Articol de Cătălin Țepelin - Publicat marti, 16 aprilie 2013 00:00 / Actualizat marti, 16 aprilie 2013 12:57
Foşnetul ziarului pe care-l răsfoiesc e dublat în fundal de ţăcănitul unei tastaturi. Două birouri mai încolo, un coleg scrie un update pentru gsp.ro, în ştirea cu atentatul din Boston. Un altul, de pe teren, anunţă la telefon că tocmai au început procesele zilei, cu transferurile şi cu terenurile MApN. Tot azi se dau şi ceva sancţiuni pentru demenţa din Giuleşti. O frumoasă zi de primăvară, nu?
Încet-încet, foşnetul ziarului se transformă în vuiet. Dau pagină după pagină, iar titlurile şi imaginile din Gazetă parcă mă muşcă de ochi, turnîndu-mi fiori pînă-n tălpi ...
Pe copertă, un masor stelist îl şterge pe Reghecampf cu un prosop pe geacă, să îndepărteze şuvoiul de flegme venit dinspre o parte a "celei mai frumoase galerii din ţară".
În paginile 2-3, titlul este "1.500 de euro pentru HAOS – Degringolada cronică din Giuleşti: stewarzii şi jandarmii asistă pasiv la luptele de gherilă declanşate constant în tribune". Imagini cu scutieri pe gazon.
Pagina 4, "Şapte ani de DUŞMĂNIE – de ce nu-i suportă rapidişii pe stelişti".
Pagina 5, "VICTIME sau instigatori?", cu "inocentul" MM Stoica ţinînd strîns în mînă un scaun alb ce zburase din tribună.
Paginile 6-7, "INFERNUL de 125 de minute" – fotoreportaj cu nebunia de la derby.
Pagina 10, "Arenele URII – violenţele ultraşilor au tulburat întreaga Europă într-un week-end de groază". Din nou, imagini cu bătăi, bîte, răngi, sînge. Şi una fabuloasă: un zmeu cu fularul tras pe figură stă în gardă, gata să tragă un pumn în dinţii unui cal al Poliţiei.
Paginile 16-17, "TEROARE în Boston". Atenta, bombe, explozii. Un tînăr e împins cu căruciorul spre ambulanţă şi priveşte în gol, evitînd să se uite spre picioare. Spre ce a mai rămas din ele. Aşchii de os năclăite-n sînge, bucăţi de carne care flutură-n vînt.
What the fuck is wrong with you, people?, cum ar zice americanu’. WTF?!?, prescurtînd online, că tot online se revarsă miile de comentarii cu înjurături, ameninţări sau invitaţii la perversiuni necrofile. Aşadar, şocat în faţa puhoiului de puroi, mă-ntreb colorat: WTF?
V-aţi şi ne-am tîmpit cu toţii, definitiv? Violenţa e singurul drum pe care mai ştiu oamenii să meargă?
OK, lumea e pe fast-forward, crizele financiare şi umane se înmulţesc, toţi sîntem uşor ciobiţi din viteză. Dar n-ar fi mai înţelept să ne mai oprim din cînd în cînd din fuga asta bezmetică spre nimic? Altfel, ne facem ţăndări din senin. Şi nici nu mai vedem ce e frumos în jurul nostru.
Şi sînt al dracului de multe lucruri frumoase! Uite, în mijlocul Gazetei de azi, o ediţie sufocată de duşmănia idioată din arene, se ridică 4 pagini de o linişte licoroasă, în care fostul instructor de schi al Papei Ioan Paul al II-lea povesteşte dragostea Sfantului Părinte pentru sport, munte şi zăpadă. "Secrete albe din altă viaţă".
Dacă articolele ar fi fost publicate şi pe site, sigur s-ar fi găsit destui care să înjure în comentarii. Sînt cei ce, peste puţin timp, vor vrea să smulgă scaunele din beton şi să spargă capetele sportivilor. Sau să se bată cu caii. Sau cu noi, ăştia care avem impresia că sîntem sănătoşi la cap pentru că ne place sportul nepervertit de violenţă.
)
)
)
)
)
)
)
