EXCLUSIV Din Liga 1 în păpușoi » La 17 ani după accidentarea horror provocată de Lăcătuș, Ardeleanu a vorbit cu GSP: "Dacă l-aș întâlni azi pe Marius..."

Lista accidentărilor horror din campionatul românesc are câteva borne memorabile. În frunte stă necazul lui Balaci, cu intrarea criminală a lui Arezanov, în februarie 1984, la un FC Baia Mare - U Craiova: Ilie s-a ales cu ligamentele rupte, un European pierdut şi un final prematur de carieră.

Impactul cel mai puternic în memoria publică l-a avut însă piciorul lui Vasile Ardeleanu, făcut franjuri în direct, în faţa a milioane de telespectatori, de către Lăcătuş. Se întâmpla în aprilie 1999, în minutul 13 al unui Steaua - FCM Bacău. O intrare din lateral a "Fiarei", undeva la centrul terenului, a produs tragedia: dublă fractură transversală, de tibie şi peroneu, plus rupere de ligamente.

"A trosnit osul de s-a auzit până în tribună"

La 17 ani de la momentul care i-a schimbat cursul vieţii, Ardeleanu, 42 de ani, nu are niciun fel de resentimente faţă de Lăcătuş: "Dacă l-aş întâlni azi pe Marius, i-aş întinde mâna să-l salut şi i-aş ura multă sănătate!".

Suntem pe prispa casei sale părinteşti din Cârligi, un sat situat la circa 20 km de Bacău, unde fostul fundaş locuieşte în condiţii modeste împreună cu mama sa. Creşte în gospodărie câteva păsări şi patru dulăi mici, dar fioroşi, "n-are nimeni curaj să năvălească peste noi în curte".

Rememorează cu ochii minţii fiecare fracţiune de secundă a fazei blestemate: "Nici nu trebuia să intru în acea partidă. S-a îmbolnăvit însă Gireadă şi m-a băgat pe mine. Era un teren moale, aveam crampoane prinse cu şaibe.

Când am pus piciorul la acea minge, mi s-a înfipt gheata în gazon, Lăcătuş a venit mai mult ca să mă sperie, dar m-a prins cum e mai rău. A trosnit osul de s-a auzit până în tribună. Am dat să mă scol ca să-l plesnesc pe Lăcătuş, dar piciorul drept mi se bălăngănea după cum bătea vântul".

"Se purtau discuţii pentru un transfer"

"N-am simţit dureri insuportabile nici pe stadion, nici la spital. Îmi fugea gândul tot la meci şi, când am ajuns la Urgenţă, trăgeam cu ochiul de pe targă la un televizor şi am prins golul de 1-0 al lui Petcu", povesteşte mai departe Ardeleanu. Îşi aduce aminte şi o discuţie cu un medic, după radiografie: "Mi-a zis să-mi iau gândul de la fotbal. «Aha, mai vedem noi!», i-am răspuns. Eram ambiţios, optimist, tânăr, aveam 25 de ani. Oricum, altă meserie nu ştiam să fac, fiindcă nu prea mi-a plăcut şcoala".

E sigur că drumul lui în carieră ar fi mers în sus dacă nu se producea accidentarea din 1999: "Ştiu că erau nişte discuţii pentru un transfer de la Bacău. Probabil că aş fi reuşit să prind un contract mai generos la un alt club. Traversam un sezon bun, dar faultul lui Lăcătuş mi-a schimbat dramatic viaţa, în special din punct de vedere financiar. După incident, am mai încasat prime întregi vreo şase luni, apoi s-au mai rărit. Am reuşit să revin după un an, dar lucrurile n-au mai fost niciodată la fel ca înainte".

