Andrei Vlad a impresionat în meciul cu Viitorul și visează mai departe: "Vreau să ajung ca Neuer!"

La prima sa apariţie în Liga 1 și la 18 ani abia împliniți în aprilie, Andrei Vlad a făcut senzaţie cu câteva parade în poarta Universității, în disputa cu Viitorul (0-1). Ieri, Andrei a avut liber. Era acasă, la Târgovişte, să o vadă pe Bianca, iubita sa, să stea cu familia.

Pare rupt dintr-un film SF. Nu fumează, nu bea, nu merge în cluburi, se ţine şi de şcoală! "La «mate» sunt cam de 7, dar la română stau mult mai bine. Trebuie să ştiu să vorbesc, să nu par legat de limbă dacă mă întreabă cineva ceva", spune Andrei.

E elev în clasa a XI-a la Liceul CFR din Craiova. Vrea să ia BAC-ul la anul şi să dea la facultate "fiindcă ştiu că viaţa de sportiv e scurtă".

E singurul copil al familiei Vlad. Tatăl său, Florin (63 de ani), a fost handbalist internaţional de juniori şi de tineret, inter stânga la Ştiinţa Bacău sau Dacia Piteşti, pe vremea când handbalul românesc era o forţă mondială.

"Normal, prima dată l-am dus la handbal, însă nici n-a vrut să intre în sală. A fugit la fotbal", dezvăluie fostul handbalist.

- Andrei, când ai aflat că o să debutezi în Liga 1?
- Cu o săptămână înainte de meci, dom' profesor Mulţescu mi-a zis că o să apăr eu. Abia aşteptam, vă daţi seama!

- Emoţii, teamă?
- Am avut ceva emoţii, normal. Dar m-am pregătit bine, m-am odihnit bine, eram pregătit. Frică? Ce-i aia? Sunt portar, nu mi-e frică de nimic! Eu trebuie să inspir colegilor încredere, nu teamă.

- Ai scos câteva mingi grele.
- Mi-am făcut doar treaba. Am încercat să fiu calm, concentrat. Păcat că am luat totuşi un gol, că am pierdut. Cred că meritam cel puţin un egal.

- Te-a păcălit Florinel Coman.
- M-am deschis, am crezut că trage la scurt, dar a întors-o în ultima clipă. Îmi pare rău. După meci, domnul Mulţescu m-a felicitat, a fost mulţumit de mine.   

- A fost un meci "cu cântec", cum te-ai simţit?
- Ştiam că o să mă întrebaţi asta. Nu a venit nimeni la noi să ne spună să ne dăm la o parte sau să o lăsăm mai moale. Aţi văzut că am avut ocazii, puteam să egalăm! Noi am vrut să câştigăm, dar am întâlnit o echipă puternică, o candidată la titlu. M-a deranjat tare mult ce se striga din tribună. Injurii, că e blat, că trag de timp... N-am tras deloc de timp, nu e corect să fim acuzaţi aşa! Totuși, pe mine mă ambiţionează lucrurile astea, mă fac să fiu şi mai hotărât, şi mai bun.

- Cum ai ajuns la Craiova?
- Pe la 8 ani am început fotbalul acasă, la Târgovişte, la Clubul Sportiv Şcolar. Jucam atacant, iar mie, sincer, nu-mi prea plăcea să alerg. Domnul antrenor Marin Olteanu m-a lăsat vreo două luni, apoi m-a anunţat că o să trec în poartă. Eram cel mai înalt din grupă, dar şi mai durduliu. Mi-a plăcut, scăpasem de sprinturi. Şi acolo am rămas. Pe la 13 ani şi ceva m-am transferat la Craiova, la clubul privat "Casa Bogdan". Acolo m-a văzut domnul Silviu Lung, care m-a dus la Universitatea. M-a antrenat domnul Tiberiu Lung câţiva ani. El m-a învăţat să dau cu ambele picioare, chiar şi cu riscul să greşesc. Acum e o mare calitate a mea. Iar de la 16 ani, am început să mă pregătesc cu prima echipă, de pe vremea când antrenori erau domnii Săndoi şi Cârţu.

- Care sunt atu-urile tale?
- Jocul de picior, calmul şi curajul. Ştiu că mai am multe de învăţat. Îl studiez pe Neuer, vreau să ajung ca el. Visez ca într-o zi să ajung la Bayern și la echipa naţională mare. Până atunci, rămân calm şi conştient că trebuie să confirm, să nu mi se urce la cap. Sunt fericit că mi-am făcut familia mândră de mine. E abia primul pas.

"Mă pregătesc special să am un bun joc de picior, ca Neuer. Exersez loviturile libere, penalty-urile! Să le bat, nu doar să le apăr. Am parat 4 anul acesta, în Liga a 3-a"
Andrei Vlad, portar CSU Craiova

"Andrei e un copil senzaţional. E curajos, competitiv, are un mare viitor! E meritul lui Tibi că l-a adus până aici"
Silviu Lung, fost internaţional român