EXCLUSIV GSP // Cristi Borcea dezvăluie condițiile în care ar reveni la Dinamo, critică politica managerială a "câinilor" și oferă detalii șocante din cei 4 ani și jumătate petrecuți după gratii

Fostul oficial al "câinilor" a dezvăluit în ce condiţii ia în calcul un comeback spectaculos în Ştefan cel Mare.

48 de ani e vârsta trecută în cardul de identitate al lui Cristi Borcea. Chipul lui se modelează însă parcă pe zi ce trece, iar el refuză să-şi lase pielea să meargă în pas cu anii. Sechelele încarcerării au rămas, cea mai evidentă e aceea că nu pronunţă cuvântul "închisoare", ci "acolo".

În biroul central al companiei sale de GPL, din care se vede arena arhaică din Ştefan cel Mare, interviul se desfăşoară într-un aer condiţionat condimentat cu nişte mirodenii ce inundă camera. Câteva fotografii de suflet, un tablou puzzle cu el în momentele de glorie de la Dinamo, "operă" photoshopată cadou de la fiul cel mare, Patrick, câteva cutiuţe albe inscripţionate cu diverse zile ale săptămânii în care stau aliniate pilule colorate.

Iubit, de femei nici nu mai vorbim!, sau apostrofat, văzut ca un potenţial salvator de viitor ori învinuit pentru relele trecutului, Borcea stă drept în scaunul său de piele. Nu mai țipă cum făcea înainte. A renunţat la tonurile roş-albe din vestimentaţie, e îmbrăcat casual, slim fit chiar, blue jeans, cămaşă albă, cravată tinerească, dar business, şi sacou la doi nasturi, pe care-l pune doar la fotografia oficială.

-Se mai poate vorbi de Cristi Borcea în fotbalul românesc?
-E închis cazul! Nu vă luați după ce scriu ziarele sau ce vorbește lumea... Nu voi mai activa în fotbal niciodată, pentru nicio echipă. (îşi schimbă tonul vocii) În momentul în care Dinamo va avea un stadion nou, sunt sigur că aș putea să ajut la redresarea clubului, spre a reveni în elita fotbalului intern și internațional. Alături de oameni de afaceri, cinci, șase, șapte, câți s-or strânge și împreună cu Ionuț. Cum care Ionuț? Negoiță!
-Stați un pic! Mai întâi, ziceți că nu veți mai activa în fotbal, apoi, imediat, spuneți că puteți reveni lui Dinamo.
-Să fiu acționar, prin Patrick, da! Dar nu să mă implic eu direct. Iar condiția obligatorie: să fie stadion nou ca să fie o echipă competitivă! Eu am fost aproape, de curând, să preiau Dinamo.
-Când?
-În octombrie, anul trecut. Când am avut prima tentativă, prin cerere de liberare, să ies de "acolo". Atunci voiam să iau Dinamo. Atunci, da! Am vrut clar.
-Dar acum?
-Ţi-am zis că e condiţia cu stadionul. Dacă venea sau dacă vine Florin Prunea în staff-ul administrativ, plus Bogdan Bălănescu, Dinamo ar avea cei mai buni conducători de fotbal din România. Era primul lucru pe care-l făceam, să-i am pe ei alături la Dinamo. Cu Bălănescu am lucrat, e super!, mai e și Cristi Tănase de la Chiajna, poate-l convingeam și pe el, şi el ar fi foarte bun la Dinamo şi-acum, îl puneam și pe nea Cornel Dinu consilier, avem superechipă administrativă. Plus nea Tică Dănilescu, consilier şi el. Ai nevoie de oameni care au trecut prin viaţă.

"După greşeala cu Nede, l-au vândut şi pe Mahlangu"