"Săreau paharele de whisky un metru"

Azi, Ardeleanu munceşte în agricultură. Câştigă un ban ca zilier, "mă mai cheamă neamurile sau cunoscuţii, stau la păpuşoi şi câte o zi întreagă". Dar joacă şi fotbal în liga a patra, pentru AS Filipeşti, unde e coleg cu alţi doi veterani, Munteanu şi Căpuşă. "Mai iese de câte un bidon cu bere. Ne mai şi înjură spectatorii, «Bă hodorogilor, ieşiţi afară!», dar noi ne vedem de treabă. Sunt mulţumit dacă o să joc până pe la 50 de ani. Cu arbitrii am eu ce am, că nici nu ştiu pe ce pământ trăiesc. Îmi vine câteodată să-i iau pe unii de gât şi să-i arunc în Siret!", spune cel poreclit "Mutu" pentru felul său tăcut de a fi.

Zâmbeşte când îşi aminteşte păţaniile cu Sechelariu, patronul extravagant al Bacăului: "Dacă pierdeam câte un meci, ne ţinea în şedinţe câte două ceasuri. Dădea cu pumnul în masă de săreau un metru paharele cu whisky şi scrumierele! Pe unii îi înjura, pe mine mă simpatiza. Toţi stăteam cu capul în jos, eu bufneam în râs în timp ce făcea reproşuri. Vorbea mult, dar nu înţelegeam mai nimic. A vrut să mă şi cunune, dar am refuzat. Şi-aşa era lotul plin cu finii lui Seche. Florin Ionescu, Petcu, Ciocoiu. Nu mai era nevoie de încă unul".

"Antrenament reuşit e ăla la care vomiţi ce-ai mâncat dimineaţa"

Iar colaborarea cu Halagian şi Mircea Nedelcu a avut un farmec aparte: "După ce băteam acasă, voiam şi noi să ne mai întindem la o bere. Dădeam una pe gât în vestiar, apoi Armeanu' ne trimitea trei ore acasă şi ne chema pe toţi în cantonament, să stăm sub ochii lui. Fiecare se întorcea cu desaga plină. Mai beam, mâncam, glumeam împreună. A doua zi ne băga direct la pregătire fizică de ne rupea în două".

La munte erau însă cele mai groaznice perioade: "Halagian ne alerga numai pe pante, Macea prefera platourile. Iar Nedelcu avea o vorbă. «Antrenament reuşit e ăla la care, la final, vomiţi tot ce-ai mâncat dimineaţa». Eu vomitam mai puţin, îi lăsam pe ăştia mai tineri să se remarce. «Fugiţi voi, mă, că tot noi, bătrânii, o să jucăm!»".

"Mă alergau Guriţă şi Viorel Ion de-mi ieşea limba"

Are nostalgia vremurilor apuse: "Mă doare inima când trec pe lângă stadionul din Bacău, văd ce ruină a ajuns şi-mi trec prin cap partidele la care se umplea aproape etapă de etapă. Ce bucurie era când îi «căpăceam» p-ăştia de la Dinamo sau Rapid! Cu Steaua a fost mai complicat, că nu am bătut-o niciodată". Îi ţine minte pe Guriţă şi Viorel Ion, "cei mai drăcoşi atacanţi, mă fugăreau de-mi ieşea limba. Trebuia să-i marchez mai de la distanţă, să-i întârzii, că altfel mă executau pe viteză până întorceam eu «camionul»!".

Cine-i place din campionatul la zi? "Alibec şi Florin Tănase. Mă dezgustă însă arbitrajele, în general, şi mi se pare că s-a făcut o treabă bună cu acest sistem de play-off. Vedem mai multe meciuri între echipele de frunte, parcă şi nivelul e totuşi altul decât în anii '90". O spune în timp ce se retrage agale în spatele gardului, pregătit să-şi reia treburile în gospodărie şi cu gândul la meciul de a doua zi, de la Galbeni. În urma lui se aude însă din nou fraza care-l macină: "Şi totuşi, unde aş fi fost acum dacă Lăcătuş nu-mi devasta piciorul?!".

