Articol de Justin Gafiuc - Publicat joi, 20 martie 2008 00:00
În anii '80, Securitatea l-a monitorizat cu atenţie pe actualul preşedinte al FRF din cauza relaţiilor pe care le avea cu cetăţenii străini. Intrase în custodia Departamentului de Antiterorism, pentru că locuia pe strada unde se afla Ambasada Israelului
Mircea Sandu a fost urmărit pas cu pas de Securitate în anii '80! Note, rapoarte, informări şi avize despre actualul şef al FRF apar din abundenţă în dosarul de obiectiv deschis în acea perioadă clubului Sportul Studenţesc, unde Naşu' evolua încă din 1971.
Maşina de tocat mărunţişuri
Ceea ce se doreau a fi informaţii capitale pentru siguranţa statului erau însă, în majoritate, indicii banale din viaţa de zi cu zi a "obiectivului".
Primele informaţii despre Sandu încep să fie culese din august '83, cînd jucătorul avea aproape 31 de ani. Din acel moment, conform documentelor scoase la lumină de CNSAS, fostul internaţional a devenit o ţintă predilectă pentru organele de siguranţă.
Fotbalistul şi întreaga familie sînt monitorizaţi prin serviciile de filaj, iar în jurul fostului atacant se structurează o reţea menită să ofere detalii semnificative din viaţa sa.
Vizat de Departamentul Antiterorism
Sandu a devenit un personaj suspect pentru Securitate în momentul în care a fost semnalat că întreţinea relaţii cu cetăţeni străini.
El a intrat sub lupa UM0620, indicativul folosit pentru Serviciul Informativ al Unităţii Speciale de Luptă Antiterorism (USLA)! Astfel, într-un raport datat 10 octombrie 1984, plutonierul major Matei Ştefan din serviciul pază de noapte la Ambasada Israelului din Capitală, informa pe şeful Serviciului 7 de la UM0620 despre întîlnirea jucătorului cu o familie de greci pe strada unde se afla în gardă.
În anii '80, Securitatea l-a monitorizat cu atenţie pe actualul preşedinte al FRF din cauza relaţiilor pe care le avea cu cetăţenii străini. Intrase în custodia Departamentului de Antiterorism, pentru că locuia pe strada unde se afla Ambasada Israelului
Mircea Sandu a fost urmărit pas cu pas de Securitate în anii '80! Note, rapoarte, informări şi avize despre actualul şef al FRF apar din abundenţă în dosarul de obiectiv deschis în acea perioadă clubului Sportul Studenţesc, unde Naşu' evolua încă din 1971.
Maşina de tocat mărunţişuri
Ceea ce se doreau a fi informaţii capitale pentru siguranţa statului erau însă, în majoritate, indicii banale din viaţa de zi cu zi a "obiectivului".
Primele informaţii despre Sandu încep să fie culese din august '83, cînd jucătorul avea aproape 31 de ani. Din acel moment, conform documentelor scoase la lumină de CNSAS, fostul internaţional a devenit o ţintă predilectă pentru organele de siguranţă.
Fotbalistul şi întreaga familie sînt monitorizaţi prin serviciile de filaj, iar în jurul fostului atacant se structurează o reţea menită să ofere detalii semnificative din viaţa sa.
Vizat de Departamentul Antiterorism
Sandu a devenit un personaj suspect pentru Securitate în momentul în care a fost semnalat că întreţinea relaţii cu cetăţeni străini.
El a intrat sub lupa UM0620, indicativul folosit pentru Serviciul Informativ al Unităţii Speciale de Luptă Antiterorism (USLA)! Astfel, într-un raport datat 10 octombrie 1984, plutonierul major Matei Ştefan din serviciul pază de noapte la Ambasada Israelului din Capitală, informa pe şeful Serviciului 7 de la UM0620 despre întîlnirea jucătorului cu o familie de greci pe strada unde se afla în gardă.
Securitatea l-a urmărit pe Sandu şi a aflat lucruri care azi stîrnesc rîsul: că are obiecte străine în casă şi că se uita la filme pe casete video împreună cu prietenii
"Mia" ca pisica :-)
"În jurul orelor 21, a venit numitul SANDU MIRCEA cu autoturismul său Dacia 1300, iar după el un autoturism marca AUSTIN 1100 de culoare albă cu numărul de înmatriculare E.A. 4152, în care era un bărbat şi o femeie în jur de circa 30 de ani. Întrebîndul cine sînt dînşi mia răspuns că sînt nişte cunoştinţe ale lui. Atît la sosire cît şi la plecare nu aveau bagaje", raporta subofiţerul certat iremediabil cu gramatica.
Imediat, Securitatea trecea la identificarea grecilor: soţii Trechakis Nikolaos, comerciant la Romanoexport, şi Vasilica. Tipul era de doi ani în atenţia Direcţiei a III-a, Contraspionaj!
Cadouri de la greci
Preferinţa lui Sandu către greci reiese şi dintr-o notă de filaj din decembrie '84 întocmită de Direcţia Securităţii Statului (DSS).
