Spadasinele pleacă în Brazilia pentru întâlnirea cu posibila glorie olimpică: ”Jocuri, Copacabana, teamă, culoare”

Ana Maria Popescu, Simona Gherman, Simona Pop și Loredana Dinu au încheiat pe 20 iulie ultimul cantonament. Acum e vremea bagajelor. Totuși, care e primul cuvânt care le vine în minte atunci când aud de Rio?

Un oraș în care au mai fost pentru că acolo se desfășoară o etapă de Cupă Mondială și un oraș în care Ana, Simona și Loredana își mai dau o șansă, după dezamăgirea de la Londra. Un oraş în care Simona Pop gustă prima dată din desertul numit Jocurile Olimpice.

Jocuri. Pentru Loredana Dinu, care ca și la Londra are statutul de rezervă, Rio egal Jocuri Olimpice. S-a întors în sală pentru a ajunge din nou la o ediție a JO și, poate de aceea, Rio nu-i inspiră altceva.

Copacabana. "Oscilez între Copacabana și Olimpiadă. Rio. Depinde din ce unghi privești. Pentru noi orașul Rio e orașul cu cele mai mari speranțe", spune Simona Pop, cea mai tânără componentă a echipei. "Totuși, mi-e frică de Brazilia,  mai ales de organizare. Cum noi am fost la Cupe Mondiale, la Grand Prix-uri, în Brazilia a fost cea mai proastă organizare. De departe, cea mai proastă organizare. Ploua în sală, mureai de cald, toate se întâmplau acolo", a completat ea.

Teamă. "De Zika, de atentate. De astea mi-e cel mai teamă. Dar și teama asta o vom învinge", a spus Simona Gherman.

Culoare. "Și următorul cuvânt este energie. Rio nu se numara printre orașele mele preferate, dar trebuie să recunosc că are ceva aparte, ceva ce te atrage", spune Ana Maria Popescu. E atât de rău în Rio, așa cum scriu ziarele internaționale?

"De câte ori am vizitat Rio, nu am avut parte de episoade de acest gen. Asta și pentru ca am fost atenționate că nu este cel mai sigur oraș din lume și am ținut cont de acest lucru. Am si vizitat, ne-am și plimbat, dar întotdeauna împreună și fără să ne avântăm prea mult în 'inima' orașului.

Refuzul de a fi favorite

Componentele echipei feminine de spadă a României merg la Rio să se lupte, să arate ce pot şi sperând să nu se mai repete episodul amar de la Londra, când au ieşit repede din lupta pentru medalii.

"Nu mai vrem să vorbim dinainte, nu mai vrem să se întâmple ce s-a întâmplat la Londra. Nu mai vrem să fim favorite, nu mai vrem nimic. Vrem doar să mergem acolo să facem cum credem noi mai bine", spune Simona Gherman.

"Nu mai suntem campioane mondiale, europene, nu mai suntem lider în clasamentul mondial, nu mai suntem nimic, suntem o echipă oarecare. Nu am câștigat ultimele cinci concursuri. Nu mai suntem cum erau fetele atunci când au rupt dudul", spune Simona Pop.

Cuvintele lor sună ca un descântec rostit înainte de plecarea spre Rio. Un descântec care să domolească așteptările și să îndepărteze trecutul, în special ediția JO de la Londra. Acolo unde echipa feminină de spadă pornea ca mare favorită la aur.

Au terminat pe șase, după ce în primul meci, cu Coreea de Sud au vărsat şiroaie de lacrimi. Din echipa de atunci, la Rio vor fi Ana Maria Popescu, Simona Gherman și Loredana Dinu.

Cele trei Ane

Ana e singura care participă la a patra ediție a JO și care are deja în palmares o medalie, argintul la individual cucerit în 2008. Cum s-a schimbat ea în toată această perioadă?

"În 2008, Ana se amuza pe seama celor care îi spuneau că o să cucerească o medalie, în 2012 Ana a plecat cu gânduri mari și cu bagajul plin de speranțe. După ce am văzut și simțit pe propria piele cum e să fi atât răsfățatul, cât și pierzătorul la JO, Rio 2016 vreau să fie o surpriză. Plec fără medalie în buzunar de data aceasta", spune Ana.

Chiar și când mai sunt doar câteva zile până la JO și deja au trecut patru ani de la Londra, e greu să nu încerci să faci comparații, să nu aduci în discuție acel episod dureros din istoria unei generații care a cucerit tot ce se putea la nivel mondial și european, ca echipă.