Sportul şi Bistriţa, două poveşti de la meciuri strategice

"Am stricat apele cu un gol în minutul 90+3"

Ardeleanu îşi aduce aminte cum a zădărnicit un blat cu Sportul în anii '90: "Eu nu mă băgam la chestiuni din astea şi de-aia mă ocoleau mereu la discuţii. Era la echipă un careu de aşi, dar nu mai dau nume, îi las în plata Domnului! Cu Sportul, am văzut pe culoar, înainte de partidă, cum discuta preşedintele cu câţiva dintre colegi.

Trebuia să bată oaspeţii ca să scape de retrogradare. Am dat eu însă un gol în minutul 90+3 şi s-a terminat 2-2! «Ce-ai făcut, mă nebunule?!», m-a interpelat Andone după partidă. Era «principal» la Sportul. «Am marcat, ce să fac?!». M-a cam dojenit şi nea Ghiţă Poenaru, antrenorul nostru, dar m-a trimis pe urmă la casierie. Am plecat cu o pungă de bani acasă".

"Îmi făceau semne de pe margine să faultez în careu"

Meciurile Bacău - Bistriţa erau de obicei reciprocităţi. Fiecare îşi lua punctele pe teren propriu. Ardeleanu descrie un scenariu: "A fost o partidă în care Gloria trebuia să bată acasă la două goluri diferenţă. Mie îmi tot făceau semne de pe bancă să comit un fault în careu.

«Hai, Vasile, hai!». «Nu pot, domne, să fac aşa, aiurea, un fault!». Dacă se întâmpla firesc în timpul jocului, OK, dar pur şi simplu nu doream să produc deliberat un penalty. A venit însă repede un coleg şi a rezolvat cazul când a văzut că nu e rost cu mine. S-a terminat conform planului".

"După accidentarea din 1999 m-am apucat de fumat. Am ajuns repede la 120 de kilograme, dar pe urmă am dat jos 40 de kilograme într-o singură lună. Mâncam numai carne fiartă, fără pâine" Vasile Ardeleanu

"Am avut de pierdut în carieră din cauza firii mele mai liniştite. N-am fost niciodată un tip înfipt. Fotbalul e o junglă, în care greu răzbeşti dacă nu eşti cu tupeu. Dar mie nu mi-a plăcut niciodată să intru în combinaţii" Vasile Ardeleanu

"Când am venit la Bacău, Jercălău era şeful vestiarului. Ca orice nou-venit, am trecut prin fazele de cărat mingi, curăţat ghete, făcut ordine în vestiar. Gireadă m-a luat sub aripa lui la început şi m-a ajutat mult să intru în grup" Vasile Ardeleanu

"Cea mai frumoasă amintire e acel 4-2 cu Dinamo, la Bacău. I-a executat atunci Cursaru cu o foarfecă de senzaţie! Păcat că băiatul s-a pierdut pe drum, fiindcă nu i-au dat drumul să plece la timp la altă echipă. Atunci am luat cea mai mare primă, câte 2.000 de dolari de om" Vasile Ardeleanu

"Cu Halagian ţineam mereu un pariu. El punea câte 100 de dolari de titular dacă învingeam, noi câte 50 de dolari de om la înfrângere. I-am cam luat banii, că am prins sezonul ăla în care am terminat în prima jumătate a clasamentului" Vasile Ardeleanu

104 meciuri a jucat Ardeleanu în prima divizie, toate pentru FCM Bacău: a marcat de patru ori

5 e locul cel mai bun pe care l-a ocupat FCM Bacău cu Ardeleanu în lot: s-a întâmplat exact în sezonul '98-'99, când s-a petrecut teribila accidentare a fundaşului

ALTE ARTICOLE EXCLUSIV PRINT

 Modelul Belo și Munti pentru readucerea lui Sânmărtean

Cine devine șef peste "haită"? Astea-s cele 3 variante ale conducerii lui Dinamo

Nu ratați ponturile din pagina dedicată pariorilor!