"Din verificările efectuate rezultă că întreţine raporturi apropiate cu un oarecare COMLIADIS ORESTE, student. Este în ultimul an de studii, urmînd ca după absolvire să plece definitiv în Grecia, împreună cu soţia, Anca, şi cu cei doi copii pe care-i au. În vara anului curent, împreună cu soţia, a fost plecat în Grecia, iar la revenirea în ţară au adus diferite cadouri pentru Sandu Mircea şi familia lui", scria în informare.
Poveste reluată şi în decembrie '86, cînd acelaşi Comliadis Oreste e numit drept "prieten apropiat al lui Mircea Sandu", care primea deseori atenţii din partea amicului său.
INTERVIU / Mircea Sandu: "Bănuiam"
- Domnule preşedinte, simţeaţi că eraţi monitorizat de Securitate?
- Era de bănuit. Plecam des în străinătate, aveam prieteni de alte naţionalităţi şi locuiam şi pe o stradă unde existau trei, patru ambasade, între care cea a Israelului.
- Cine erau grecii despre care se vorbeşte în rapoarte?
- Oreste fusese student la Construcţii şi la finalul facultăţii s-a stabilit la Salonic. Băiatul lui a fost coleg de grădiniţă cu fi-miu. Trechakis a încercat să mă transfere în Grecia, la Patras, dar părţile nu s-au înţeles la preţul de achiziţie. Eram o marfă, nu? Cred că s-au cerut cam 100.000 de dolari pe mine. Maximum 100.000 de dolari!
- Ştiau şi ce făceaţi în casă, vă cam plăcea să vă uitaţi la filme pe video!
- Moraru mi-a adus primul video cînd a venit de la Hamburg, în '83. Chuck Norris făcea furori cu "Lupul singuratic"! Mai organizam şi petreceri, vizionări cu vecinii şi amicii. Am avut mai degrabă avantaje că locuiam pe acea stradă, fiindcă era un sistem de siguranţă foarte strict şi nu-mi făceam griji nici pentru copii.
- Credeţi că la Sportul aţi avut colegi care se ocupau cu turnătoria la Secu?
- Da. Cam ştiu eu despre cine e vorba! Dar probabil că vom afla şi asta cîndva, cine se ocupa cu datul în primire!
Apare şi Ţeţe Moraru
De altfel, avuţia Naşului, care locuia atunci cu chirie într-un imobil situat pe strada Dr. Burghele din sectorul 2, reprezenta un punct de maxim interes pentru Securitate: "Se bucură de o situaţie materială bună, posedă obiecte de provenienţă străină pe care le-a adus cu ocazia deplasărilor făcute în străinătate pe linie sportivă. Organizează petreceri la domiciliu cu vizionări la videocasetofon, prilej cu care este semnalat în compania sportivului Moraru, portarul echipei de fotbal al cărui membru este şi obiectivul".
15 este numărul paginilor referitoare la Mircea Sandu din "Dosarul Sportul Studenţesc", întocmit de Securitate
Un TIR pentru Naşu'!
Oamenii Securităţii raportau în decembrie '84 despre apariţia unui TIR în faţa casei lui Mircea Sandu: "S-a descărcat un obiect voluminos, ambalat, necunoscîndu-se conţinutul". Operaţiunea a fost semnalată în mod special într-o notă a SMB, în care evenimentul era pus în corelaţie cu antecedentele Naşului în relaţiile cu cetăţenii străini. În acelaşi document, Naşu' primea însă referinţe favorabile pe linie de viaţă personală: "E caracterizat ca un element sociabil, simpatizat de vecini, faţă de care adoptă o atitudine corectă. Nu este cunoscut cu vicii. În familie are o comportare serioasă, este bun gospodar".
Ofertă din Grecia
Într-o notă clasificată drept strict secretă, emisă pe 22 noiembrie '84, Inspectoratul Judeţean al Securităţii Argeş, sub semnătura şefului unităţii, colonel Gheorghe Diţă, trimitea către Direcţia I Informaţii Externe o atenţionare asupra unor negocieri demarate pentru plecarea lui Mircea Sandu în prima ligă elenă. Intermediarul era comerciantul grec Dimitris Apostolopoulos, care angajase tratative pentru vînzarea atacantului român la formaţia Panahaiki Patras. Lucrurile păreau să fie avansate: "În scopul perfectării acestui transfer urma să se deplaseze la Bucureşti pentru discuţii doi reprezentanţi ai clubului elen". Tranzacţia nu s-a mai finalizat, Sandu rămînînd la Sportul pînă în vara lui '86.
Economist la "Preoteasa"
În '84, datele de identificare oferite în notele despre Mircea Sandu îl prezintă, pe lîngă calitatea de fotbalist la Sportul, şi ca economist la Casa de Cultură a Studenţilor "Grigore Preoteasa"! Era postul pe care Naşu' fusese angajat pentru a-şi primi salariul. În iulie '86 schimbase însă "serviciul": lucra pe acelaşi post, dar la Centrul Universitar Bucureşti. În decembrie '85, este nominalizat şi ca membru PCR.