"Când vorbesc despre ce s-a întâmplat atunci e un capitol încheiat. Dar pentru mine, în capul meu, clar nu e așa. Mă gândesc mereu la ce s-a întâmplat acolo și cred că la Rio vom avea un avantaj, eu zic că suntem mai coapte și că experiența aceea ne-a fost de mare ajutor pentru ceea ce va fi la Rio", spune Simona Gherman, care a revenit în 2014 în echipă, după ce a născut o fetiță.

"Ne-am pregătit bine înainte"

Și mai e un lucru care te face să mergi înapoi spre Londra. În 2012, la Legnano, la Campionatele Europene, finala de la individual a fost una românească, între Simona Gherman și Anca Măroiu. Acum, în 2016, la CE a fost la fel, Simona Gherman și Ana Maria Popescu.

"Cred că toată lumea s-a gândit la asta. Până și eu și Ana ne-am gândit, când am intrat în semifinale, am ieșit puțin afară și chiar am discutat. Finală românească, dacă ne mai bate și Rusia în finală la echipe e clar se repetă istoria. Nu cred în superstiții, așa a fost să fie, ne-am pregătit bine înainte. Noi nici nu ne-am dus ca să câștigăm, ci pur și simplu să vedem dacă ne iese ce am făcut în perioada de pregătire de dinainte", spune Simona Gherman. Gata cu Londra și coincidențele bizare.

Cum reușesc fetele să se țină departe de presiune, zgomot și tot ce înseamnă o ediție a Jocurilor Olimpice?  Răspunde Ana Maria Popescu: "Pur și simplu, am evitat să mă gândesc la ceea ce înseamnă această competiție și ce implică ea. Știu că sunt sportivi care se văd deja acolo, chiar dacă sunt în sala de antrenament. Sunt mereu setați pe cum va fi și fac exerciții de imaginație. Știu asta pentru că așa eram înainte. De data aceasta am ales sa ma gândesc mai puțin la ce va fi și să mă concentrez doar la ce am de făcut la antrenamente".

Două variante

Pentru a intra în lupta pentru medalii, echipa României va întâlni în primul tur de la Rio echipa Statelor Unite ale Americii, medaliată cu bronz la Londra.

"Nu am avut prea multe întâlniri cu ele. Așa de puțin cum le știm noi pe ele așa de puțin ne știu și ele pe noi. Sunt foarte bătăioase, ele nu renunță, indiferent de ce se întâmplă, ele se bat. De asta trebuie să avem grijă. De răutatea, de dorința lor, dar să sperăm că vom începe bine meciul și așa vom continua", spune Simona Gherman.

Ce se va întâmpla pe planșele de la Rio? "Există două variante: să îndeplinim obiectivul și să ne întoarcem acasă ca niște eroi sau să nu îl îndeplinim și să fim puși la zid de unii și iubiți necondiționat, în continuare, de alții", spune Ana Maria Popescu.

De ce cine se teme România?

Simona Gherman: "De toate celelalte șapte echipe! (râde) Eu, personal, nu pot spune, da, vreau să trag cu X sau cu Y. Un lucru bun este că nu există ca una din noi să nu simtă o echipă. OK, eu nu simt China, de exemplu, dar Ana se simte bine cu ele. Ea nu simte Ucraina, eu mă simt bine cu ele și tot așa. Dar teamă ne e de toate și cred că e și bine să ne fie, nici să spunem acum că toate ne sunt net superioare, cu nimeni nu facem nimic, nu putem, nici chiar așa, dar o teamă trebuie să fie acolo pentru că oricine poate avea o zi mai bună"

Ana Maria Popescu: "Atâta timp cât Britta Heideman nu e calificată, ar trebui să stau liniștită, nu? Glumesc, evident. Dintre cele 36 de sportive calificate, oricare poate produce surpriza. Cred că în asta constă și spectacolul acestei competiții. La noi, nu se pune problema de favoriți. Fiecare sportivă de pe tabloul principal are o șansă și poate câștiga. Acelaşi lucru este valabil si pentru proba pe echipe!"

Simona Pop: ”România se teme de România. Iar după România, România se teme puțintel de China și apoi de Rusia și aici s-a încheiat lista. Dar mai ales de noi de temem"

Medalii la 60-70 la sută

Înainte de plecarea la Campionatele Europene, antrenorul Dan Podeanu spunea că fetele sunt la potențial de 60-70 la sută. Ana Maria Popescu și Simona Gherman au disputat finala individuală, iar echipa a ieșit pe locul al treilea.

