Articol de Ionuţ Coman - Publicat marti, 16 octombrie 2018 12:22
Cei mai buni triatloniști ai lumii s-au strâns la sfârșitul săptămânii trecute în paradisul de la Kona, micuța insulă din Hawaii care găzduiește în fiecare an una dintre cele mai dificile curse din acest sport, Campionatul Mondial de Full IronMan.
Profesioniști și amatori s-au pregătit timp de un an pentru a lua startul la legendarul concurs care îmbină înotul, ciclismul și alergarea în paradisul din Pacific.
Printre ei, pentru prima oară și doi români, Mihai Vigariu și Andrei Dudu, oameni care au dus pasiunea pentru triatlon la cel mai înalt nivel. Fără să fi făcut sport de performanță, ambii și-au împins ambiția la cote maxime, forțându-și limitele pe cei 3,86 kilometri înot, 180,25 de kilometri pe bicicletă și 42,195 kilometri alergare.
Luptă în apă
În zori zilei de sâmbătă în Hawaii, dar 13 ore mai târziu la București, Mihai și Andrei și-au făcut apariția în cartierul general al cursei. Pe capătul unui dig înconjurat de apa limpede și de un verde seducător a Pacificului. În mijlocul unei atmosfere nebune, cu peste 2.500 de concurenți, 5.000 de voluntari și zeci de mii de fani ai triatlonului, veniți din întreaga lume.
Au privit startul profesioniștilor, iar jumătate de oră mai târziu au plecat în cea mai mare provocare a vieții. "Condițiile au fost perfecte, fără vânt, fără valuri, dar proba de înot a fost de-a dreptul nebună. S-a înotat haotic, toată lumea voia un loc mai în față, să aibă cea mai bună trasă. Așa că, în înghesuială, s-au împărțit lovituri, voite sau din greșeală.
Am primit un pumn în ochi, un picior în față, dar nici eu nu m-am lăsat. Nu sunt genul care să lovesc, astfel că mi-am făcut loc, împingându-i pe cei din jur. Pur și simplu, i-am cam băgat cu capul în apă", povestește râzând Mihai. Mai dificil a fost însă drumul spre sosire.
"Sunt mulți participanți și este greu să vezi direcția cea mai bună. Drept urmare, de câteva ori, am făcut un mic slalom, spre stânga, spre dreapta, încercând să găsesc grupul care mergea pe drumul cel mai scurt. Am avut și ghinionul că perechea de ochelari cumpărată chiar de aici, din Hawaii, mi-a făcut o surpriză neplăcută.
Pur și simplu, abia vedeam în jur, pentru că se abureau. Până la urmă, am încheiat înotul cu un timp decent, mai ales că-mi propusesem să nu trag foarte tare și să-mi dozez efortul pentru ce urma", explică bucureșteanul în vârstă de 34 de ani. A ieșit din apă după 59 de minute și 5 secunde. La aproape 5 minute în spatele său, Andrei a scăpat și el cu bine de prima probă.
Turul insulei pe șa
Tranziția spre bicicletă a fost lină, chiar dacă s-a ieșit în grup compact. Voluntarii și-au făcut treaba fără cusur și Mihai s-a avântat pe drumurile șerpuite care străbat peisaje de-a dreptul extraterestre. Un mix ciudat între rocile vulcanice negre, smocurile de iarbă verde și malul oceanului, sub soarele puternic din Hawaii. "Știam că mă favorizează traseul, pentru că dealurile nu sunt abrupte. Sunt urcări lungi, dar line. Iar peisajul este incredibil.
Din când în când, ridici privirea și privești la ceea ce este în jur, pentru a ieși din starea de concentrare maximă și a uita de durerea pe care o simți în tot corpul. Am mers bine, dar nu am exagerat. Știam că vine proba de alergare și aveam nevoie să-mi păstrez forțele", spune Mihai, care a parcurs traseul de bicicletă cu o medie de 38,4 kilometri pe oră. Iar prestația bună pe două roți a adus un avantajul față de Andrei la 18 minute.
Alergare în "cuptor"
Ultima parte, alergarea, a reprezentat testul suprem pentru campionul național al României. Căldura excesivă a fost marea piedică pentru un sportiv de 90 de kilograme, cu o musculatură masivă. "Ceea ce a însemnat un avantaj la înot și ciclism, s-a transformat într-o mare problemă la alergare. În alte condiții de climă, rezultatul ar fi fost cu totul diferit.
M-am supraîncălzit și asta a făcut ca alergarea să fie una de supraviețuire, nu de performanță. Una dintre porțiuni, Energy Lap, care a început după vreo 20 de kilometri, a fost de-a dreptul groaznică. Nu adia deloc vântul, drumul era drept, iar rocile vulcanice din jur ca pietrele de la saună.
