la Montecarlo, cu filiale în Brazilia, Cehia şi Ţările de Jos. Primul transfer "bombă" din carieră a fost Pavel Nedved, mijlocaşul ceh mutat în 2001 de la Lazio la Juventus pentru 41,2 milioane de euro.
"Dă şi tu vreo două palme unui coleg, nu te prezenta la cîteva antrenamente şi sigur o să scăpăm de ei"
Mino Raiola, agent Ibrahimovici, sfătuindu-l cum să plece de la Ajax
"Balotelli e ca Gioconda. Are acelaşi preţ, nimeni în Italia nu şi-l poate permite, iar City nu vrea să-l vîndă"
Mino Raiola, agent Ibrahimovici
"FIFA şi UEFA nu-s organizaţii transparente, pot fi comparate cu Mafia. Platini, şeful francez al UEFA, n-a făcut nimic important pentru fotbal. Dacă guvernul suedez ar conduce aşa, poporul s-ar revolta în stradă"
Mino Raiola, impresar italo-olandez
)
)
)
)
)
)
)