-Care credeți că e cea mai mare greșeală pe care a făcut-o Dinamo în ultimul an?
-De departe, cea din februarie, când l-a vândut pe Nedelcearu chiar înaintea Derby-ului. Dinamo n-are apărare, n-are nimic! E defensivă de desene animate. Nu poți să vinzi cu doar jumătate de milion de euro fotbalistul cel mai bun din apărare, chiar când se joacă soarta play-off-ului!
- S-a luat o jumătate de milion de euro, o sumă consistentă având în vedere pe ce bani a vândut clubul în ultimii ani.
- Dinamo a pierdut mai mult atunci. Lua peste 500.000 de euro din drepturile TV și sponsorizări dacă mergea în play-off. Îi putea crește și cota lui Nedelcearu, pe care rușii de la Ufa o să-l vândă în curând pe milioane.
- Când va mai lua Dinamo titlul?
- Când va avea un stadion nou. Până atunci nu va mai avea trupă competitivă. Eu am stat 20 de ani la Dinamo și am umplut vitrina de trofee, știu ce vorbesc. Echipa pierde 15-20 de puncte pe sezon din cauza relicvei de stadion. În momentul în care va avea arenă nouă, că e pe locul celei vechi, că va fi la velodrom, cu Negoiță sau fără el, cu Borcea sau fără el, Dinamo se va bate an de an la cupele europene.

3 luniau trecut din momentul eliberării lui Borcea după detenţia de 4 ani şi jumătate pentru "Dosarul Transferurilor"

60 de minutea durat interviul acordat GSP, primul exclusiv după eliberare, un record de răbdare pentru Borcea, un om mereu pe fugă

Palmares Borcea la Dinamo

• 4 campionate (2000, 2002, 2004, 2007)
• 6 Cupe ale României (2000, 2001, 2003, 2004, 2005, 2012)
• 2 Supercupe ale României (2005, 2012)

"Nu vreau să comentez revenirea lui Rednic, nu sunt implicat, nu e treaba mea. Eu zic doar atât: Prunea lângă Bălănescu, plus Cristi Tănase, plus Dinu şi Dănilescu ar face din Dinamo mândria «câinilor roşii»"
Cristi Borcea

"Am fost cu 3 milioane de euro în vestiar... Dar Dinamo e un club blestemat!"

Borcea vorbeşte despre prezent cu ochii la trecut, oferind dezvăluiri picante din existenţa şi din cariera lui, precum şi propria versiune a vieţii "acolo", după gratii.

-Știți pe ce loc este Dinamo acum?
-Cred că pe 11, nu? 12?! Mamă! E loc de baraj? Păi, și ce voiai să facă Niculescu?, poftim, te întreb eu!
-Acum câteva zile aş fi răspuns: "E antrenor, să facă ceva! În ultimă instanță, chiar să facă minuni". Însă a fost demis.
-Dacă eram în locul lui, n-aș fi acceptat niciodată să vin acum la Dinamo! Pentru toate promisiunile din lume. Eu i-am prezis cariera de antrenor lui Claudiu, are stofă, dar s-a legat aiurea la cap. A luat o formație pregătită de altul, după atâtea etape, o formație fără orizont... Uite că l-au mazilit, ţi-am zis că va avea o misiune imposibilă de când l-au pus. Și Bratu a greșit.

"Eu n-am vorbit niciodată frumos cu jucătorii"

-Cu ce?
-Că a acceptat să-l dea pe Mahlangu. Ăla făcea 50 la sută din echipă. De atunci mi-am dat seama că se va rupe Dinamo. Mahlangu amintea de Hîldan, Dumnezeu să-l odihnească!, de Mărgăritescu.
- Atunci cine e de vină, Negoiță, managerii?
- Negoiță, de ce? Pe el nu-l mai interesează. A zis: "Finanțați-vă, conduceți, treaba voastră!". Pe David nu-l cunosc, nu pot vorbi despre el. Nu știu a cui e vina, nu m-am interesat că nu mai e treaba mea. Iar Bratu era vocal, așa-l știu eu.
- Îi înjura. Asta i s-a reproșat.
- Hai, lasă-mă cu vorbitul frumos! Și cu lugu-lugu... Eu n-am vorbit frumos cu fotbaliștii! Auzi, frumos? Eu asta le-aș reproșa lui Bratu și conducerii dinamoviste, că l-au dat pe Mahlangu. Aceeași greșeală ca la Nedelcearu.

