Articol de Luminiţa Paul - Publicat vineri, 09 februarie 2018 18:05
Alexandra Dulgheru rememorează victoriile cu Canada din 2015 și atmosfera de la meciuri. Ea crede că România e favorită 70% în întâlnirea care începe mâine, la Cluj.
În urmă cu aproape 3 ani, câștiga două meciuri de simplu și ajuta imens echipa României să învingă Canada în deplasare, la Montreal. Să învingă și să promoveze în Grupa Mondială după o pauză de 23 de ani. Pentru Alexandra, rămâne unul dintre momentele cele mai frumoase din Cupa Fed, chiar din carieră. Pentru că ea, de la titlul cucerit la Varșovia în 2009, chiar dacă individual, s-a identificat cu tricolorul și cu apartenența la o comunitate, o nație. De aceea, și-ar dori să revină în singura competiție pe echipe a tenisului feminin. Până atunci însă, actualul număr 170 WTA rememorează momentele fierbinți de la Montreal 2015 și va sta cu sufletul alături de colegele sale, care încearcă să urce din nou spre vârful întrecerii în acest weekend, la Cluj, tot contra Canadei.
- Alexandra, cum vezi întâlnirea de acum? E România favorită?
- Am văzut că e Bianca Andreescu la canadience, apoi Carol Zhao, pe care nu o știu prea bine. Dacă era și Bouchard ar fi fost altceva, chiar dacă ea nu e într-o perioadă bună acum, poți să te aștepți la un moment dat să înceapă iar să joace la un nivel ridicat. Apoi, în astfel de întâlniri se poate întâmpla orice, dar, în mod normal, eu zic că un 70 la sută pentru noi la 30 ar fi corect.
- Ți-ar plăcea să revii, să mai joci în Cupa Fed?
- Da, cum să nu... Eu mă bucur acum că avem opțiuni, înainte tocmai asta era, că nu aveam. Trebuie însă să mai urc în clasament și poate reușesc până la următoarea ediție. Să sperăm că vom juca bine, că învingem Canada și că vom avea șanse mai departe.
"Cred că o doare tot"
- Chiar și fără Simona...
- Faptul că Simona nu joacă mi se pare o decizie coerentă. Eu am fost la câteva meciuri ale ei în Australia, am mai rămas câteva zile pentru că urma să joc un turneu ITF. Am văzut cât de mult a luptat, ce efort a făcut și, sincer, nici nu știu dacă s-a recuperat așa de bine după tot ce s-a întâmplat acolo. Știu cum e, am mai pățit și eu astfel de accidentări și, pe fond de oboseală, totul se accentuează. Sunt sigură că după turneul acela o doare absolut orice parte a corpului.
- Care e primul lucru care-ți vine în minte când te gândești la întâlnirea din 2015?
- Primul lucru care mi s-a părut frumos legat de Canada a fost locul în care am jucat atunci, la Montreal. Mi-aduc aminte că în timp ce ne antrenam în săptămâna aceea ne-au dus la un moment dat într-un turn de unde am văzut orașul și am văzut centrul lor olimpic, unde a luat Nadia în 76 primul zece la Jocurile Olimpice. A fost atunci, pe moment, o bucurie, o inspirație să faci parte, ca român, din asemenea momente. Acesta a fost sentimentul de început, înainte de competiție.
Gestul lui Bouchard, motivație suplimentară
- Și apoi?
- De două luni eram pe drumuri. Începusem cu Fed Cup la Galați, unde chiar dacă nu am intrat pe teren, am fost acolo, iar de acolo am jucat încontinuu până la Fed Cup de la Montreal. La un moment dat, număram zilele, îmi doream să mă întorc acasă.
- Înainte însă ai jucat și chiar foarte bine. Cum a început totul?
- A fost acel moment controversat, ciudat cu Bouchard, când nu a vrut să dea mâna cu mine. Nu înțelegeam ce se întâmplă, la început am crezut că are ceva cu noi, românii, după care ni s-a comunicat că a mai făcut genul ăsta de gesturi. Multă lume nu a fost de acord cu ea, nici până azi. Cu siguranță, și pe ea a afectat-o oricât a încercat să pară că nu. Cred că și-a primit lecția de multe ori de atunci încoace. Pentru noi poate a fost o motivație în plus să câștigăm meciurile așa, ca fair-play.
