"Prințul" la 60 de ani » Într-un interviu-eveniment, Ilie Balaci îşi dezvăluie pasiunile, viciile, triumfurile şi frustrările vieţii de fotbalist: "Fumam două pachete de ţigări pe zi"

Ilie Balaci vorbește însă incredibil de liniștit despre accidentare și despre cum secundele și ligamentele rupte i-au deviat viața și cariera. "Dacă există destin, înseamnă că eu n-aveam cum să evit acel moment, indiferent ce-aș fi făcut. M-aș fi accidentat și în străinătate, oriunde", povestea Balaci într-un interviu GSP din martie 2014.

În locul liderului tânăr, tehnic și blond al Craiovei Maxima, stă acum un Ilie ca un rocker retras. Ridurile, pletele rărite de vreme și vocea îngroșată de tutun îl fac să semene cu Mick Jagger. Inclusiv cariera din fotbal, apartenența lui la cea mai rebelă echipă din istoria României, îi completează imaginea de Jagger al mingii.

- Ați câștigat bani mulți cât ați antrenat la arabi?
- Ce înseamnă mulți bani pentru voi? Cel mai mare salariu a fost de 900.000 de dolari pe an. Dar în 1991 am plecat pe 1.500 de dolari lunar. Erau alți bani atunci. Am câștigat destul de mult, dar nu trăiesc numai din banii luați în lumea arabă. Mai câștig și acum din diverse afaceri.

- Sunteți un norocos față de foști colegi care s-au chinuit după ce s-au retras din cauza sărăciei?
- Despre cine vorbești? Oamenii muncesc, duc un trai decent. Nu sunt săraci! Sărac e ăla care iese și cere în stradă, de foame! Nu se pune problema cu cei care au jucat la Craiova!

- Au mai fost cazuri. Crișan...
- Zoli? L-am luat cu mine, secund, numai că nevastă-sa, care trebuia să aibă grijă de bani, n-a știut ce să facă.

- V-ați gândit vreodată că ați fi jucat mai mult dacă ați fi ajuns la un club din străinătate? Dacă vi s-ar fi permis să vă transferați.
- Poate m-aș fi accidentat și dacă aș fi plecat afară. Poate n-aș fi evitat accidentarea asta indiferent ce aș fi făcut. Poate există o soartă pentru fiecare. Mă uitam recent la Gyor - Buducnost. Una dintre cele mai mari handbaliste din lume, Gorbicz, joacă de șase ani cu o genunchieră. Discutam cu niște prieteni: "Uite, dacă aș fi avut-o când m-am accidentat, aș mai fi jucat și eu cinci-șase ani". Genunchiera asta eu o am azi, făcută în Germania, special pentru cei care au avut afecțiuni ale ligamentelor încrucișate. Și joc cu ea fără niciun fel de problemă, fără să mă feresc.

"N-am primit vreo pereche de ghete de la Craiova"

- Cum v-ați descurcat în comunism?
- Am avut tot ce mi-am dorit. Mai puțin mașină străină.

- De ce nu? Hagi avea mașină străină înainte de Revoluție.
- Spre deosebire de Steaua, la noi președinte era Corneliu Stroe, nu era Valentin Ceaușescu.

- Era implicat și Ștefan Andrei la Craiova.
- Jos pălăria față de Ștefan Andrei! Dar atât vă întreb: Eu am avut ligamentele rupte. Dacă jucam la Steaua, crezi că plecam în străinătate să mă operez?

- Probabil că da.
- Și cu Ștefan Andrei șef de ce n-am putut să mă duc?

- Dar a existat posibilitatea să vă operați în străinătate?
- Chiar Andrei îmi găsise o clinică la Koln! N-am putut, nu mi-au dat pașaportul. Pe vremea aia, nu țineai pașaportul la tine, el rămânea la Miliție la Craiova sau la Consiliul Național de Educație Fizică și Sport. Am încercat de "n"-șpe ori, m-am rugat și la Miliție, nu m-a ajutat nimeni. Dacă, Doamne, ferește!, și-ar fi rupt piciorul Hagi, Valentin l-ar fi trimis pe Gică oriunde în Europa.

- De ce n-a câștigat și Craiova o cupă europeană?
- Și condițiile erau altele. Probabil voi nu știți că noi am jucat semifinală de Cupa UEFA, iar cu două zile înainte ne antrenaserăm pe zgură. Universitatea Craiova n-a avut teren de antrenament niciodată! Ne antrenam pe zgură când ploua, iar când era vreme bună, pe terenul mare, pe "Central". Târziu am ajuns să avem echipamente bune, că a venit Adidas să ne dea. Eu n-am primit vreo pereche de ghete de la Craiova. Primeam de la "națională" și dacă voiam eu nu știu ce model, le cumpăram. La Universitatea, târziu au apărut primele suplimentare, pe care noi le numeam "bani mincinoși" sau "bani negri". Când am luat campionatul în 1974, jucam pe 800 de lei la victorie, din care se rețineau 20 la sută la stat. Alte echipe aveau 5.000 de lei de om.

"Cu viața mea fac ce vreau"

- Ați avut propuneri să colaborați cu Securitatea?
- Nu cred c-au existat cazuri de fotbaliști care să facă asta. Am văzut c-ați mai scris voi, dar nu cred.