De la Dudu la Ianis

-Aveți vreun fotbalist preferat acum?
-(se gândește) Sunt mulți jucători buni, puțini fotbaliști. Îl cunosc de la 9-10 ani pe Ianis Hagi, am vrut să dau 300.000 de euro pe el când avea 14 ani. Știți că ați scris și am recunoscut și eu după. Am crezut că va ajunge un fotbalist mare, l-am văzut de atunci, cred că va fi decarul naționalei într-un an! El va conduce România. E preferatul meu.
-Vă întrebam dacă aveți un fotbalist preferat la Dinamo.
-Nu pot să spun, nu vreau să dau nume, mai ales că e greu știind ce jucători mi-au trecut prin mână. Pe cine să aleg?!
-Fotbalistul preferat din perioada când ați fost la Dinamo?
-Sunt mulți. I-a pus Patrick pe afișul acela pe care mi l-a făcut cadou de ziua mea. Îl am aici, la birou, pe perete.
-Dar fotbalistul preferat al copilăriei?
-Dudu Georgescu. Apăruseră tricouri cu el când a luat Gheata de Aur și, oricum, îmi desenam cu carioca pe spate numărul 9.

"Cum să pun fularul Stelei la gât?!"

-Mai aveți obsesia grupelor Champions League?
-Nuuu, a trecut demult.
- Dacă vi s-ar fi garantat grupele Champions League numai să purtați fularul Stelei la gât, ce-ați fi făcut?
- Niciodată! N-aș pune nimic cu Steaua pe mine, indiferent ce mi s-ar întâmpla. Pentru nimic în lume!
- Care e cea mai mare bucurie din fotbal?
- Sunt multe, pentru mine au contat mereu victoriile cu Steaua. Cu ei să nu pierd, cu ei să câștig, asta a fost nebunia mea. E victoria cu 1-0, cu golul lui Claudiu Niculescu în Ghencea, când a rupt Gigi Nețoiu scaunul la oficială, apoi acel 1-0 cu golul fabulos al lui Dennis Șerban sau acel 4-2 din Ghencea, în seara de Paști. Totuși, cea mai cea, cu cea mai mare descătușare, rămâne victoria din 2000, când i-am bătut pe steliști cu 3-2. Nu-i mai bătuserăm din 1989 și ne apăsa acest detaliu.
- Au fost meciuri aranjate sau blaturi returul cu Lazio din 2007, respectiv pierderea campionatului în favoarea Urziceniului în 2009?
- Ori sunteți nebuni, ori vă luați după toate tâmpeniile! Astea sunt mizerii, prostii. De la meciul cu italienii nu mai pot să dorm normal, viața mi s-a schimbat de atunci. Trei săptămâni după acea partidă, n-am putut dormi decât cu acupunctură! De-abia ațipeam o jumătate de oră, o oră. Hai să spun altceva, cred că e-n premieră!

"Era să şi mor"

-Spuneți!
-M-am dus cu 3 milioane de euro cash în vestiar la Săftica și le-am zis jucătorilor: "Sunt ai voștri, bateți la Urziceni, luăm campionatul, mergem în grupele Champions League!". Am luat bilete la galerie, i-am băgat pe suporteri cum am putut. Pierderea campionatului în 2009 a fost mai dureroasă decât eliminarea cu Lazio din 2007. Atunci am pierdut zece ani din viață! Plus că ne-am bătut singuri, am pierdut la Iași în minutul 90, am făcut remiză cu Otopeniul, acasă, formație retrogradată și cu mulți jucători împrumutați de Dinamo. Atunci am realizat că Dinamo e un club blestemat! Sunt ferm convins! La Urziceni era să și mor.
-Serios?
-Am spart ușa la vestiar, de mi-am secționat tendonul. Apoi, jucăm cu Brașovul, le spun la pauză că dacă batem, suntem campioni... Degeaba, degeaba! Blestemul...

"Iau 25 de pastile pe zi"

-Mai sunteți dependent de pastile?
-Da! Iau în jur de 25 de pastile pe zi, dintre care 3-4 doar pentru somn.
-N-ați încercat să renunțați la ele?
-Ba da. Mi-a făcut doctorul meu niște chestii, acum revine iar în noiembrie din Hong Kong, însă nu pot să mă las de ele definitiv. "Acolo", având tot timpul, am încercat să mă las, dar e imposibil. Dorm 2-3 zile normal, apoi vin iar 3-4 zile în care dacă dorm 30 de minute!
-În ce relații mai sunteți cu Gigi Becali?
-Bune, de ce?
-De ce n-a venit la nuntă?
-Nu vorbesc despre astea!

