Rechinul şi triumful ofensivei » Cum a cîştigat Vincenzo Nibali Turul Franţei şi 7 ştiri altfel despre competiţie

Nici un zgomot puternic, doar un foşnet rapid de pedale. Plăcile sugrumate de lanţ se rotesc cu mici scîntei în întunecime, iar Nibali îşi doboară victima în tăcere, dintr-un singur atac, vijelios şi cu sînge rece. Iată imaginea prezentă în toate zilele importante din Turul Franţei.

În vîrstă de 29 de ani, campionul Italiei şi-a dezmembrat adversarii metodic, fie că a fost vorba despre etape disputate pe pavate, în munţi, pe asfalt plat ca-n palmă sau la contratimp. "Cîte 20 de secunde ici, cîte 40 de secunde colo", o reţetă a constanţei absolute, care a provocat respect şi groază în pluton.

Fără Contador sau Froome, victime de lux ale primei jumătăţi a întrecerii, Nibali "a fost ca un aeroplan", survolînd cele trei săptămîni fără să poată fi agăţat de nimeni. Personalitate puternică, parcă venit din alte timpuri, Vincenzo merită să fie cunoscut mai îndeaproape.

Începuturile din Sicilia
Are nasul încovoiat, dinţii ascuţiţi cu pila, s-a născut în Messina, oraşul sicilian în care Pompei şi-a organizat tabăra împotriva lui Octavian, şi a început ciclismul la 12 ani, "după ce l-am văzut pe tata mergînd săptămînal". Cu genă de căţărător, Nibali a arătat inteligenţă de mic, atunci cînd a hotărît să îşi îmbunătăţească performanţele la contratimp, din simplul motiv că "nimeni nu se pricepe la asta în Italia".

La Liquigas, prima lui echipă profesionistă, s-a călit într-un război intestin cu Ivan Basso, singurul rutier italian decent de după Pantani. Imediat, tifosii i-au sesizat potenţialul, l-au înzestrat cu toate speranţele Cizmei şi l-au botezat din acelaşi inventar maritim ca şi pe "Piratul" Pantani: "Viva lo «squalo»", adică "Trăiască Rechinul"!

Răscrucea carierei
În primul lui Tur al Italiei a fost pe 20, iar în prima Mare Buclă, pe 7. În 2010, s-a impus în Turul Spaniei, de nicăieri, şi a aruncat buzduganele către vîrf: "Nu ştiu dacă pot să îl dobor pe Contador, dar trebuie să se teamă". A venit şi bronzul în cel mai plictisitor Tur din ultimii 30 de ani, cel din 2012, iar Nibali a intrat pe mîna lui Giuseppe Martinelli, omul care a ghidat ultimul italian cîştigător de tricou galben şi creierul din spatele unor ciclişti precum Garzelli, Gilberto Simoni sau Damiano Cunego.

Experienţa de manager i-a spus că nu are de-a face cu un ciclist obişnuit de Mare Tur, ci cu o maşinărie capabilă să se impună în orice profil de cursă, indiferent dacă e pe etape sau de-o zi. Prin urmare, potenţialul de creştere era enorm. Astana a pus banii, contract de 4 milioane de euro pe sezon, Nibali a venit cu munca. A luat Turul Italiei 2013, într-o vreme demnă de era glaciară, a fost al doilea în Turul Spaniei, după o bătălie ciudată cu cel mai bătrîn cîştigător de Mare Tur din istorie, americanul Chris Horner. S-a hotărît că a strîns destul praf de puşcă. Urma Turul Franţei.

"CaNibali" sau Il Campionissimo
La începutul Turului, Vincenzo a făcut o vizită specială, în Cesenatico, la doamna Tonina, mama regretatului Marco Pantani, şi a promis că îi va aduce tricoul galben, în cazul în care îl cucereşte. A urmat un Tur ca o vijelie. În 21 de etape, a ţinut tricoul galben timp de 19, performanţă demnă de prima jumătate a secolului XX, atunci cînd alţi italieni, Ottavio Bottecchia sau Il Campionissimo Fausto Coppi, îşi nimiceau concurenţa.

Lovitura de graţie nu a venit în Alpi sau în Pirinei, ci în etapa a cincea, pe pavate, într-o vreme cîinească, în care l-a lăsat pe Contador la 3 minute distanţă şi în care a aruncat în aer clasamentul general.

Gazzetta dello Sport a explodat: "Turbo Nibali" sau "CaNibali", iar italienii au creat un culoar de steaguri tricolore la Paris. Adaptabil ca un asasin, amuşinînd cursa ca nimeni altul, Vincenzo a încîntat zecile de mii de spectatori, după ce a ignorat înţelepciunea tradiţională şi a atacat acolo unde alţii au preferat să se apere. La final, cifrele au completat tabloul.

Omul-spectacol şi maşina de recorduri
Nibali a devenit primul italian care se impune în Turul Franţei, după Pantani, în 1998, al doilea de la "Phoenix"-ul Felice Gimondi, în 1965. E abia al şaselea ciclist din istorie care se poate mîndri că are în palmares toate cele 3 Mari Tururi, performanţă atinsă doar de Jacques Anquetil, Gimondi, Eddy Merckx, Bernard Hinault şi Alberto Contador.

Diferenţa faţă de locul doi, aproape 8 minute, a fost depăşită ultima oară acum fix 30 de ani, cînd Laurent Fignon l-a "masacrat" pe Bernard Hinault cu 10 minute şi 32 de secunde. Mai mult, un învingător de Tur cu 4 victorii de etapă în linie nu a mai fost văzut din 1974, de la marele Eddy Merckx!

