Articol de Luminiţa Paul, Roxana Fleşeru - Publicat luni, 24 iulie 2017 13:31
În tenis verdictele nu-și au locul. Irina Begu a demonstrat acest lucru timp ce o săptămână. Una la începutul căreia puțini o vedeau câștigătoarea BRD Bucharest Open, mai ales că în urmă se găsea o jumătate de an complicat, fără prea multe victorii.
Timp de șapte zile însă Irina a tras cu dinții de ea și s-a hrănit din energia publicului pentru a cuceri cel de-al patrulea trofeu WTA la simplu și cel de-al cincilea la dublu. Un succes care a epuizat-o, dar și care i-a luminat ochii și anul. Nu contează din ce categoria e turneul, ci felul în care Irina a strâns prețiosul trofeu în brațe.
Ca un copil căruia i-a fost dăruită cea mai frumoasă jucărie, una pentru care a trebuit să stea pe teren aproape nouă ore, să le învingă pe Ivana Jorovici, pe Jaqueline Cristian, pe Pauline Parmentier, pe Carla Suarez Navarro și pe Julia Goerges.
Victoria în tenis durează foarte puțin, iar înfrângerea mult mai mult, spunea Carla Suarez Navarro. Irina nu a avut prea mult timp de savurat dublul succes de pe zgura de la Arenele BNR pentur că luni a zburat spre Bastad, acolo unde va juca în această săptămână. Se va întoarce însă mereu cu bucurie spre zilele de la București, cele mai frumoase din cariera ei de până acum.
- Irina, felicitări, a fost o săptămână lungă, care a fost cel mai greu moment din cele șapte zile ale BRD Bucharest Open?
- Cred că meciul de sâmbătă cu Carla pentru că am suferit din cauza condițiilor. A fost foarte cald, de obicei pentru mine nu contează dacă joc la 40 de grade sau 45, iubesc să joc pe căldură, dar sâmbătă a fost ceva în plus, umiditate, căldură, pur și simplu simțeam la un moment dat că-mi arde pielea... cu siguranță meciul cu Carla a fost cel mai greu.
- Și cel mai frumos?
- Tot meciul cu Carla pentru că am reușit o victorie împotriva ei, o jucătoare pe care eu o apreciez foarte mult și sincer acest succes îmi dă încredere.
- Spuneai sâmbătă seară ca la finală te vei gândi duminică dimineața. Cu ce gânduri ai adormit după o victorie atât de importantă? Ai apucat să savurezi vreun pic din acel succes?
- Nu, din păcate pentru că am avut o zi și o săptâmână foarte lungă. Ajungeam la Arenele BNR la ora 11:00, îmi făceam pregătirea fizică, apoi antrenamentul, apoi mâncam și ajungeam foarte târziu acasă. Același lucru s-a întâmplat și sâmbătă, când abia la miezul nopții am apucat să mănânc și m-am culcat pe la unu. Am avut un somn mai agitat, adrenalina era încă în corp și m-am trezit la cinci, apoi la șase. A fost și foarte cald, până la urmă am reușit să mă odihnesc, dar n-am avut timp să savurez ce mi s-a întâmplat, am simțit tot timpul că sunt pe fugă, nu am avut nici măcar cinci minute în care să stau și să nu fac nimic.
- Unii sportivi spun că vizualizează zilele importante din cariera lor, tu cum ai început ziua de duminică? Te-ai gândit cum o să fie să câștigi cele două trofee?
- Eram foarte încrezătoare, nu mi-a trecut nici o secundă prin cap că aș putea să pierd trofeul de la simplu. În primul rând, zgura mi-a dat confortul accesta, în al doilea rând simțeam că am publicul de partea mea, echipa mi-a dat putere, ei m-au încurajat tot timpul. Știam că va fi un meci greu, dar că la un moment dat îl voi scoate la capăt, cam acesta era sentimentul.
- Din 2011 încoace, în fiecare an, în afara de 2013 când ai fost accidentată, ai reușit să ajungi măcar într-o finală. Această constanță a ta pe ce crezi că se bazează și cât de important e să fii sănătos?
- Să fii sănătos înseamnă totul, dacă nu ești sănătos, poți să-ți dorești, poți să te antrenezi... uneori sunt anumite lucruri mărunte, chiar dacă într-o zi ai dormit prost, ai avut perna mai joasă, te doare umărul și te dă peste cap, ce să mai zicem atunci când ai o durere constantă și nu poți să joci... e cumplit. Să fii constant demontrează în primul rând ceva și sincer mă bucur că reușesc să fiu atâția ani acolo și sper să salvez anul cu trofeul de aici și cu ceea ce va urma și până la urmă să fie un an bun, mai sunt câteva luni până la finalul lui și vom vedea ce se întâmplă.
- Spuneai că ai o cameră unde îți pui trofeele, le păstrezi chiar pe toate?
- Păstrez tot, nu am aruncat nimic, chiar și pe cele de când eram foarte mică. Nimeni nu se apropie de ele. O dată tata mi-a făcut un dulap special pentru ele, cu rafturi și nu știu ce s-a întâmplat că a căzut un raft și s-au ciobit câteva și erau toți panicați în casă, ce ne facem că vine Irina și vede că s-au ciobit. Și când am ajuns acasă nu știau cum să-mi spună, pe unele le lipiseră. Avem unul de la federație, de la un turneu de 10.000 și avea o minge de sticlă în vârf care se detașase și au reușit până la urmă să-l repare.
- Și cu acestea de la București ce faci?
- Acestea vor sta la mine acasă, multe au rămas la mama, eu le am pe cele mai importante, toate turneele WTA, finale. Cele care au însemnat pentru mine mai mult.
- Dacă ar fi să compari această săptămână cu un desert, ce gust a avut ea?
- (râde) De cremșnit. Cel mai bun desert!
)
)
)
)
)
)
)
)