Absenţa libertăţii şi sunetul metalic al uşii

-Care a fost cel mai dureros moment la închisoare?
-Îți dai seama că patru ani și jumătate a fost groaznic! Primul an și jumătate a fost teribil, că n-am avut voie să vin acasă. Să nu-ți vezi copiii e urât. Şi sunetul ăla metalic, când se închide uşa şi tu eşti închis cu toţi...
-Dar un moment frumos din acea perioadă?
-Doar când aud cuvântul ăsta, pe care-l spui tu, mă ia capul. Îmi vedeam copiii, însă era dureros să-i văd că vin să mă vadă acolo, era o dramă și pentru ei. Cred că un moment frumos era când veneam în permisie acasă, câte o zi. Așteptam cu nerăbdare și emoție cu 4-5 zile înainte, mă pregăteam sufletește. Așteptam cu disperare.
-Ce-ați învățat acolo, în cei peste 4 ani de detenție?
-Am și învățat, am și rămas cu traume. Îți revii cu greu la viața normală după 4 ani și jumătate. Pune tu orice om să stea într-o cameră, închis, chiar și cu tot confortul din lume! Am realizat că libertatea omului e cel mai de preț lucru pentru un individ.

Viaţa printre violatori şi ucigaşi

-Cum era o zi normală?
-Dimineața, la șase și jumătate - șapte, era apelul de trezire, trebuia să ai totul făcut, pat, îmbrăcat. Începea calvarul. Făceam diverse munci pe care nu le-aş fi făcut acasă. Dădeam cu mopul şi nu în bătaie de joc. Seara, la șapte, gata, ți se închideau ușile! A fost șocant în prima parte. Au fost și momente când am plâns, mă gândeam ce-am fost și ce-am ajuns.
-Ați avut și gânduri extreme?
-Au fost și gânduri negre, dar am avut noroc cu Giovanni, cu Victor Becali, care au fost mai puternici și mi-au insuflat din curajul lor.
-Ce colegi de cameră aveați?
-Și violatori, și ucigași, și din cei care făceau evaziuni, era un lot pestriț. Am stat și 14, și 16 într-o cameră cât o sufragerie. Două toalete și dușurile erau la 500 de metri. La Jilava, dușurile erau la comun, pentru 200 de deținuți!
-Totuși, ați avut parte de o detenție mai blândă față de alți oameni...
-Crezi toate tâmpeniile? N-am avut un regim blând, eram cu toții, la comun. Crezi că acolo mai are cineva grijă de tine? Mă întrebi dacă era mizerie. Dar ce naiba crezi că e acolo, resort de lux? Logic că miroase cum miroase, că e mizerie, că sunt șobolani, șoareci, gândaci. Arunci cu sticla de plastic după ei, dai cu pumnii în perete de necaz. Important e să nu o iei razna.

Motto

- Ce v-ați spus când ați ieșit?
- Că trebuie să-mi trăiesc viața și fiecare zi ca și cum ar fi ultima! Acesta este motto-ul meu actual.
- Ce-ați face dacă ați da timpul înapoi?
- De ce să schimb?! Dar n-aș mai fi implicat în fotbal.
- Adică?
- Și eu, și alții i-am avut ca modele pe Cornel Dinu și pe Petre Buduru. Buduru, nașul lui Patrick, era nebun cu munca. Avea și are o rezistență fantastică. Am rămas șocat, la începuturile mele la Dinamo, când m-a luat de la masa de Revelion să mergem la Târgu Jiu să facem un transfer! Nu exista Crăciun sau Paști, trebuia să mergem la Poiana Brașov sau mai știu eu unde, după fotbal. 

"Îmi lipsesc momentele acelea de nebunie, de fanatism, de dinamovism, dar era o chestie a vârstei. Nu m-aș mai vedea să dansez sau să fac ca toate alea, acum. Atunci aveam zece echipe cu care mă băteam, se aruncau bani mulți de tot.

Mă mai sună diverși suporteri dinamoviști, îmi spun că lumea m-ar vrea înapoi la echipă, asta e! Mai bine să fii regretat decât înjurat!

Am dat și peste steliști, și peste rapidiști «acolo», însă n-am avut probleme cu nimeni. N-am făcut probleme, nu mi s-au făcut probleme. Nu au fost chestii de bătăi sau mai știu eu ce. Nu vă mai luați după filmele americane!" Cristi Borcea

• În partea secundă a interviului veţi afla amănunte inedite şi intime din viaţa lui Cristi Borcea, dar şi amintiri din copilăria şi din viaţa omului de afaceri.