- A existat și altă motivație suplimentară?
- Atunci nu știam, dar am aflat că la momentul respectiv nu mai fusese echipa României în prima grupă a Cupei Fed de 23 de ani, așa că a fost ceva în plus. S-au adunat mai multe lucruri frumoase într-un weekend.
- Meciul cu Bouchard, cum ți-l amintești acum?
- Nu a fost ușor, dar eu am jucat solid tot timpul. Nu am avut o tactică prea complicată, doar să lovesc lung, să deschid terenul și să nu greșesc. Ea a fost destul de inconstantă, a greșit mai mult decât mă așteptam s-o facă. Probabil nici n-am prins-o într-un moment de formă maximă, dar dacă i-aș fi permis să intre în meci... După aceea, și Andreea Mitu a jucat foarte bine, nu s-a pierdut. Venea după câteva turnee în care jucase bine.
- La finalul meciului cu Bouchard a fost acea secvență haioasă. A fost ceva la care v-ați gândit dinainte, ați pregătit?
- Pentru că toți am fost surprinși după gestul de la tragerea la sorți, mi-au mai zis apoi să răspund cumva. Eventual să procedez la fel la finalul meciului, dar am zis că totuși nu are rost, sunt lucruri diferite, dar că trebuie să facem ceva. Nici măcar nu am exersat sau nu am vorbit prea mult, a fost spontan. "Tu vii spre noi să ne saluți, iar noi ne facem că îți strângem mâna, apoi o retragem". A ieșit ceva Ok, amuzant, dar salutul cu ea a fost normal.
- După aceea, meciul cu Abanda, în care ai întors deși erai obosită...
- Știam că n-o să fie ușor. Și ea, ca stil de joc, era diferit. Juca vreo câteva mingi în forță, intra în teren, apoi se retrăgea, dădea mai moale. Pe finalul setului al doilea însă mi-am zis că trebuie să fiu atentă și că pot să întorc. Iar la final parcă nici nu puteam să mă bucur. Te gândești cum o să faci, cum reacționezi, sari în sus, să arunci racheta... Dar nu, doar am simțit cum absorbeam așa, toată bucuria. Ne doriserăm toate să încheiem atunci, dacă se poate, să nu lăsăm decizia pe dublu, și a fost multă bucurie, multă ușurare.
Identificare cu steagul
- E amintirea ta cea mai frumoasă din Cupa Fed, având în vedere că ai și câștigat două meciuri, cu multă emoție, încărcătură?
- Atmosfera a fost frumoasă, mulți români în tribune, asta a contat mult. Am jucat toți hora pe teren la final... a fost frumos. Când am câștigat primul meu titlu WTA, la Varșovia, am făcut turul terenului cu steagul, un moment deosebit. Chiar dacă era ceva individual, am avut o senzație de apartenență, la națiune, la un întreg. Te identifici. Chiar e frumos. Și am păstrat mereu cu mine acest sentiment.
- Și tu cum ești acum? Spuneai că ai mai făcut o vizită la doctor.
- Am avut ceva probleme în Australia. Înaintea ultimului meci din calificările de la Melbourne am prins un virus la stomac, a doua zi pe teren nici nu știam pe unde mă aflu... Apoi am rămas, m-am antrenat acolo, am jucat la Burnie, am ajuns în sferturi și cu două zile înainte să plec am răcit destul de rău. Tușeam, aveam febră... până la urmă m-am întors acasă.
- Joci ceva săptămânile acestea?
- Nu prea am ce, nu sunt turnee ITF legate luna asta. O să încerc să intru în calificări la Dubai, să vedem cum merge lista. Apoi, până în martie, e nebunie mare de lipsă de turnee. Sunt din cele WTA, dar încă nu intru acolo. O să mă întâlnesc cu antrenorul, cu domnul Daniel Dobre, zilele acestea și să ne sfătuim. Mereu am avut o colaborare bună cu dânsul, mă pregăteam când eram acasă, iar de anul
acesta a spus că poate să mă ajute mai mult, să mă însoțească și la turnee.
- Mult succes!
15 meciuri a disputat Alexandra Dulgheru în Cupa Fed, la simplu și dublu, câștigând 7 și pierzând 8
2 titluri WTAare Piti în palmares, ambele în turneul Premier de la Varșovia, în 2009 și 2010
)
)
)
)
)
)
)
)
){kind=small}