O problemă de credinţă
Dar dopajul? Eternul demon al ciclismului şi-a băgat coada şi la conferinţele de presă din acest Tur. "Credeţi în el, e un campion curat, epoca Lance Armstrong a apus!", a subliniat Martinelli. În 2009, La Repubblica l-a acuzat pe Nibali că ar fi apelat la serviciile tenebrului doctor Michele Ferrari, artizanul celui mai sofisticat sistem de dopaj din istoria sportului, cel de la US Postal.

Ca răspuns, ciclistul i-a dat în judecată, iar ziarul s-a recunoscut învins. La finalul Turului, "Rechinul" a bravat: "Sîntem oameni noi în ciclism, nu mai avem nici o legătură cu trecutul". Şi, pentru prima oară după mult timp, într-un sport ca o rană deschisă, s-ar putea să aibă dreptate.

Exact în ziua cînd Maradona se plîngea că FIFA hărţuieşte Costa Rica la Campionatul Mondial şi că a testat după un meci 7 jucători, în loc de 4, Nibali era trezit în cantonamentul său din munţi, la 6 dimineaţa, după ce comisarii forţau uşa şi intrau peste el în cameră.

Îmbrăcat doar în pijama, italianul era apoi dus direct în holul hotelului şi obligat împreună cu toţi coechipierii de la Astana să dea probe pentru un control inopinat.

Echipa a sărit ca arsă, "Îi sînt încălcate drepturile omului", dar Nibali a zis că nu îl deranjează şi că nu pune nici o piedică testelor. Apoi şi-a îmbrăcat tunica de ciclist, şi-a băut cafeaua mare, s-a dezmorţit şi a ieşit la un antrenament de 8 ore. "Ştiţi, mereu mi-a stat în caracter să fiu tranquilo".

1 milion de euro primeşte bonus Nibali din partea Astanei pentru cîştigarea Turului Franţei

400.000 de euro ridică învingătorul Turului, bani pe care îi împarte, de obicei, cu coechipierii

"Vreau şi curse de alt profil. Sper să cîştig Turul Lombardiei, Liège-Bastogne-Liège sau Campionatul Mondial. Nu sînt ciclist doar de Mare Tur"
Vincenzo Nibali

Clasamentul general final:
1 Vincenzo Nibali (Ita) Astana  89:59:06 
2 Jean-Christophe Péraud (Fra) AG2R  0:07:37 
3 Thibaut Pinot (Fra) FDJ.fr 0:08:15 
4 Alejandro Valverde Belmonte (Spa) Movistar  0:09:40 
5 Tejay Van Garderen (USA) BMC 0:11:24 
6 Romain Bardet (Fra) AG2R 0:11:26 
7 Leopold Konig (Cze)  Netapp-Endura 0:14:32 
8 Haimar Zubeldia Agirre (Spa) Trek 0:17:57 
9 Laurens Ten Dam (Ned) Belkin  0:18:11 
10 Bauke Mollema (Ned) Belkin 0:21:15 
11 Pierre Rolland (Fra) Europcar 0:23:07 
12 Frank Schleck (Lux) Trek  0:25:48 
13 Jurgen Van Den Broeck (Bel) Lotto-Belisol 0:34:01 
14 Yury Trofimov (Rus) Katusha 0:36:41 
15 Steven Kruijswijk (Ned) Belkin 0:38:15 
16 Brice Feillu (Fra) Bretagne - Seche Environnement 0:43:59 
17 Christopher Horner (USA) Lampre - Merida 0:44:31 
18 Mikel Nieve Iturralde (Spa) Sky 0:46:31 
19 John Gadret (Fra) Movistar 0:47:30 
20 Tanel Kangert (Est) Astana 0:52:11

7 ştiri altfel despre Tur
1. BLESTEMUL PRINŢULUI. Toţi cei 5 ciclişti care au dat mîna cu Prinţul William, în etapa de debut a Turului, au abandonat: Froome, Contador, Cavendish, Andy Schleck şi Simon Yates.

2. ASTON MARTIN. După ce a cîştigat etapa a 14-a, rusul Oleg Tinkoff, patronul echipei Tinkoff-Saxo, i-a promis un Aston Martin lui Rafal Majka, dacă mai bifează o victorie. Polonezul s-a impus şi în etapa a 17-a. ;)

3. SUPERSTIŢIE CIUDATĂ. Nibali a purtat tricoul galben pentru 19 din cele 21 de zile de concurs. Dar a fost acelaşi tricou galben? Superstiţios, italianul a recunoscut că se teme să dea la spălat tricoul şi că a folosit doar 3 tricouri, cît se poate de des :S

4. BICICLETE CU MOTOARE. La finalul ultimei etape din Pirinei, cîştigată de Nibali, bicicletele primilor 8 ciclişti au fost cercetate de comisarii de cursă, care au vrut să vadă dacă nu au motoraşe sau alte ajutoare ascunse prin cadru

5. TWITTERUL, BOALA SEC XXI. La 60 de kilometri la oră, în etapa a 7-a, italianul Luca Paolini a fost surprins de aparatele foto în timp ce posta pe contul său de twitter.

6. MILIOANE DE FANI. 2,5 milioane de fani au aplaudat cicliştii în etapa a 2-a, disputată în Marea Britanie. Ca o comparaţie, în sezonul trecut de Liga 1, în toate etapele, pe toate stadioanele, s-au strîns 1,1 milioane de fani.

7. GREŞELI ŞI LA CASE MARI. Atît de bucuros a fost cotidianul francez L'Equipe de performanţa francezilor încît a greşit poza de pe prima pagină. Deşi în descrierea foto scria Jean-Christophe Peraud, în imaginea era Mikaël Cherel, coechipierul de la Ag2R. Ups!