Emanau o căldură cruntă, simțeai că ești într-un cuptor. În plus, este o zonă izolată și tot ceea ce auzeam era respirația celorlalți alergători și, din când în când, câte o motocicletă a organizatorilor sau elicopterele de la televiziuni. Cam din 2 în 2 kilometri erau puncte de hidratare, unde voluntarii te așteptau cu chestii reci de băut, cu gheață și cu niște eșarfe puse la rece. Am pierdut minute bune la aceste puncte.
Pur și simplu, luam gheață și îmi puneam în cap, în costum, peste tot, încercând să mă răcoresc. La un moment, am prins o bucată de gheață de mărimea unei mingi de fotbal, am băgat-o în costum și am alergat așa. Și m-am învelit din cap până în picioare cu acele eșarfe reci. Doar așa am reușit să rezist pe linia de plutire", dezvăluie Mihai.
Sosire sub tricolor
Finalul a fost unul incredibil pentru cei doi români. "Cu câțiva kilometri înainte de sosire, este un ultim deal, pe care l-am urcat cu greu. Apoi o coborâre abruptă, unde am alergat foarte tare și simțeam cum nu mă mai ascultă picioarele. Tălpile mă usturau, pline de bășici și răni, musculatura urla de durere, dar știam că mai am puțin", mărturisește Mihai. În spatele său, Andrei a dat totul pe proba de alergare și a recuperat incredibil.
Și-a ajuns colegul cu vreo 800 de metri înainte de final și a făcut un gest care definește fair-play-ul din triatlon: "Andrei era mult mai proaspăt și m-ar fi depășit fără probleme la sprint. Dar, când a ajuns lângă mine, mi-a zis că ar fi ceva extraordinar să trecem împreună linia de sosire". Așa că au intrat pe celebra Ali’i Drive alergând umăr lângă umăr. Cu câteva zeci de metri înaintea liniei de sosire, au preluat steagul tricolor de pe margine, de la soția lui Andrei, și au încheiat fluturându-l, în timp ce crainicul oficial anunța spectatorii: "Cei doi reprezentanți ai României trec împreună linia de sosire! You are an Iron Man!"
Cea mai bună performanță
În ciuda dificultăților cauzate de condițiile extreme de participare, Mihai a stabilit un nou record personal pe distanța de Full IronMan, 9 ore, 23 de minute și 51 de secunde, cu 9 minute mai bun decât precedenta performanță. S-a clasat pe locul 77 la categoria sa de vârstă, 30-34 de ani, pe locul 292 la în întrecerea masculină și pe locul 315 la general.
"Nu m-am concentrat asupra timpului, mai ales că a fost prima mea participare la Kona, dar mi se pare extraordinar că am reușit să-mi îmbunătățesc recordul personal chiar aici, în Hawaii. Când am trecut linia de sosire, am trăit o senzație frumoasă, o stare de vibrație, m-am simțit ca într-un film care te emoționează. Mă bucur că am dus la bun sfârșit concursul și nu am avut niciun fel de probleme, mai ales că am văzut mulți sportivi care au leșinat pe parcurs.
Ba chiar, unii au resimțit efortul depus și la trei ore distanță de la final. Eram în zona de tranziție, ca să-mi iau bicicleta, când o sportivă s-a prăbușit din cauza extenuării. Au intervenit rapid voluntarii și au ajutat-o. Oricum, organizarea este senzațională. Fiecare concurent are voluntarul lui, spectatorii rămân în zona de sosire până la miezul nopții, când și ultimul concurent încheie cursa, peste tot sunt boxe în care răsună comentariul crainicului, ecrane pe care se transmite concursul. Nu există așa ceva nicăieri în lume", adaugă bucureșteanul.
Țintă în Malaezia
Experiența trăită la Kona l-a motivat și mai mult, iar ținta fixată este calificarea și pentru ediția de anul viitor. Biletele pentru o nouă prezență la cursa din Hawaii le poate obține chiar luna viitoare, când va lua startul la ultimul IronMan important din acest sezon, în Malaezia, locul unde anul trecut a încheiat pe locul a treilea la categoria sa de vârstă.
"Vreau să-mi asigur de pe acum calificarea, să stau liniștit anul viitor. Sunt bine pregătit, trebuie doar să mă recuperez și să-mi mențin tonusul pe partea de fitness. În Malaezia, concurența nu este atât de puternică, dar condițiile sunt dificile. Nu există pic de vânt și umiditatea se duce până la 90 la sută. Obiectivul este clasare în primele trei locuri, dar poate reușesc să dau lovitura și să obțin prima mea victorie la un concurs peste hotare", anunță Mihai.
Concurs reușit pentru Andrei
Recordmenul național, Andrei Dudu, a avut și el parte de o cursă excelentă. S-a clasat pe locul 68 la categoria sa de vârstă, 35-39 de ani, pe locul 293 în concursul masculin și pe 316 la general. "Cea mai frumoasă cursă de până acum, totul este un spectacol cum nu mai vezi nicăieri în lume. Și am avut șansa să fim la ediția aniversară 40 years of Dreams", a postat Andrei pe pagina sa de facebook.
)
)
)
)
)
)
)