- De ce nu credeți?
- Nu cred! De ce să apeleze Securitatea la un fotbalist? Ce putea să dezvăluie un fotbalist? Nu țin minte să fi existat nici persoane străine în deplasările noastre. Exista un tip din Timișoara, plecat afară, nu-i dau numele. Puiu îi spuneam. Venea prin Europa să mă vadă oriunde jucam eu. Peste tot în lumea asta venea! Mi-a propus o dată să rămân în Germania, că aș putea să joc la Bayern. N-am rămas. Puiu n-a mai apărut o vreme. Pe urmă a venit din nou când eram în Germania cu Dinamo. Îl cunoștea și pe Lucescu. Și fiul lui Puiu avea un Porsche. Eu am plecat de lângă Lucescu, de lângă Ianul, să mă plimb cu mașina. De ce ar fi fost interesată Securitatea de astfel de lucruri, ca să aibă un informator în echipă? Ca să afle c-a plecat Balaci din cantonament jumătate de oră ca să conducă un Porsche?

- De ce ați plecat, de fapt?
- Ca să conduc și eu un Porsche. Credeam că e singura șansă, dracu' știa că va veni Revoluția!?

- Văd că fumaţi aproape ţigară de la ţigară. De când aveţi acest viciu?
- De la 18 ani. Fumam două pachete de Marlboro pe zi.

- Ca fotbalist, fumaţi două pachete pe zi?! Asta e glumă, nu?
- Asta nu înțelegeți voi. Cu viața mea fac ce vreau. Antrenorii să mă fi întrebat de ce joc prost! Da' de ce beau, de ce fumez, de ce... Astea mă interesează pe mine. Singurul care ar trebui să-și pună întrebarea "Bă, da' de ce fumezi?" sunt eu. Că face rău la sănătate, costă și o grămadă de bani...

- Dar de unde aveaţi în anii '70-'80, posibilitatea să vă procuraţi cartuşe întregi de Marlboro?
- Noi plecam în străinătate. Pe urmă, ce nu știți voi e că până în 1979 erau țigările americane pe toate drumurile. 21 de lei pachetul.

Hagi sau Balaci?

- V-au plăcut jocurile de noroc, să mergeţi în cazinouri?
- Nu, fiindcă mie mi-a plăcut mereu să am bani, să-i simt în buzunar. Dacă aș fi intrat în cazinouri, cu siguranță buzunarele s-ar fi golit. Joc doar rummy, cu prietenii din Craiova. Pe bani, da' să nu-ți închipui că pe cine știe ce sume! E numai cearta aia pe care o avem la masă. Ne certăm, facem pauză să mâncăm, bem un vin, iar ne mai certăm. Nu ne belim, nu ne lăsăm fără bani, ca să stricăm prietenia.

- Care credeţi că a fost mai bun fotbalist, Hagi sau Balaci?
- Spuneți-mi care a fost mai mare actor român dintre Ștefan Iordache şi Amza Pellea. N-ai cum să alegi dintre ei! Între mine şi Hagi, puneţi pe hârtie: stângul, dreptul, capul, pieptul, faza defensivă și faceți voi comparația. Vedeți și trofeele, campionate câștigate și în ce condiții. Ca să faceți o comparație corectă, ar trebui să-i alăturați pe Balaci de la Craiova și pe Hagi de la Sportul Studențesc. Adică în condiții egale.

- De ce nu v-aţi făcut niciun tatuaj?
- Pe un fizic frumos, nu arată rău tatuajele. Sunt tare curios ce vor zice ei când se vor vedea pe la 65 de ani cu tatuajele alea. Indiferent în ce limbă ți-ai scris pe corp, când pielea se face valuri, nu mai vezi ce a fost scris odată.

"Nețoiu îi transporta pe jucători ca pe saci"

- Dacă aţi fi fost preşedintele Universităţii în 1998, la ultimul meci, cu Rapid, ce aţi fi făcut?
- Cei care conduceau Craiova atunci și-au urmărit interesele personale, nu pe ale clubului. Și vinovatul principal a fost George Ilinca. El a vrut să intre în vestiar și nu l-au lăsat! Cum m-aș duce eu acum acasă, să mă țină vecinul la poartă!

- Cine nu l-a lăsat să intre?
- Cine conducea, Alesanco și Crăciunescu. Le spuneam "Amândoi, pa, la revedere!". Intram în vestiar și le ziceam jucătorilor: "Domnilor, nu vindem meciul. Dar nu jucați astăzi!". Interesul Universității ăsta era, să bată Rapid! Craiova ar fi avut asigurată participarea în Cupa UEFA. În tribune, 30.000 de oameni își vedeau interesul: țineau cu Rapid.

- A mai fost un meci pe "Central" când spectatorii au ţinut cu echipa adversă, la un Craiova - FC Naţional, şi s-a jucat împotriva lor.
- Păi, da, dar atunci era Gigi Nețoiu. După puțină vreme el a plecat... Cu toți sacii... Saci, da, că ăia nu mai erau jucători, erau saci, îi transporta Gigi cum voia el!

"Cel mai bun fotbalist român? Dacă-l întrebi pe unul de 80 de ani va spune: «Aaa, păi, Petschovski a fost peste toți!». Altul, de 60 de ani, o să zică «Balaci». Ăștia mai tineri, care au văzut Mondialul din '94, unde Hagi a fost cel mai bun din lume, după părerea mea, vor spune «Hagi»"

"Bănuiesc că lumea consideră că acolo unde am antrenat eu au fost cămile. Dar văd că acum s-a mai schimbat impresia. În plus, mă cataloghează după cele două mandate pe care le-am avut la Craiova"

"Într-o familie contează enorm femeia. Nu numai în familiile fotbaliștilor, bănuiesc că așa e peste tot. Nevastă-mea nu a fost niciodată pusă în situația să vină să-mi ceară bani. Întotdeauna banii mei s-au dus acolo unde a trebuit, pentru familie"