"Să nu se spună că n-au ajuns în vârful de formă când trebuia, ci la Europene. Și într-adevăr nu am fost la sută la sută, pur și simplu ne-a ieșit. A fost un lucru bun că a fost o finală românească, apoi ne-am clasat foarte bine pe tablou pentru Rio. Eu cu Ana puteam să picăm chiar din al doilea asalt. Acum ne-am despărțit, fiecare pe culoarul ei și poate asta e un lucru foarte bun. Poate vom reuși de data aceasta", a spus  Simona Gherman.

"Am rămas unite"

Dacă Simona Gherman și Ana Maria Popescu erau sigure de prezența lor pe tabloul individual și în echipă, al treilea loc a fost decis între Simona Pop și Loredana Dinu.

La început au existat unele confuzii, iar România o înscrisese la individual pe Loredana Dinu, urmând să înceapă la echipe cu Simona Pop. Dar acest lucru nu e posibil, noțiunea de rezervă la Jocurile Olimpice înseamnă că nu poate intra decât o dată pe competiție și nu mai poate fi înlocuită.  Așa că s-a ajuns la situația ca Loredana să devină din nou rezervă. Tensiunea fost mare.

"Mă simțeam puțin aiurea față de Loredana. Pe mine nu e supărat nimeni, dar cumva eu sunt motivul. E nașpa pentru că patru califică echipa, de ce nu se poate să fie toate să aibă același drepturi. Sunt opt persoane, nu opt sute. Am trecut cu bine, am rămas unite. Cred că era la fel și dacă era invers", a spus Simona Pop.

Decizie grea

Antrenorul Dan Podeanu a spus că decizia de a o lăsa pe Loredana Dinu rezervă a fost una complicată. "Am fost obligat să dau prioritate echipei care a dus greul în calificări. La noi întotdeauna echipa e mereu formată din patru, nu doar din trei. Un meci se câștigă sau se pierde de o echipă, nu de un individ. Întotdeauna deciziile sunt grele și cineva va fi defavorizat, supărat.

Este o încredere pe care o au fetele în momentul în care una sau alta are un asalt mai puțin reușit, nu contează că e vorba de Ana sau de Simona sau de cealaltă Simona. Și am mizat pe această coeziune. Orice alegere este criticabilă, este atacabilă într-un sens sau altul. Doar rezultatul poate să spună dacă a fost bine sau nu", a explicat Podeanu.

"Așteptam o minune"

Simona Pop, 27 de ani, era în lotul olimpic în 2012 și a urmărit concursul plin de lacrimi de la Londra. "M-am uitat și tot așteptam minunea. Intră careva și egalează și începem să conducem noi. Pentru că așa erau fetele. Conduceau celelalte, nicio problemă, intra una care în ziua aceea mergea mai bine. Știam clar dacă trec cu brio de Coreea, cu care au început mai greu asaltul, câștigă Olimpiada. Nu știu, parcă nu se lega nimic, săracele.

Cu câteva luni înainte la Europene au demonstrat că au valoare. Acolo s-a văzut cel mai bine că scrima e sport de o zi. Și niciodată nu s-a întâmplat la echipe ca toate trei să meargă prost până la Olimpiadă. Pentru că întotdeauna una mergea foarte bine și le scotea pe toate. Sperăm să nu se repete", a spus Simona.

"Față de Londra suntem puțin mai relaxate, nu mai e încărcătura așa de mare, presiunea aia aiurea pusă pe tine, antrenorii nu mai sunt morocănoși"
Simona Gherman

"După șuișuri și coborâșuri, mă bucur că fac parte din echipa care va merge la Rio. Sper să reușesc să dau tot ce pot pentru a ajuta echipa"
Loredana Dinu

”Mă gândesc că e ca și cum m-aș duce acum la Mondiale și acolo știam în mare ce o să se întâmple. Încerc să mă gândesc că mergem la un concurs oarecare, nu la JO. Poate e mai bine așa"
Simona Pop

"Am o cruciuliță în pantalonii de scrimă cu care trag mereu. Schimb echipamentul, schimb orice, dar cruciulița nu-mi lipsește. Nu neapărat ca să avem un rezultat, dar să fim sănătoase, să ne întoarcem cu bine. La un concurs dacă e să iasă, iese, dacă nu viața merge mai departe"
Simona Pop

Programul de la JO

• 6 august: concurs individual
• 11 august: concurs pe echipe