Unul dintre cei mai talentați jucători pe care i-a dat FC Argeș în ultimii 10 ani împlinește azi 29 de ani! Ce i-a transmis Nicolae Dobrin acum 11 ani și de ce crede că n-a ajuns la un nivel mai bun

Văzut ca o mare speranță a fotbalului românesc în 2007, ascensiunea lui Doman a fost oprită de cele două accidentări grave pe care le-a avut.

Joacă acum pentru ACS Poli Timișoara și nu se vede încă retras din activitate, având în cotinuare planuri mari.

- La mulți ani, Cătălin! Ai împlinit 29 de ani, cum te vezi la această vârstă?
- Mulțumesc frumos! Da, cred că aș fi putut realiza lucruri mult mai importante în cariera mea. Am avut acele probleme cu accidentările, practic din 2012 până în 2016 când mi-am revenit, am pierdut cam 30 de luni fără să joc sau să mă antrenez.

- Dacă n-ar fi fost acele evenimente nefericite unde te-ai fi văzut?
- Probabil cariera mea ar fi avut alt curs, mi-e greu să spun unde aș fi ajuns, dar consider că problemele pe care le-am avut m-au maturizat.

- Ai jucat pentru Argeș și Rapid, două dintre echipele de tradiție din fotbalul românesc...
- Și ca să adaug două echipe care astăzi nu mai există din păcate. Ambele au avut roluri importante în cariera mea. La Argeș am debutat în Liga 1 și m-am lansat în fotbalul mare, iar la Rapid am învățat ce înseamnă să ai în spate un public care să te poarte spre victorie indiferent de ce adversar ai în față.

- Care dintre cele două ți-a rămas în suflet...
- Rapid, asta datorită suporterilor. Pe Giulești m-am simțit ca acasă. Suporterii m-au adoptat de la primul meci, am fost pe placul lor. M-a ajutat asta. Mi-aș fi dorit să joc mai mult în Giulești, dar asta a fost. M-am accidentat și oamenii care erau atunci la club mi-ua reziliat contractul.

- Ai vreun regret din acea perioadă?
- Faptul că n-am jucat în Liga 1 pentru una dintre cele mai frumoase echipe din istoria fotbalului românesc.

- Cum vezi situația în care a ajuns clubul?
- Sincer vreau să fiu reținut până când nu se va afla cu exactitate care este adevăratul Rapid. Aștept să vedem unde va merge palmaresul.

- Cum ai ajuns la Timișoara?
- M-a propus prietenul meu, Rică Neaga. Domnul Dan Alexa a fost foarte încântat de propunere și m-au luat. Nu jucasem de 11 luni, iar Dan Alexa mi-a oferit practic șansa să-mi relansez cariera. Oamenii din jurul echipei erau sceptici în privința mea. Consider că am profitat de șansa pe care mi-au dat-o. Oamenii au început să-și reamintească de mine.

- Cum a fost la Khazar Lankaran?
- Foarte frumoasă, o experiență utilă. E un fel de Rapid al Azerbaijanului. E o echipă cu suporteri inimoși care ar fi făcut orice pentru echipă. Nu regret nici o clipă că am fost acolo. Chiar am avut și niște performanțe alături de Mircea Rednic.

- Ce-ți aduci aminte din perioada de la FC Argeș?
- Mereu mă gândesc cu mare drag la acele vremuri. Chiar îmi aduc aminte că într-un top al Gazetei am fost ales cel mai tehnic jucător din campionat. Din păcate echipa a retrogradat din cauze extrasportive. Și cariera mea ar fi mers într-o altă direcție dacă am mai fi jucat în Liga 1. Se formase un grup foarte frumos. În sezonul acela am pierdut un singur meci acasă, cu CFR Cluj, deși fotbalul era altul, cu mult mai multe echipe importante. Am jucat lângă fotbaliști buni ca Tănase, Tameș sau Prepeliță .

- Mai ții legătura cu vreunul?
- Cu Tănase. Cristi e prietenul meu cel mai bun. Dar și cu ceilalți am o relație bazată pe respect reciproc, mereu când mă întâlnesc cu ei am o senzație plăcută, melancolică.

- Ești un jucător "de vestiar", genul de fotbalist care ține vestiarul unit...
- Nu fac lucruri ieșite din comun. Sunt un tip normal, simplu. Mă adaptez în orice grup. Consider că personalitatea mea se vede cel mai bine în teren.

7 goluri 
a marcat Cătălin Doman în Liga 1 în 53 de partide 

- L-ai cunoscut pe Nicolae Dobrin?
- Am avut privilegiul ăsta. Chiar l-am avut antrenor 2-3 săptămâni prin 2006 dacă îmi amintesc bine. Era un om blând, cu o bunătate ieșită din comun. Avea simțul umorului. Păcat că nu mai e printre noi, îmi spunea că sunt foarte talentat și că voi ajunge fotbalist bun. Partea cu talentul se pare că a fost reală, însă nu am reușit să fac prea multe în fotbal. Timpul nu e pierdut însă.

- Ai fost pe lista lui Dan Petrescu, la Urziceni...
- M-am întâlnit personal cu MM Stoica. E totul real! Dar oamenii care conduceau clubul la acea vreme nu au fost convinși 100% că meritam să joc. Dar tot răul spre bine. După acel episod am plecat în Azerbaijan.

- Cum vezi situația de azi din fotbalul românesc?
- E foarte dificil. Din păcate jucătorii nu pot face prea multe. Trebuie să ne adaptăm și să sperăm că putem merge în alte locuri unde ne-ar fi mai bine. Toți jucătorii speră la mai bine. Din păcate, în fotbalul românesc în afara a 2-3 echipe, toate celelalte dau o luptă de supraviețuire.

250.000 €este cota pe transfermarkt a fotbalistului de 29 de ani